ICCJ. Decizia nr. 1314/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1314/2009
Dosar nr. 24569/3/2008
Şedinţa publică din 6 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7381 din 2 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei, considerându-se că litigiul este de natură comercială, de vreme ce obiectul principal al litigiului este neevaluabil în bani.
La rândul său Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 9514 din 22 septembrie 2008 a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, motivat de faptul că obiectul cauzei de faţă îl formează rezilierea contractului, apoi evacuarea şi cea mai importantă obligaţie fiind plata chiriei. Cum chiria a fost stabilită la 300 euro lunar, iar rezilierea contractului a fost cerută tocmai pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată de către chiriaşi, s-a considerat că valoarea litigiului, respectiv contravaloarea chiriei pe 3 ani ar fi 10.800 euro, ceea ce este sub valoarea de 1 miliard de lei prevăzută de art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 178 din 24 octombrie 2008, soluţionând conflictul de competenţă ivit a stabilit competenţa materială în favoarea Tribunalului Bucureşti.
A avut în vedere valoarea litigiului prin raportare la următorul calcul:
10.800 euro, reprezentând contravaloarea chiriei aferentă întregii durate a contractului x 36 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a formulat recurs pârâta invocând nelegalitatea acesteia pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
A arătat că instanţa a stabilit greşit competenţa materială prin raportare la obiectul evaluabil în bani, dedus judecăţii care priveşte doar obligarea la plata sumei de 4.500 euro şi în urma calculului rezultă 16.200 lei (4.500 euro x 3,6 lei) dar şi dacă s-ar lua în considerare valoarea întregului contract de 10.800 euro, rezultă suma de 38.800 lei, deci sub valoarea de 100.000 lei, care atrage competenţa materială a judecătoriei.
Aşa fiind, s-au aplicat greşit dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Analizând recursul se găseşte fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. hotărârea poate fi modificată atunci când instanţa denaturează actul juridic dedus judecăţii, ceea ce în cauză nu poate fi reţinut, soluţia fiind pronunţată într-un regulator de competenţă şi nu cu privire la fondul cauzei, iar stabilirea limitelor investirii ţine de analizarea legalităţii hotărârii din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În privinţa acestui ultim motiv se constată însă că recursul este fondat, deoarece ceea ce avea de analizat instanţa era competenţa materială în raport de valoarea litigiului care faţă de obiect este unul patrimonial, evaluabil în bani.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat rezilierea contractului de închiriere, evacuarea şi obligarea pârâtei la plata contravalorii chiriei restante de 4.500 euro.
Ori, având în vedere efectele pe care le produce pronunţarea hotărârii din perspectiva rezilierii contractului ca petit principal raportat la valoarea contractului aferentă perioadei rămasă de executat, ca un criteriu obiectiv de evaluare, dar chiar şi prin raportare la valoarea întregului contract se constată că instanţa dintr-o eroare de calcul a stabilit că aceasta depăşeşte 100.000 lei ceea ce atrage competenţa tribunalului în primă instanţă.
În realitate, valoarea este sub 100.000 lei, calculul greşit rezultând din faptul că instanţa a avut în vedere că 1 euro = 36 lei la data introducerii acţiunii şi nu 3,6 lei, cât a stabilit B.N.R.
Aşa fiind, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea modificată în sensul că se va stabili competenţa materială de soluţionare în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A. SRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 178 din 24 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică.
Stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta P.E., în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL Bucureşti în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1312/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1315/2009. Comercial → |
|---|
