ICCJ. Decizia nr. 1421/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1421/2009
Dosar nr. 9668/1/2008
Şedinţa publică din 13 mai 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată;
În temeiul art. 318 şi art. 319 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 3268 din 6 noiembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 546/2/2008 - prin care s-a respins recursul RA D.E.F.R.F. împotriva deciziei nr. 107 din 11 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a formulat contestaţie în anulare, prin care s-a cerut să fie anulată ca fiind în mod vădit netemeinică şi nelegală şi, pe fond, să fie admis recursul, cu consecinţa modificării în tot a sentinţei comerciale nr. 11750 din 14 decembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul respingerii acţiunii reclamantei SC L. SRL, ca fiind netemeinică şi nelegală, pentru următoarele motive:
1. s-au depăşit de către instanţa de recurs atribuţiile puterii judecătoreşti clasificând Cinematograful D. situat în Vatra Dornei, judeţul Suceava, ca fiind activ disponibil pentru a se putea vinde în mod nejustificat;
2. Decizia contestata nu ţine cont de prevederile art. 65 din OG nr. 39 din 14 iulie 2005 privind cinematografia;
3. SC L. SRL nu a efectuat nicio investiţie la acest spaţiu;
4. Raportul de evaluare depus la dosarul cauzei nu putea fi primit ca proba.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, împotriva hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi poate fi promovată numai pentru motivele prevăzute expres şi limitativ la art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., invocat de contestatoarea RA D.E.F.R.F., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestaţiei în anulare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii recursului. Textul legal vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziţii legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural.
În consecinţă, Înalta Curte constată faptul că motivele invocate de către contestatoare respectiv "depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti" sau criticile privind aplicabilitatea dispoziţiilor OG nr. 39/2005 exced motivului de contestaţie prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ.
Referitor la cel de-al doilea motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reţine faptul că, în situaţia vizată prin textul menţionat se urmăreşte, în cazul în care contestaţia s-ar găsi întemeiată, o rejudecare parţială a recursului şi anume în limita motivului de casare omis a fi fost cercetat.
Aşadar, calea de atac este pusă la îndemână părţii pentru a putea provoca cenzurarea hotărârii în raport de critica formulată prin motivul de casare neluat în considerare, motiv pe care instanţa de recurs nu l-a examinat şi asupra căruia nu s-a pronunţat în nici un fel. Ca urmare, nu pot fi repuse în discuţie acele motive care au făcut obiectul preocupării instanţei de recurs.
Totodată, pentru a se justifica folosirea şi admiterea contestaţiei pe motivul prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ. urmează a se face deosebirea dintre motivele de recurs şi eventuale argumente, ce pot fi subsumate unui motiv de recurs.
Contestatoarea, reluând argumentele formulate prin cererea de recurs, consideră că Decizia contestată nu ţine cont de prevederile art. 65 din OG 39/2005 precum şi de investiţiile efectuate la imobil şi de raportul de expertiză.
În consecinţă, din simpla lecturare a cererii contestatoarei rezultă faptul că aceasta nu se plânge de omisiunea cercetării vreunui motiv de casare, ci ia în discuţie felul în care a fost soluţionat recursul.
Contrar celor afirmate de către contestatoare, instanţa de recurs, analizând motivele de casare invocate, s-a pronunţat chiar şi asupra argumentelor formulate de recurentă. Totodată, în mod greşit, contestatoarea înţelege să formuleze noi argumente şi chiar motive de recurs. Astfel, contestatoarea susţine că, "prin pronunţarea deciziei contestate s-au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti" deoarece, în viziunea acesteia "acest atribut de stabilire a calităţii de active disponibile aparţine - în acest caz - în exclusivitate RA D.E.F.R.F., conform dispoziţiilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, adică aceeaşi lege pe care se întemeiază soluţia deciziei contestate care vizează cele doua active neînscrise pe lista activelor disponibile".
Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs formulat şi care s-a aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie, contestatoarea, nu a înţeles să invoce motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 respectiv "când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti".
În consecinţă, nu se justifică admiterea contestaţiei, deoarece temeiurile invocate de către contestatoare nu corespund prevederilor textului citat, nefiind vorba de absenţa punctului de vedere al instanţei, ca rezultat al omisiunii cercetării unuia dintre motivele de casare invocate. Contestatoarea nu face decât să repună în discuţie soluţia însăşi a instanţei de recurs, ceea ce este inadmisibil pe calea contestaţiei în anulare.
Dispoziţiile legale ale art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicaţie, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în ultimă instanţă, calea unui veritabil recurs la recurs.
Fiind o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond ce au fost soluţionate de instanţă şi care s-a pronunţat asupra motivelor de casare invocate de parte.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii introductive de instanţa promovate de către intimata, invocata de către contestatoare prin intermediul precizărilor depuse la termenul de judecata din data de 25 martie 2009, Înalta Curte va reţine nu poate fi primită.
În primul rând, nu a fost invocata nici în fata instanţei de fond, nici în fata instanţelor de control judiciar neputând fi tranşata de aceasta instanţă faţă de stadiul procesual în care se află pricina, şi anume contestaţie în anulare, cale extraordinara de atac. Aşadar, momentul procesual la care putea fi invocata, aceasta excepţie a trecut, în prezent, în aceasta cale de atac, neputând fi formulate alte apărări ce nu au fost arătate în fata celorlalte instanţe. În acest sens sunt şi dispoziţiile alin. (1) ale art. 317 C. proc. civ. potrivit cărora: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului (...)". Or, în cazul de fata contestatoarea a uzat de ambele cai de atac nesusţinând în niciuna dintre ele această excepţie cu toate că avea această posibilitate.
În al doilea rând, temeiul în baza căruia contestatoarea înţelege să invoce această excepţie îl constituie Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea OG nr. 39/2005 privind cinematografia. Atât instanţa de fond, cât şi instanţele de control judiciar au reţinut împrejurarea potrivit căreia contestatoarea nu se poate prevala de dispoziţiile OG nr. 39/2005, act normativ ulterior formării acordului de voinţă al părţilor, raporturile dintre acestea fiind născute sub imperiul OUG nr. 88/1997 şi Legii nr. 346/2004 motiv pentru care acestea nu pot retroactiva.
Pentru toate considerentele reţinute, conform art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestaţia în anulare formulată de RA D.E.F.R.F. Bucureşti împotriva deciziei nr. 3268 din 6 noiembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea RA D.E.F.R.F. Bucureşti împotriva deciziei nr. 3268 din 6 noiembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1420/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1423/2009. Comercial → |
|---|
