ICCJ. Decizia nr. 1349/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1349/2009
Dosar nr. 9597/1/200.
Şedinţa publică din 7 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, în rejudecarea recursurilor, urmează admiterii contestaţiei în anulare se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 iunie 2006 SC S. SA (în prezent în procedura insolvenţei - administrator judiciar P.C.I.I.P.U.R.L.) a chemat în judecată pârâtele SC E.S.L. şi SC K.I. SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 31/2003.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa nr. 1261 din 1 februarie 2007 a admis acţiunea, constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că reclamanta şi-a justificat interesul promovării unei astfel de acţiuni întrucât urmăreşte valorificarea unui drept asupra imobilului avut în patrimoniu precum şi reglementarea juridică a acestuia.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reţinut că la data de 10 februarie 1993 reclamanta a încheiat cu pârâta SC E.S. SRL un contract de asociere în participaţiune pentru imobilul din Bucureşti şi ca urmare a nerespectării obligaţiei pârâtei de a achita cota de profit s-a solicitat rezilierea contractului.
La rândul său pârâta a promovat o acţiune având ca obiect obligarea SC S. SA la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate pe o perioadă de 5 ani a imobilului anterior identificat.
După conexarea celor două dosare prin Decizia nr. 990 din 19 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie s-a dispus irevocabil respingerea acţiunii formulate de SC E.S. SRL, s-a admis acţiunea în dosarul conexat şi s-a dispus rezilierea contractului de asociere şi evacuarea pârâtei din imobilul în litigiu.
Mai arată instanţa de fond că anterior soluţionării acestui litigiu, prin sentinţa nr. 359 din 19 ianuarie 2001 Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea formulată de SC E.S. SRL, s-a constatat suplinit consimţământul SC S. SA şi intervenită vânzarea la data de 1 februarie 2000 pentru imobilul în litigiu pronunţându-se o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
S-a considerat că, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 31/2001 încheiat între părţi este lovit de nulitate absolută fiind încheiat pe o cauză ilicită şi imorală deoarece s-a vândut un bun care nu aparţinea vânzătorului având în vedere Decizia nr. 990/2003, situaţie cunoscută de altfel şi de cumpărător, fiind incidente dispoziţiile art. 948 şi art. 966 C. civ. privind cauza ilicită, vânzarea lucrului altuia şi reaua credinţă.
Prin Decizia nr. 380 din 12 septembrie 2007 apelurile promovate de pârâte au fost respinse motivat de faptul că în cuprinsul contractului a cărui anulare se solicită s-a menţionat situaţia litigioasă a imobilului.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs pârâtele criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel recurentele arată în esenţă că hotărârea privind contractul de asociere nu afectează dreptul de proprietate al SC E.S. SRL stabilit prin sentinţa nr. 359/2001 prin care s-a constatat suplinit consimţământul reclamantei şi intervenită vânzarea la data de 1 februarie 2000, dreptul de proprietate astfel dobândit fiind intabulat în cartea funciară.
În aceste condiţii este exclusă existenţa relei-credinţe în condiţiile în care vânzătorul este proprietarul tabular al bunului înstrăinat.
Recursurile sunt fondate.
Nulitatea intervine atunci când sunt încălcate normele juridice care reglementează condiţiile de validitate ale actului juridic civil. Referindu-se la convenţii, art. 948 C. civ. dispune: „Condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt: capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţii care se obligă; un obiect determinat; o cauză licită.
La acestea se adaugă forma cerută ad validitatem.
In speţă reclamanta-intimată deşi a invocat dispoziţiile art. 948 şi art. 966 C. civ. în motivarea acţiunii în nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a făcut referire la vânzarea bunului altuia şi reaua credinţă a părţilor.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare din litigiu vânzătorul SC E.S. SRL avea calitatea de proprietar tabular a bunului vândut, fiind exclusă ipoteza susţinută de reclamantă şi în mod eronat confirmată de instanţele anterioare ca motiv de nulitate a convenţiei, că s-ar fi înstrăinat bunul altuia.
Este de asemenea nejustificat reţinut argumentul conform căruia ambele pârâte au fost de rea credinţă în momentul încheierii contractului prin invocarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie nr. 990/2003.
Astfel această soluţie a fost dată ulterior sentinţei irevocabile nr. 359/2001 în temeiul căreia vânzătorul a dobândit proprietatea bunului înstrăinat intabulându-şi acest drept în cartea funciară.
Referirea din contract la situaţia litigioasă a bunului constituie în realitate o dovadă de bună credinţă prin descrierea exactă a stării de fapt.
De altfel recurenta-reclamantă nu a fost în măsură să facă dovada, contrar înscrisurilor depuse că nu a încasat preţul.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele SC K.I. SRL Bucureşti şi SC E.S. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 380 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul pârâtelor SC K.I. SRL Bucureşti şi SC E.S. SRL Bucureşti.
Schimbă în parte sentinţa civilă nr. 1261 din 1 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi respinge ca nefondată acţiunea reclamantei SC S. SA Bucureşti prin lichidator judiciar P.C.I.I.P.U.R.L. Bucureşti.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Obligă intimata reclamantă SC S. SA Bucureşti prin lichidator judiciar la plata a 4.760 lei cheltuieli de judecată către pârâte.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1333/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 135/2009. Comercial → |
|---|
