ICCJ. Decizia nr. 1573/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1573/2009
Dosar nr. 3767/2/2008
Şedinţa publică din 22 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 11 ianuarie 2006 sub nr. 1640/3/2006, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâta SC F.B.K. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 600 dolari SUA reprezentând penalităţi de întârziere pentru nerealizarea obligaţiilor investiţionale pentru protecţia mediului aferente primilor 2 ani investiţionali, conform contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. BV 52 din 15 ianuarie 2001 investirea sumei de 15.000 dolari SUA la SC B. SA în vederea realizării programului investiţional.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 10949 din 29 noiembrie 2006 a respins cererea formulată de reclamanta A.V.A.S., cu sediul ales în Bucureşti, sector 1, în contradictoriu cu pârâta SC F.B.K., cu sediul în 1089 Budapesta, Ungaria şi cu sediul ales la SC B. SA, cu sediul în localitatea Gheorghieni, Judeţul Harghita, ca neîntemeiat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Între părţi a intervenit contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. BV/52 din 15 ianuarie 2001 prin care pârâta în calitate de cumpărător se obliga să efectueze în societate pe o perioadă de 3 ani o investiţie pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul de conformare, în sumă de 25.000 dolari SUA, iar în cazul neefectuării investiţiilor se obligă să plătească reclamantei în calitate de vânzător o penalitate egală cu 3% din suma rămasă neinvestită.
Prin acelaşi contract s-a prevăzut că în situaţia în care cumpărătorul va transmite către o terţă persoană unul sau mai multe active, inclusiv terenuri, terţul cumpărător va fi direct răspunzător faţă de vânzător pentru îndeplinirea obligaţiilor de investiţii destinate executării programului de conformare, corespunzător activelor respective.
Ulterior, pârâta a înstrăinat o parte din activele cumpărate prin încheierea a 15 contracte de vânzare-cumpărate, transmiţând totodată prin clauză fermă cota aferentă din răspunderea pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformate, respectiv aviz de mediu în sumă de 25.000 dolari SUA, rămânându-i în sarcina sa suma de 4.500 dolari SUA, ce a fost şi achitată.
Prin certificatul nr. 926 din 5 decembrie 2005 întocmit în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 25/2002 comisia de cenzori a SC B. SA a certificat că în conformitate cu legislaţia în vigoare pârâta a îndeplinit integral obligaţia investiţională asumată prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. BV din 15 ianuarie 2001.
Faptul că pârâta nu a transmis rapoartele trimestriale prevăzute la capitolul 8.9 din contract şi nu a solicitat conform contractului, acordul reclamantei pentru transmiterea acţiunilor şi obligaţiei corelative nu prezintă relevanţă atât timp cât din ansamblul probelor administrate, rezultă că investiţia s-a realizat iar reclamanta nu a contestat încheierea contractelor de vânzare-cumpărare de către pârâtă cu terţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 509 din 6 noiembrie 2008 admite apelul declarat de apelanta A.V.A.S. împotriva sentinţei comerciale nr. 10949 din 29 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 1640/3/2006, în contradictoriu cu intimata SC F.B.K. şi schimbă în parte sentinţa atacată, în sensul că admite în parte acţiunea astfel cum a fost precizată şi obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 600 dolari SUA, în echivalentul în lei la data plăţii, reprezentând penalităţi pentru nerealizarea la scadenţă a obligaţiilor investiţionale aferente anilor 2001 – 2002.
Respinge cererea apelantei privind obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut următoarele:
Referitor la capătul de cerere privind investirea sumei de 15.000 dolari SUA la SC B. SA în vederea realizării programului investiţional aferent anilor 2002 şi 2003 în conformitate cu art. 8.9 pct. 11 şi anexa 4 la contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. BV 52 din 15 ianuarie 2001, nu s-a dovedit în cauză că ar mai subzista în sarcina pârâtei obligaţia de investire pentru suma menţionată.
Trebuie avut în vedere că printr-un număr de 17 contracte de vânzare-cumpărare de active, încheiate de pârâtă cu terţe persoane, s-a transmis, respectiv, s-a preluat de către acestea din urmă prin clauză fermă, îndeplinirea obligaţiei de investiţie, corespunzător fiecărui activ înstrăinat, pentru o sumă totală de 20.500 dolari SUA din suma prevăzută de art. 8.9 pct. 11 din contractul nr. BV 52 din 15 ianuarie 2001.
