ICCJ. Decizia nr. 1369/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1369/2009
Dosar nr. 10404/1/200.
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa nr. 2587 pronunţată la data de 24 octombrie 2006, Tribunalul Comercial Mureş a admis acţiunea formulată de reclamantul C.A., astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâţii L.M.G. şi SC C. SRL Sighişoara prin lichidator judiciar şi a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 7 ianuarie 2004 între cei doi pârâţi, având ca obiect vânzarea cumpărarea construcţiilor situate în comuna Albeşti, dispunând totodată anularea încheierii de intabulare nr. 71/2004 şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
Tribunalul a reţinut, în considerentele sentinţei, că, vânzarea-cumpărarea convenită se întemeiază pe o cauză ilicită, întrucât cumpărătorul SC C. SRL a cunoscut împrejurarea că între reclamant şi L.M.G. se încheiase anterior o convenţie de vânzare-cumpărare, că se achitase avansul, urmând ca diferenţa de preţ să se plătească după ce vânzătorul intabula imobilul.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii L.M.G., SC C. SRL şi S.N. invocându-se necitarea în cauză şi nepronunţarea faţă de pârâtul S.N. care prin acţiunea precizată formulată de reclamant a fost chemat în judecată în calitate de pârât pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
II. Curtea de Apel Tg.Mureş prin Decizia nr. 10 din 23 februarie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat, reţinând că S.N. a avut calitatea de pârât doar în acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii persoane fizice L.M.G. şi S.N., acţiune care a fost conexată la prezenta cauză, în faza de debut a litigiului şi ulterior disjunsă prin Decizia nr. 67/2005 cu trimiterea spre rejudecare, statuându-se natura civilă a acelei acţiuni.
III. Prin Decizia nr. 3931 din 30 noiembrie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de pârâţii L.M.G., S.N. şi SC C. SRL împotriva deciziei nr. 10 din 23 februarie 2007 a Curţii de Apel Tg.Mureş pe care a casat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceiaşi instanţă.
Înalta Curte a constatat că raţionamentul instanţei de apel în sensul că dezbaterile au avut loc în cadru procesual determinat în faţa primei instanţe cu respectarea principiului contradictorialităţii, nu are în vedere şi examinarea cererii precizatoare formulată de reclamant în litigiul de faţă care priveşte doar anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în ianuarie 2004. Sub un al doilea aspect Înalta Curte a constatat că prin soluţia adoptată curtea de apel intră în contradicţie cu propriul raţionament, de vreme ce pe de o parte reţine că litigiul dedus judecăţii nu trebuia să se dezbată şi faţă de S.N. iar pe de altă parte respinge ca nefondat apelul faţă de S.N. recunoscându-i calitatea de parte.
În temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte a dispus casarea deciziei pronunţate în apel, în vederea stabilirii poziţiei procesuale a pârâtului S.N. în raport de precizarea de acţiune făcută în dosarul 76/2005 de reclamantul C.A.
IV. În rejudecare, Curtea de Apel Tg.Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 68/A din 22 septembrie 2008 a admis apelul formulat SC C. SRL, L.M.G. şi S.N. împotriva sentinţei nr. 2587 din 24 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş pe care a desfiinţat-o dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Tribunalul Comercial Mureş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat că la termenul din 6 februarie 2006 acordat în dosarul 76/2005 al tribunalului Comercial Mureş, reclamantul a înţeles să extindă cadrul procesual solicitând constatarea nulităţii absolute a contractelor încheiate între SC C. SRL şi pârâţii L.M.G. şi S.N., printr-o precizare de acţiune, care nu a fost luată în discuţie de instanţă, în sensul examinării momentului procesual la care a fost formulată, prin raportare la dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă să stabilească dacă cel chemat în judecată, S.N. are sau nu calitate procesuală în cauză.
