ICCJ. Decizia nr. 1363/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1363/2009
Dosar nr. 1405/1371/2007
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC P.B. SRL a chemat în judecată SC A.R.A. SA Mureş şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa, pârâta să fie obligată la plata sumei de 191.132 lei cu titlu de despăgubiri care i se cuvin în urma producerii riscului asigurat şi a dobânzii aferente începând cu data scadenţei plăţii şi până la achitarea integrală a acestuia. Acţiunea a fost argumentată invocându-se nerespectarea prevederilor contractului de asigurare nr. 0011994/2005 în ce priveşte calculul despăgubirii. În esenţă, reclamanta a arătat că pârâta a invocat ca temei al calculului despăgubirilor prevederile art. 9.1 lit. a) din contract, şi că acest mod de determinare al sumei care i se cuvinte în urma producerii riscului asigurat încalcă prevederile art. 969, art. 970, art. 1053 C. civ., art. 2 din OG nr. 9/2000 şi art. 43, art. 46 C. com.
Litigiul a fost soluţionat de Tribunalul Comercial Mureş care prin sentinţa nr. 1757 din 21 decembrie 2007 a respins ca nefondată acţiunea reclamantei SC P.B. SRL. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că litigiul dintre părţi a fost provocat de neînsuşirea de către reclamantă a cuantumului despăgubirilor achitate de asigurator în baza contractului de asigurare facultativă a culturilor agricole nr. 0011994 din 31 mai 2005 , nemulţumirea vizând modul de evaluare a daunei de către asigurator, ca urmare a producerii riscului asigurat. După administrarea probelor, în raport de înscrisurile aflate la dosar şi de concluziile raportului de expertiză s-a stabilit că modul de calcul efectuat de asigurator nu poate fi combătut de reclamantă întrucât aceasta nu a respectat procedura contractuală a evaluării pagubei.
Cu toate că expertul a respins modul de calcul al despăgubirilor, efectuat de asigurator opinând că acesta contravine clauzelor contractuale datorită subiectivismului în determinare, susţinerile reclamantei nu au fost reţinute de instanţă pentru motivul că producţia medie anuală declarată de reclamantă la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare diferă de cea declarată cu ocazia încheierii contractului de asigurare. În aceste condiţii instanţa a stabilit că diferenţa de producţie realizată, care se ia în calcul pentru determinarea despăgubirilor în urma producerii riscului asigurat trebuie interpretată în defavoarea reclamantei dat fiind faptul că potrivit principiilor generale în materie, aceasta nu poate beneficia de propria sa culpă, constând în supraevaluarea producţiei, aşa încât, pretenţiile pentru plata sumei solicitată prin acţiune au fost respinse.
Împotriva sentinţei fondului a declarat apel reclamanta SC P.B. SRL care a susţinut că tribunalul a stabilit în mod greşit faptul că nu s-a contestat modalitatea în care a fost evaluată dauna şi modul cum a fost stabilit riscul asigurat conform contractului de asigurare. Apelanta reclamantă a arătat că a contestat cuantumul despăgubirilor care au fost calculate de intimată cu nerespectarea clauzelor cuprinse în art. 16 şi urm. din contract. În continuare a arătat că singurul scop al asiguratorului a fost acela de a diminua cuantumul despăgubirii fără să ţină seama de prima de asigurare achitată de către asigurat şi că pentru a-şi justifica diminuarea despăgubirilor pârâta a susţinut că producţia asigurată a fost supraevaluată , susţineri care nu corespund realităţii. Valoarea producţiei, a mai susţinut apelanta, a fost de 25 de tone la ha, acesta constituind un element esenţial la încheierea contractului de asigurare facultativă.
Analizând aceste critici şi apărările intimatei, Curtea de Apel Târgu Mureş prin Decizia nr. 73 din 26 septembrie 2008 a admis apelul declarat de SC P.B. SRL, a schimbat în tot sentinţa, şi în urma admiterii acţiunii, a obligat-o pe pârâta SC A.R.A. V.I.G. SA, sucursala Mureş, la plata sumei de 191.132,59 Ron daune la care a adăugat dobânda legală calculată de la data de 28 decembrie 2005 până la data plăţii, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că pârâta nu a ţinut seama de prevederile art.16 din contractul de asigurare şi că a aplicat greşit art. 9 pct. 1 lit. a) din acelaşi contract pe considerentul că producţia declarată şi asigurată a fost supraevaluată.
Curtea de Apel a mai reţinut că aceste susţineri ale pârâtei intimate sunt combătute de probele administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză prin care s-a stabilit că potenţialul productiv al parcelelor asigurate este peste valoarea producţiei asigurate de 25 t/ha, dar şi de rapoartele inspectorilor pârâtei care în procesele verbale întocmite cu ocazia cercetării la faţa locului au precizat că potenţialul producţiei pentru parcelele asigurate este mai mare decât cel asigurat. În considerarea acestor probe, instanţa de apel a stabilit că în mod greşit pârâta a determinat despăgubirile prin aplicarea clauzelor cuprinse în art.9 din contractul de asigurare. Urmare acestei analize, Curtea a mai stabilit că reclamantei i se cuvine suma solicitată prin acţiune cu titlu de diferenţă rezultată din calculul despăgubirilor cât şi dobânda comercială în conformitate cu art. 43 C. com.