Trimiterea către terţi a obligaţiei de investire s-a realizat în concordanţă cu prevederile art. 8.9 pct. 5-7 din contractul menţionat. Urmare a acestor contracte, potrivit art. 8.9 pct. 7 terţul devine direct răspunzător faţă de pârâtă în calitate de vânzător, pentru îndeplinirea obligaţiilor de investiţie destinate executării programului de conformare, corespunzător activelor transmise.
Potrivit art. 14 din Normele metodologice privind aplicarea OG nr. 25/2002 actul încheiat de pârâtă cu terţii cumpărători face dovada valabilă a transmiterii către aceştia din urmă, în cota corespunzătoare, a obligaţiei de investiţie. În cauză, pentru valoarea de 20.500 dolari SUA a obligaţiei de investiţie reclamanta mai putea cere îndeplinirea acesteia în raport cu terţii cumpărători iar nu cu pârâta.
În ceea ce priveşte obligaţia de investiţii pentru diferenţa de 4.500 dolari SUA, rămasă în sarcina pârâtei, aceasta din urmă a făcut dovada înregistrării echivalentului de 3.900 Euro al sumei respective în contul SC B. SA, societatea beneficiară, astfel cum rezultă şi din certificatul emis de cenzori în acest sens sub nr. 926 din 5 decembrie 2005.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în sumă de 600 dolari SUA, trebuie avut în vedere că potrivit art. 8.9 pct. 12 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. BV 52 din 15 ianuarie 2001 pârâta s-a obligat faţă de reclamantă ca în cazul neefectuării investiţiilor prevăzute în anexa 4 să plătească o penalizare egală cu 3% din suma rămasă neinvestită la sfârşitul fiecărui an şi cumulat, dacă e vorba de mai mulţi ani din perioada de investire totală de 3 ani. Aceasta înseamnă că intervine obligaţia de plată a penalităţilor dacă până la termenele de scadenţă (în speţă interesează în acest sens cele stabilite la 15 ianuarie 2002 şi 15 ianuarie 2003 pentru suma de 10.000 dolari SUA corespunzătoare anului 2002) nu a fost îndeplinită obligaţia de investire a sumelor menţionate şi intervine în concret deja la termenele de scadenţă respective, cumulat, indiferent dacă eventual obligaţiile de investire ar fi îndeplinite, totuşi, ulterior, în mod tardiv.
Prin cererea de recurs formulată, A.V.A.S. a susţinut că instanţa nu s-a pronunţat în dispozitivul hotărârii şi asupra petitului referitor la obligarea pârâtei de a efectua investiţia de mediu.
În contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. BV /52 din 15 ianuarie 2001 se menţionează la art. 8.9 alin. (11) „cumpărătorul se obligă să efectueze în societate, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 15 ianuarie 2001, o investiţie pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare, în sumă de 25.000 dolari SUA conform anexei nr .4", respectiv 5.000 dolari SUA până la data de 15 ianuarie 2002, 10.000 dolari SUA până la data de 15 ianuarie 2003 şi 10.000 dolari SUA până la data de 15 ianuarie 2004.
În art. 8.9 alin. (12) din contractul menţionat se prevede „cumpărătorul se obligă ca în cadrul neefectuării investiţiilor prevăzute în anexa 4 să plătească vânzătorului o penalitate egală cu 3% din suma rămasă neinvestită la sfârşitul fiecărui an şi cumulat".
Cumpărătorul din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. BV din 15 ianuarie 2001 nu a transmis documentele justificative (certificatele cenzorilor terţilor cumpărători, ordinele de plată care atestă virarea sumei de 20.500 dolari SUA aferente scadenţelor din 15 ianuarie 2002 şi 15 ianuarie 2003 şi confirmarea de la autoritatea de mediu competentă privind realizarea investiţiilor de către terţii cumpărători), care să ateste efectuarea investiţiilor de mediu de societăţile care au preluat realizarea obligaţiilor de mediu.
În contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu terţii nu se menţionează valorile pe care trebuie să le investească terţii conform prevederilor contractuale, aşa cum se precizează în „situaţia transmiterii unor active, inclusiv terenuri către terţe persoane, care au preluat clauza fermă privind preluarea cotei aferente din răspunderea pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare, respectiv aviz de mediu în sumă de 25.000 dolari SUA , transmisă de SC B. SA şi avizată de comisia de cenzori a societăţii.