Apreciind că prin nepronunţarea asupra acestei precizări de acţiune instanţa nu a cercetat fondul cauzei, iar soluţionarea acestei chestiuni pentru prima oară în apel, ar duce la privarea uneia din părţi de dreptul la un „recurs efectiv", curtea de apel, reţinând în drept incidenţa dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a dispus în sensul desfiinţării hotărârii fondului cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
V. Împotriva acestei decizii pârâţii L.M.G., S.N. şi SC C. SRL reprezentată de lichidator H.I., au declarat, la data de 28 noiembrie 2008 recurs, în termen legal, solicitând casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei la curtea de apel pentru rejudecarea apelului.
Recurenţii şi-au întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând că hotărârea instanţei de apel este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, urmare nerespectării întrutotul a chestiunilor de fapt şi de drept dezlegate prin Decizia de casare pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cauză.
Potrivit recurenţilor instanţa de apel trebuia ca după stabilirea poziţiei procesuale a părţilor să examineze aşa cum a dispus instanţa de recurs, celelalte aspecte care privesc legătura dintre convenţia încheiată la 8 noiembrie 2002, calificarea acesteia, convenţia din ianuarie 2004 şi natura actului ce face obiectul prezentului dosar.
Susţin recurenţi că, instanţa de apel a soluţionat numai aspectul privind cererea precizatoare care extinde cadrul procesual, fără să examineze şi celelalte aspecte conform indicaţiilor din Decizia de casare.
VI. Asupra recursului.
Înalta Curte verificând Decizia atacată, în raport de motivele de nelegalitate invocate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Indicaţiile obligatorii date prin Decizia de casare nr. 3931 din 30 noiembrie 2007 au vizat stabilirea cadrului procesual în cauză, prin raportare şi la efectele precizării de acţiune făcut de reclamantul C.A.
2. În rejudecare, instanţa de apel cu respectarea dispoziţiile art. 315(1) C. proc. civ. a stabilit că reclamantul prin precizarea de acţiune din data de 6 februarie 2006, după disjungerea celor două acţiuni conexe, şi-a extins cadrul procesual atât în ceea ce priveşte obiectul cauzei cât şi în ce priveşte introducerea în cauză în calitate de pârât a d.lui S.N.
Totodată instanţa de apel a constatat că instanţa fondului, ignorând această precizare de acţiune, nu a cercetat pe fond obiectul cauzei din perspectiva extinderii cadrului procesual sub aspectul obiectului şi al părţilor, ceea ce a impus desfiinţarea hotărârii primei instanţe cu trimiterea spre rejudecarea fondului.
Soluţia pronunţată de instanţa de apel respectă dispoziţiile legale procedurale referitoare la judecarea apelului cuprinse în Titlul IV Apelul – Capitolul II art. 297 C. proc. civ., în ipoteza reţinută, de necercetare a fondului şi de judecată în lipsa părţii care nu a fost citată respectiv a pârâtului S.N..
Altfel spus, stabilirea cadrului procesual, a impus soluţia de desfiinţare a hotărârii fondului, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Respectarea indicaţiilor obligatorii ale deciziei de casare, nu semnifică, aşa cum susţin recurenţii, prin raţionamentul pe care îl dezvoltă, impunerea unei anumite soluţii instanţei de apel în rejudecare, ci pronunţarea unei soluţii în raport de chestiunile de fapt sau de drept dezlegate, soluţie care, sub aspect procesual trebuie să se înscrie în dispoziţiile legale referitoare la judecarea apelului, apelantului neputând să i se creeze în propria cale de atac o situaţie mai grea decât cea din hotărârea atacată (art. 296 C. proc. civ.).
Or, instanţa de apel, cu respectarea acestor dispoziţii legale, a apreciat în mod just că, soluţionarea pentru prima dată în apel a cauzei pe fond astfel cum a fost precizată, ar lipsi părţile de un grad de jurisdicţie, limitându-le în mod nepermis accesul la justiţie.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii L.M.G., S.N. şi SC C. SRL SIGHIŞOARA prin lichidator judiciar H.I.R. împotriva deciziei nr. 68 A din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1367/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1560/2009. Comercial → |
|---|