Împotriva deciziei nr. 73 din 26 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş a declarat recurs, pârâta SC A.R.A. V.I.G. SA, sucursala Mureş, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Recurenta a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora a susţinut că a fost obligată în mod greşit la plata diferenţei de despăgubire în sumă de 191.132,59 Ron şi la plata dobânzii începând cu data de 28 decembrie 2005
Potrivit recurentei, prin contractul de asigurare facultativă a culturilor agricole pentru ferma nr.1 în suprafaţă de 100 ha şi o producţie asigurată de 25 tone mere/ha, s-a stabilit modul de evaluare al pagubei în sensul că evaluarea şi stabilirea despăgubirilor se face de către reprezentanţii sau împuterniciţii asigurătorului în prezenţa asiguratului sau a împuternicitului acestuia şi că în cazul în care asiguratul nu este de acord cu modul de evaluare al daunei, poate solicita o nouă evaluare menţionând acest lucru în protocol. Întrucât a fost avizată de producerea riscului asigurat, recurenta a arătat că a efectuat inspecţii de risc verificând situaţia faptică pe teren, în urma căreia a constatat că producţia declarată de asigurat nu avea fundament legal aşa încât a aplicat la stabilirea despăgubirii, prevederile art. 9 alin. (1) lit. a) din contractul de asigurare, achitându-i intimatei suma de 89.499,41 Ron.
În măsura în care asiguratul era nemulţumit de modul de calcul, potrivit art.15 din contract putea să ceară o nouă evaluare aducând dovezi în legătură cu producţia efectivă a parcelelor calamitate. A mai criticat recurenta şi faptul că intimatul a cerut despăgubirile având în vedere potenţialul productiv al culturilor pomicole din zonă şi nu producţia medie obţinută în ultimii 3 ani anteriori . Recurenta a criticat şi faptul că instanţa de apel a reţinut constatările expertului H.C. pentru motivul că se bazează pe situaţii declarative şi nu pe verificarea documentelor primare care să evidenţieze direct producţia obţinută. A mai criticat recurenta şi aplicarea procentului de 9% de nerealizare a producţiei din riscuri nerealizate constând în temperaturi scăzute în timpul înfloritului şi legatul fructului, ploi abundente etc. Acest procent, a arătat autoarea recursului, s-a stabilit pentru alte ferme aşa încât nu se justifica aplicarea lui. În consecinţă, a solicitat ca recursul său să fie admis, să fie desfiinţată Decizia nr. 73 din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel şi, în fond, să se menţină sentinţa nr. 1751 din 21 septembrie 2007.
Recursul este nefondat.
Prima chestiune care se impune să fie precizată vizează conţinutul recursului, care aşa cum rezultă din expunerea de mai sus, nu respectă cerinţele legale pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac. Deşi recurenta a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. nu le-a argumentat şi dezvoltat în fapt şi în drept, arătând distinct care sunt dispoziţiile legale încălcate de instanţa de apel prin soluţia pronunţată.
Recurenta s-a limitat la simpla relatare a faptelor procesului, or, acest procedeu nu poate fi folosit în cazul unei căi de atac extraordinare, care nu are caracter devolutiv. Recursul nu-şi propune o rejudecare a fondului, o reapreciere a probelor ci doar un examen de legalitate a soluţiei criticate.
Având în vedere precizările de mai sus, Înalta Curte constată că prin motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta putea să pună în discuţie interpretarea greşită a actului dedus judecăţii prin schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Din perspectiva acestui motiv se examinează puterea de lege a convenţiei încheiată de părţile în proces, consacrată principial de dispoziţiile art. 969 alin. (1) C. proc. Civ. În contextul arătat, instanţa de apel a procedat la examinarea contractului de asigurare facultativă, a clauzelor acestuia, şi a stabilit că pentru determinarea cuantumului despăgubirilor sunt aplicabile prevederile art. 16 pct. 2, şi nu prevederile art.9 avute în vedere de recurentă. Prin urmare criticile privind greşita aplicare a clauzelor contractului sunt nefondate întrucât instanta de apel a analizat contractul în întregul său şi a dat clauzelor interpretarea care rezultă din voinţa exteriorizată în înscrisul pe care l-au încheiat, prin care, recurenta în calitate de asigurator, a acceptat să încaseze prima de asigurare calculată în raport de producţia declarată. Riscul asigurat s-a produs în perioada de derulare a contractului astfel că nu se poate reţine nici faptul că , în cauză, erau aplicabile prevederile art. 9 din contract care vizează situaţia supraevaluării producţiei. Toate susţinerile la care se referă asigurătorul în legătură cu constatarea şi evaluarea pagubei, au fost corect înlăturate în condiţiile în care voinţa părţilor înscrisă în clauza (16.2) din contract nu a fost modificată, iar asupra acesteia nu se poate impune o conduită unilaterală a unei părţi din convenţie, care să vizeze criteriul de determinare al despăgubirilor. Nu va fi reţinută nici critica în legătură cu interpretarea şi aplicarea greşită a art. 15 din contract câtă vreme ceea ce a determinat reclamanta să solicite diferenţa de sumă reprezentând despăgubiri, vizează modul de aplicare al dispoziţiilor contractuale. Procedura stabilită prin contract în legătură cu despăgubirile care se cuvin asiguratului, respectiv posibilitatea de a cere o nouă evaluare direct asiguratorului, nu-i îngrădeşte asiguratului dreptul de a se adresa instanţei cu acţiune în pretenţii fundamentată pe contractul de asigurare.
În consecinţă, motivul analizat aşa cum a fost sintetizat de Înalta Curte , este vădit nefondat.
Celelalte chestiuni puse în discuţie de recurentă în legătură cu modalitatea în sine a calculului cu aplicarea unor procente, vizează chestiuni de netemeinicie şi nu vor fi examinate. De asemenea nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu se impune să fie examinat întrucât nu rezultă din niciun argument al recurentei care sunt dispoziţiile legale greşit aplicate.
Faţă de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.R.A. V.I.G. SA, SUCURSALA MUREŞ, împotriva deciziei nr. 73/A din 26 septembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1362/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1366/2009. Comercial → |
|---|