A.V.A.S. consideră că în lipsa certificatelor cenzorilor terţilor cumpărători a activelor societăţii, care să ateste realizarea investiţiilor de mediu, prin virarea în contul acestora a sumelor aferente investiţiilor de mediu în legătură cu respectivele active, conform programelor de conformare emise I.P.M., în sumă de 20.500 dolari SUA, din totalul sumei de 25.000 dolari SUA , instanţa greşit a reţinut că investirea de protecţie a mediului prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare nr. BV 52 din 15 ianuarie 2001 a fost realizată.
Prin cererea de recurs formulată, SC F.B.K. a susţinut că a realizat investiţiile asumate prin contract BV 52 din 15 ianuarie 2001 atât pe total cât şi pe primele două etape, aferente anilor 2001 şi 2002. Realizarea obligaţiei asumate pe etape şi cumulat absolvă concomitent de plata penalităţilor de întârziere.
Art. 8.9 pct. 12 prevede „cumpărătorul se obligă ca în cazul neefectuării investiţiilor prevăzute în anexa nr. 4 să plătească vânzătorului o penalitate egală cu 3% din suma neinvestită la sfârşitul fiecărui an şi cumulat", sancţiune ce s-ar aplica numai în cazul nerealizării investiţiei pe fiecare etapă şi cumulat.
Se precizează că obligaţia investiţională a fost realizată pe cele două etape astfel: în etapa - I - 6.000 dolari SUA şi în etapa a II-a 9.000 dolari SUA, cumulat 15.000 dolari SUA, situaţie în care nu datorează penalităţi.
Temeiul de drept indicat de ambele recurente îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, recurenta-pârâtă SC F.B.K. a solicitat respingerea recursului reclamantei A.V.A.S. şi admiterea recursului pârâtei.
Recurenta-reclamantă A.V.A.S. Bucureşti nu a depus întâmpinare în conformitate cu prevederile art. 308 alin. (2) C. proc. civ. şi nu s-au produs probe noi potrivit art. 305 C. proc. civ.
Recursurile nu sunt fondate.
Înalta Curte analizând Decizia recurată în raport de motivul invocat de recurente, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită situaţia prevăzută de dispoziţia invocată de ambele recurente.
Atât criticile recurentei-reclamante cât şi criticile recurentei-pârâte sunt subsumate motivului de nelegalitate prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fără însă ca recurentele să facă distincţie între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită.
Privitor la reiterarea situaţiei de fapt, recurentele nu se pot prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât au beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt în concordanţă cu acestea.
Din formularea art. 8.9 pct. 12 rezultă că părţile contractante au înţeles să stabilească intervenirea penalităţilor indiferent dacă neefectuarea investiţiilor se datorează pârâtei sau a unor terţi cumpărători de active, întrucât în mod evident textul clauzei nu distinge sub acest aspect.
Mai mult, potrivit art. 8.9 pct. 6, în cazul transferului unui activ către o terţă persoană, cu scopul preluării de către aceasta a obligaţiilor de mediu aferente acestui activ, realizarea unui asemenea transfer nu exonerează pârâta de obligaţiile asumate prin contractul nr. BV 52 din 15 ianuarie 2001.
În condiţiile în care terţi cumpărători ai activelor nu şi-au asumat expres şi obligaţia de plată a penalităţilor, neintervenind vreo înţelegere cu pârâta vânzătoare în acest sens, iar reclamanta nici nu este parte în respectivele contracte, nu se justifică o altă interpretare decât în sensul că obligaţia de a plăti penalităţile rămâne, în contextul arătat, în sarcina pârâtei, neschimbându-se decât titularul obligaţiei de îndeplinire a investiţiei.
Referitor la investiţia în sumă de 4.500 dolari SUA rămasă în sarcina pârâtei, aceasta a făcut dovada înregistrării sumei respective în contul beneficiarei SC B. SA abia la data de 31 martie 2005, ulterior termenelor de scadenţă.
Revenind la critica recurentei-reclamante potrivit căreia instanţa nu s-a pronunţat în dispozitivul hotărârii şi asupra petitului referitor la obligarea pârâtei de a efectua investiţia de mediu, aceasta este neîntemeiată, întrucât instanţa s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, răspunzând în fapt şi în drept la toate pretenţiile formulate, conducând în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi pârâta SC F.B.K. Budapesta împotriva deciziei comerciale nr. 509 din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI şi pârâta SC F.B.K. BUDAPESTA împotriva deciziei comerciale nr. 509 din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1563/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1582/2009. Comercial → |
|---|
