ICCJ. Decizia nr. 1390/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1390/2009
Dosar nr. 9040/1/2008
Şedinţa publică din 12 mai 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1031 din 29 iunie 2007, Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului M.V., împotriva pârâtei SC C.T. SRL Orăştie şi s-a dispus rezilierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 21 iunie 1998 de BNP V.E., privind imobilul înscris în C.F. Geoagiu. Prin aceeaşi hotărâre, a fost respinsă cererea reconvenţională a pârâtei.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, au declarat apel pârâţii C.B. şi SC C.T. SRL Orăştie, iar prin Decizia nr. 86 din 9 noiembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei SC C.T. SRL Orăştie şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantului C.B., a admis apelul declarat de acesta, a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea reclamantului M.V., a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta - reclamantă SC C.T. SRL Orăştie şi a constatat că pârâta a achitat integral preţul din contractul de vânzare - cumpărare încheiat între părţi. Totodată, instanţa a dispus radierea din cartea funciară, a ipotecii constituită în favoarea reclamantului şi a respins apelul declarat de pârâta SC C.T. SRL Orăştie.
Decizia sus menţionată a fost recurată de către reclamantul M.V., iar prin Decizia nr. 2871 din 15 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins ca nefondat, recursul reclamantului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că apelul pârâtului C.B. a fost declarat în termenul legal, iar în ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a acestuia de a declara apel, a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, în vigoare la data dizolvării societăţii pârâte.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte a reţinut că instanţa de apel a făcut o corectă apreciere a clauzelor contractuale şi a modalităţii de executare de către pârâtă a obligaţiei de plată a preţului, astfel cum a fost stabilită prin contract.
Împotriva deciziei Înaltei Curţi, a formulat contestaţie în anulare, contestatorul M.V., pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor invocate, contestatorul a formulat o serie de critici privind modul de soluţionare a recursului, în sensul că Decizia atacată este rezultatul unei greşeli materiale, având în vedere că sentinţa de fond a fost pronunţată împotriva unei persoane juridice ce nu mai exista la acea dată. De altfel, a susţinut contestatorul că a formulat această critică şi în recurs, însă Înalta Curte nu s-a pronunţat asupra acesteia, iar faţă de împrejurarea că societatea pârâtă a fost radiată din Registrul Comerţului, cauza trebuia trimisă tribunalului, pentru a se rezolva problema succesorilor în drepturi ai persoanei juridice radiate şi introducerea în cauză a acestora.
Pentru aceste motive, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei atacate şi judecând în fond recursul, admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea spre rejudecare instanţei de fond.
Examinând motivele contestaţiei în anulare, în raport de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Faţă de aceste precizări prealabile, în ipoteza primei teze a textului sus citat, Înalta Curte constată că niciuna din criticile formulate nu se încadrează în noţiunea de greşeală materială, în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. Având în vedere caracterul de excepţie al textului de mai sus, analiza susţinerilor privind existenţa unei „greşeli materiale" presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greşeli materiale care au caracter procedural şi care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate.
În acest context, din motivele dezvoltate de contestator, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, chestiuni ce tind în fapt la reformarea soluţiei din recurs printr-o rediscutare şi reapreciere a probelor şi care exced dispoziţiilor ce reglementează calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
De altfel, se constată că aspectul privind radierea societăţii pârâte a făcut obiectul analizei instanţei de recurs, astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate.
Nici critica privind omisiunea pronunţării instanţei de recurs asupra motivului invocat, nu este întemeiată, întrucât din analiza deciziei atacate, rezultă că instanţa a examinat şi răspuns punctual criticilor formulate. Astfel, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, pârâtul C.B. avea legitimarea procesuală de a declara apelul, în calitate de succesor universal al pârâtei SC C.T. SRL Orăştie.
Pe cale de consecinţă, faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 318 - art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.V., împotriva deciziei nr. 2871 din 15 octombrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1388/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1392/2009. Comercial → |
|---|
