ICCJ. Decizia nr. 1360/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1360/2009
Dosar nr. 6838/105/2007
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 13 iulie 2005, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, denumită în continuare A.V.A.S., a solicitat obligarea pârâtei A.S.P.A.S. B.A.T. Boldeşti Scăieni la plata de daune interese datorate ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 1119 din 30 iulie 1997 încheiat cu pârâta, având ca obiect un număr de 178.066 acţiuni reprezentând 33% din valoarea capitalului social subscris al SC B.A.T. SA Boldeşti Scăieni.
Potrivit susţinerilor reclamantei din motivarea acţiunii, daunele interese solicitate reprezintă sumele ce constituie dobânzile datorate aferente ratelor 1-12, penalităţile de întârziere aferente aceloraşi rate, dividendele încasate de pârâtă pe perioada derulării contractului până la notificarea rezilierii din 9 noiembrie 2004 precum şi valoarea prejudiciilor aduse instituţiei publice, altele decât cele enumerate mai sus al cărui cuantum se va stabili printr-o expertiză.
II. Într-un prim ciclu procesual derulat în cauză, Tribunalul Prahova prin sentinţa nr. 1985 din 18 noiembrie 2007 a respins acţiunea formulată de A.V.A.S. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de exerciţiu, reţinând că reclamanta nu a dovedit cu acte concludente situaţia juridică a pârâtei sub aspectul încetării personalităţii juridice.
Sentinţa tribunalului a fost desfiinţată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă, de către Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 153 din 3 septembrie 2007, Curtea constatând din verificarea actelor emise de Judecătoria Ploieşti după Registrul Asociaţilor şi Fundaţiilor - că pârâta figurase înregistrată la poziţia nr. 61/1996.
III. În rejudecare, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 4 din data de 7 ianuarie 2008 a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 1.117.763,85 lei reprezentând dobânzi şi penalităţi datorate pentru ratele nr. 1-12 achitate cu întârziere, celelalte capete de cerere fiind respinse ca nefondate.
Instanţa fondului a reţinut în considerentele sentinţei că părţile au stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1119/1997 valoarea daunelor interese în situaţia desfiinţării contractului, plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere fiind astfel justificate. Referitor la dividendele solicitate instanţa omologhează concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, constatând că pârâta nu a încasat dividende în calitate de acţionară la SC B.A.T. SA.
Capătul de cerere privind plata altor daune interese reprezentând valoarea prejudiciilor produse reclamantei a fost respins ca nedovedit, întrucât reclamanta avea sarcina de a face dovada acelor prejudicii produse urmare desfiinţării de drept a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni.
IV. Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A.V.A.S. a declarat apel la data 25 februarie 2008 pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie vizând aplicarea greşită a dispoziţiilor OG nr. 25/2002 incidente în cauză.
Prin Decizia nr. 91 din 6 mai 2008 instanţa de apel competentă, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Verificând stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii în limitele motivelor de apel, instanţa constată că părţile au prevăzut în contract o clauză penală prin care au determinat anticipat prejudiciul suferit de creditor urmare neexecutării obligaţiilor contractuale, clauză care a fost avută în vedere la stabilirea daunelor-interese.
Totodată instanţa constată că întinderea prejudiciului suferit de A.V.A.S. este determinată de dispoziţiile art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002, potrivit cărora A.V.A.S. reţine de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului reprezentând avans, rate, dobânzi, penalităţi până la desfiinţarea contractului, precum şi dividendele încasate, iar conform raportului de expertiză dispus în cauză, singurele dividende repartizate pârâtei în perioada derulării contractului au fost cele aferente anului 1997, care însă nu au fost achitate efectiv, ci au fost folosite pentru desfăşurarea activităţii societăţii privatizate, reducându-se corespunzător cu această sumă cheltuielile societăţii.
Concluzionând, instanţa de apel constată că în raport de probatoriile administrate, prima instanţă a stabilit în mod corect că daunele interese solicitate în completare nu au fost dovedite, iar dividendele pretinse nu au fost încasate de pârâtă.
V. Împotriva acestei decizii, A.V.A.S. a declarat la data de 19 iunie 2008 recurs, în termen legal solicitând, în principal casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei instanţei de apel în vederea refacerii raportului de expertiză pentru a fi cuantificate toate daunele-interese datorate autorităţii urmare desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare acţiuni; în subsidiar reclamanta a solicitat modificarea deciziei în sensul obligării pârâtei şi la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat în cauză, cu menţinerea dispoziţiilor sentinţei referitoare la obligarea pârâtei la plata sumei de 1.117.763,85 lei.
În drept, recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 312 alin. (5) teza a II C. proc. civ. considerând că instanţa a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului şi pe motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurenta a susţinut că soluţionarea capetelor de cerere referitoare la plata dividendelor şi a celorlalte daune interese este greşită urmare aplicării şi interpretării greşite a dispoziţiilor OG nr. 25/2002 respectiv art. 211 din ordonanţă. Se susţine totodată că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 261 C. proc. civ., motivarea instanţei fiind incorectă.
Potrivit recurentei se impunea în vederea stabilirii daunelor interese refacerea expertizei în raport de obiectivele formulate şi de dispoziţiile art. 21 din OG nr. 25/2002.
