ICCJ. Decizia nr. 1315/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1315/2009
Dosar nr. 5065/42/2001
Şedinţa publică din 6 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei nr. 185 din 26 iulie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, cerere formulată de petentul D.N. Prin această cerere petentul a solicitat îndreptarea erorii materiale din dispozitivul menţionat în sensul de a se dispune restituirea cauţiunii în sumă de 200 lei depusă de el pentru suspendarea provizorie a sentinţei nr. 668 din 2 mai 2001 a Tribunalului Prahova. Aceasta întrucât sentinţa nr. 668/2001 a Tribunalului Prahova, a cărei executare a fost suspendată, a fost desfiinţată irevocabil prin Decizia nr. 613/R din 27 decembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petentul D.N. solicitând admiterea recursului său şi admiterea cererii sale în sensul exonerării sale de la plata cheltuielilor de judecată, raportat la art. 2813 alin. (2) C. proc. civ. şi restituirea cauţiunii.
Recurentul invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. respectiv că instanţa de judecată nu a fost constituită legal întrucât, încălcându-se art. 300 alin. (3) coroborat cu art. 403 alin. (4) C. proc. civ., cererea sa nu a fost judecată de preşedintele instanţei, fără citarea părţilor.
Recurentul invocă, de asemenea, motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ. întrucât a fost obligat la cheltuieli de judecată contrar prevederilor art. 2813 alin. (2) C. proc. civ. deşi prin cererea sa nu se vătăma interesul SC C.P. SA. Instanţa a interpretat greşit legea atunci când a respins cererea susţinând că în cauză este vorba de procedura prevăzută de art. 7231 alin. (3) C. proc. civ.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Instanţa de judecată a fost alcătuită potrivit prevederilor legale întrucât preşedintele instanţei poate delega unele din atribuţiile sale unuia sau unora dintre judecătorii instanţei, ceea ce s-a şi întâmplat, fără a fi încălcate prevederile art. 403 alin. (4) C. proc. civ. şi deci fără a fi dat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
Nu sunt date nici motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ., invocate de recurent, întrucât instanţa a reţinut că se află în faţa unei cereri de îndreptare a erorii materiale, aşa cum repetat a calificat-o petentul şi care, calificată ca atare nu este întemeiată, întrucât nu este vorba de o eroare materială în sensul art. 281 C. proc. civ. De asemenea a reţinut corect că pentru realizarea interesului său petentul avea la dispoziţie procedura specială prevăzută de art. 7231 alin. (3) C. proc. civ.
Procedând la respingerea cererii petentului ca neîntemeiată instanţa, în mod corect, l-a obligat pe petent, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată. Atunci când art. 2813 alin. (2) C. proc. civ. prevede că părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii are în vedere situaţia în care cererea respectivă, fiind găsită întemeiată de instanţă, a fost admisă şi cea în care cererea, fiind nefondată, a fost respinsă.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat şi să dispună totodată, în temeiul art. 274 C. proc. civ., obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată realizate de intimată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.N. împotriva încheierii de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 24 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul - reclamant să plătească intimatei - pârâte SC C.P. SA Ploieşti suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1314/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1357/2009. Comercial → |
|---|
