ICCJ. Decizia nr. 1311/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1311/2009
Dosar nr. 93/1/2009
Şedinţa publică din 6 mai 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC T.S. SRL Galaţi a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3403 din 14 noiembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 4115/121/2007, decizie prin care i s-a respins recursul ca nefondat solicitând admiterea contestaţiei sale în anulare, desfiinţarea soluţiei pronunţate în recurs şi rejudecarea pricinii.
Contestatoarea şi-a întemeiat contestaţia pe prevederile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. susţinând că instanţa de recurs, din cauza unor erori materiale grave, a omis să cerceteze motivele de recurs determinate invocate de recurentă.
După ce face o amplă prezentare teoretică a căii de atac extraordinare care este contestaţia în anulare contestatoarea îşi motivează calea de atac, susţinând, în esenţă, că instanţa de recurs nu a examinat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi că nu a observat că nulitatea tranzacţiei se impunea datorită greşitei interpretări pe care instanţele au dat-o hotărârii nr. 2449/R din 12 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi. Instanţa de recurs a încercat din oficiu să analizeze tranzacţia în cauză dar numai din punctul de vedere al termenilor actului juridic deşi recurenta şi-a motivat cererea şi pe faptul că era deschisă procedura falimentului iar orice înstrăinare a acţiunilor se putea face numai cu acordul judecătorului sindic sub sancţiunea nulităţii absolute. Or instanţa de recurs a omis să analizeze acest caz de nulitate absolută, dintr-o gravă eroare materială. Instanţa de recurs mai susţine, cu privire la acelaşi, aspect, că nu există dovezi la dosar care să ateste continuarea procedurii falimentului emitentului E. deşi asemenea probe se aflau la dosar.
În ce priveşte cel de al doilea motiv de recurs invocat, respectiv cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. instanţa reţine că nu este motivat în drept deşi recurenta a menţionat art. 46 din Legea nr. 64/1995 şi art. 42 – art. 43 din Legea nr. 85/2006. Deşi recurenta a reprodus dispoziţiile statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 182/1999 instanţa de recurs susţine că nu se indică argumentele pe care se sprijină susţinerile recurentei. Mai susţine contestatoarea că eroarea gravă în care se află instanţa de recurs rezidă şi în faptul că, deşi a reprodus în recurs în întregime art. 46 din Legea nr. 64/1995, instanţa susţine că acesta ar fi fost prezentat trunchiat.
Examinând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.
Motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., text pe care s-a întemeiat în drept contestaţia, întrucât evocatele omisiuni ale instanţei de recurs în examinarea unor motive de recurs nu se datorează unor greşeli materiale, atât în ce priveşte motivul prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. cât şi cel prevăzut de pct. 9 al aceluiaşi articol.
Astfel deşi se invocă omisiunea de examinare a respectivelor motive de recurs din chiar motivarea contestaţiei în anulare rezultă că ele au fost examinate de instanţa de recurs, e adevărat, nesatisfăcător, din punctul de vedere al contestatoarei. În acest sens contestatoarea vorbeşte despre cercetare superficială a motivelor de recurs, despre cercetarea tranzacţiei dar numai din punct de vedere al termenilor actului juridic, că instanţa analizează cazul de nulitate absolută şi că susţine neaplicarea art. 46 din Legea nr. 64/1995.
În mod evident invocatele omisiuni de neanalizare a motivelor de recurs nu se datorează unor greşeli materiale în sensul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., textul având în vedere greşeli grave de fapt, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi nu greşeli de judecată vizând interpretarea prevederilor legale, aprecierea probelor sau soluţionarea unor incidente procedurale.
Faţă de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 320 C. proc. civ., să respingă contestaţia în anulare ca nefondată şi, în baza art. 274 C. proc. civ. să oblige contestatoarea să plătească cheltuielile de judecată ale intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC T.S. SRL Galaţi împotriva deciziei nr. 3403 din 14 noiembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 4115/121/2007, ca nefondată.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei SC M.G.I. SRL Galaţi suma de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1310/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1312/2009. Comercial → |
|---|