Referitor la neacordarea cheltuielilor de judecată recurenta invocă încălcarea art. 274 C. proc. civ. arătând că la data de 23 februarie 2006 a depus la dosarul de fond ordinul de plată care atesta achitarea onorariului de expert de 600 lei.
V. Asupra recursului.
Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate Decizia atacată, în raport de motivele de nelegalitate invocate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Deşi critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ., referitoare la cuprinsul hotărârii judecătoreşti, nu este suficient dezvoltată şi încadrată într-unul din motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ., Curtea o va analiza prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care sancţionează, sub aspectul nelegalităţii încălcarea dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii.
Or, din perspectiva ambelor ipoteze ale motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 hotărârea instanţei de apel nu este susceptibilă de această critică deoarece exprimă explicit raţionamentul instanţei de control în adoptarea soluţiei de menţinere a sentinţei fondului.
Examinarea efectivă a motivelor de apel prin raportare la conţinutul normei juridice aplicate şi la răspunsul expertului la obiectivele propuse, constituie în sensul art. 261 C. proc. civ. argumentele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, argumente în deplină concordanţă cu soluţia adoptată.
Obiecţiunile recurentei-reclamante la raportul de expertiză efectuat în faţa primei instanţe au fost respinse motivat şi întemeiat, în condiţiile în care, necontestat, pârâta nu a încasat dividende pentru anul 1997, iar toată demonstraţia recurentei porneşte de la faptul că pârâta ar fi trebuit să le încaseze, astfel că şi în această situaţie le datorează.
2. Cu privire la prejudiciul cauzat reclamantei urmare desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, art. 211 alin. (1) din OG nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, astfel cum a fost modificată şi completată prin OG nr. 40/2003, stabileşte expres daunele interese pe care cumpărătorul este obligat să le plătească autorităţii (A.V.A.S.) respectiv dobânzi, penalităţi datorate pentru rate scadente şi neachitate până la desfiinţarea contractului; penalităţi datorate urmare neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale; sumele reprezentând dividende încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului precum şi sume privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanţilor de autoritate în cadrul programului PSAL.
Soluţia adoptată în cauză sub aspectul dividendelor solicitate, nu relevă nicio încălcare a dispoziţiilor legale susmenţionate deoarece dividendele solicitate nu au fost încasate de cumpărător în perioada derulării contractului potrivit verificărilor contabile ce au făcut obiectul expertizei dispuse în cauză.
Referitor la solicitarea altor daune interese decât dobânzi, penalităţi pentru ratele scadente şi neachitate şi dividendele încasate, Curtea constată sub un prim aspect că ele nu au fost individualizate prin acţiunea introductivă, fiind utilizată de recurenta reclamantă o formulare generică „de alte daune interese".
Numai cu ocazia stabilirii obiectivelor expertizei recurenta a precizat implicit şi incomplet în ce constă prejudiciul pretins a fi cauzat de cumpărător solicitând să se calculeze „dacă valoarea de piaţă a unei acţiuni emise de societate la data desfiinţării contractului este mai mică decât valoarea de piaţă la data privatizării".
Or, independent de cuantificarea prejudiciului prin expertiza dispusă, recurenta reclamantă trebuia să administreze dovezi în legătură cu prejudiciul pretins ca element constitutiv al răspunderii contractuale a pârâtei respectiv faptul că prejudiciul astfel individualizat este consecinţa neîndeplinirii altor obligaţii contractuale asumate de cumpărător prin contractul de vânzare-cumpărare acţiuni, obligaţie ce trebuiau indicate, pentru a se afla în ipoteza prevăzută de art. 211 pct. 11 lit. a), dovezi pe care nu le-a produs, aşa cum corect au reţinut atât prima instanţă cât şi instanţa de apel.
Stabilirea prejudiciului şi a întinderii daunelor interese pe baza unei expertize nu exonerează autoritatea de obligaţia de a respecta dispoziţiile art. 112 C. proc. civ. şi de a administrata dovezi în sensul obiectului explicit al cererii, deoarece s-ar încălca printr-o astfel de abordare principiile care guvernează procesul civil, al legalităţii, exercitării cu bună credinţă a drepturilor procesuale, al egalităţii părţilor, al dreptului la apărare şi al contradictorialităţii.
4. Şi critica referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată, nu relevă nicio încălcare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. care reglementează plata cheltuielilor de judecată de către partea care a căzut în pretenţii.
În faţa primei instanţe, cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată, fără să indice în ce constau cheltuielile făcute şi care sunt dovezile care să ateste realitatea lor.
În faţa instanţei de apel, reclamanta nu a criticat neacordarea acestor cheltuieli de către prima instanţă, prin motivele scrise de apel, solicitând numai, ca urmare a admiterii apelului să se ţină seama de cheltuielile efectuate în cauză, care nu au fost detaliate nici sub aspectul cuantumului şi nici în ce privesc fazele procesuale în care s-au achitat.
Aşa fiind, recurenta nu poate critica pentru prima dată în recurs, omisso medio, neacordarea cheltuielilor de judecată de către prima instanţă, în condiţiile în care în faţa instanţei de apel nu a formulat o astfel de critică, distinct de modul inadecvat şi lacunar de tratare a acestei chestiuni.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 91 din 6 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1359/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1362/2009. Comercial → |
|---|
