ICCJ. Decizia nr. 1434/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1434/2009
Dosar nr. 2168/85/2006
Şedinţa publică din 14 mai 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 septembrie 2006 reclamanta SC E. SRL Mediaş, prin lichidator judiciar SC R.A. SRL Sibiu, cheamă în judecată pe pârâta SC R.M.G.R. SRL Ploieşti solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 303.889,17 lei reprezentând contravaloarea unor utilaje vândute şi neachitate integral de debitoarea pârâtă şi sumei de 592.542,53 lei reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere datorate în baza contractelor încheiate calculate de la data scadenţei fiecărei facturi fiscale până la data de 10 iunie 2006 şi, în continuare, până la plata integrală a creanţei, cu cheltuieli de judecată.
La data de 25 mai 2007 reclamanta precizează cuantumul pretenţiilor arătând că înţelege să solicite plata sumei de 1.062.435.000 lei (rol) rămasă restantă din contractul din 2001 şi respectiv suma de 1.664.041.061 lei (rol) rămasă restantă din contractul din 2002, la care se adaugă penalităţile de întârziere în cuantum de 2.283.706.182 lei (rol) calculate la primul contract şi, respectiv, 4.313.511.665 lei (Rol) calculate la al doilea contract.
Prin sentinţa civilă nr. 2112/C din 16 octombrie 2007 Tribunalul Sibiu, secţia comercială, de contencios administrativ, admite în parte acţiunea reclamantei şi, obligă pe pârâtă la plata sumei de 1.664.041.061 lei (rol) reprezentând contravaloare marfă aferentă contractului din 2002 încheiat între părţi şi respinge celelalte cereri formulate împotriva pârâtei, reţinând că prin procesul - verbal de punctaj comun din 20 noiembrie 2003 pârâta a procedat la recunoaşterea prestaţiilor restante, dar părţile au convenit – în ceea ce priveşte exigibilitatea creanţelor – amânarea executării acestora conform unui termen suspensiv până la data la care pârâta urma să încaseze debitele restante de la clienţi, astfel că, deşi obligaţia pârâtei debitoare a luat naştere la momentul încheierii contractelor, executarea acesteia nu se va putea cere decât după împlinirea termenului convenit, precum şi că, reclamanta nefăcând dovada intrării în contul pârâtei a sumei de 1.062.435.000 lei (rol) aferentă contractului din 2001, cererea sa cu privire la această sumă este prematur formulată, iar reconfigurarea datoriilor recunoscute de pârâtă şi supuse termenului suspensiv stabilit prin procesul - verbal evocat înlătură posibilitatea aplicării penalităţilor de întârziere, fiind dovedit doar că pârâta a încasat de la clienţi suma de 1.664.041.061 lei (rol) pe care, de altfel, a şi recunoscut-o.
Apelul promovat de reclamanta apelantă împotriva sentinţei primei instanţe este respins prin Decizia nr. 55/A din 25 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, care reţine, în acest sens, că în mod corect a stabilit prima instanţă că, faţă de procesul - verbal din 20 noiembrie 2003, un adevărat act adiţional la contractul iniţial întrucât schimbă scadenţa debitelor, debitul în sumă de 312.085,05 lei nu este exigibil, nefiind scadent, deoarece suma nu a fost încasată de pârâta - intimată de la clientul său, şi, deci, nefiind datorate nici penalităţi de întârziere cu privire la menţionata sumă, iar cu privire la suma de 166.404,1 lei nu s-a făcut dovada momentului la care aceasta a fost recuperată de către pârâta - intimată de la clienţii săi.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acţiunii sale pentru suma de 597.755,23 lei din care 166.404,11 lei reprezentând prestaţii conform contractului din 2002, sume facturate şi neachitate, şi 431.351,12 lei reprezentând penalităţi de întârziere datorate în conformitate cu menţionatul contract.
În fundamentarea recursului său recurenta critică, în esenţă, instanţa de apel pentru eronata interpretare a procesului - verbal de punctaj încheiat de părţi la 20 noiembrie 2003, pe care-l califică greşit ca reprezentând o modificare a clauzelor contractuale, precum şi pentru greşita aplicare a dispoziţiilor contractului părţilor referitoare la clauza penală care nu au fost modificate prin eventuale acte adiţionale, ca şi pentru reţinerea neîntemeiat a faptului că nu ar fi fost dovedit momentul recuperării de către pârâta - intimată, de la clienţii săi, a sumei de 166.404,1 lei în condiţiile în care penalităţile solicitate au fost calculate de recurentă doar de la data încasării sumelor de către pârâtă şi până la data introducerii acţiunii, calcul probat şi susţinut cu înscrisuri aflate la dosar, dar ignorat de instanţa criticată.
Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta este fondat.
Se constată, în esenţă, că în mod eronat a calificat instanţa de apel procesul - verbal de punctaj comun intervenit între părţi la 20 noiembrie 2003 ca reprezentând un act adiţional la contractul încheiat de acestea, deşi a reţinut corect că prin respectivul înscris părţile au convenit doar un alt termen de scadenţă a debitelor, astfel că dispoziţiile contractuale referitoare la clauza penală stabilită de părţi [art. 4 lit. d)] au rămas în vigoare, debitoarea intimată datorând penalităţi, dar de la data la care a încasat sumele în cauză de la clienţii săi aşa cum părţile au decis prin procesul - verbal evocat, situaţie avută în vedere de recurenta - reclamantă la calcularea penalităţilor solicitate, aferente contractului din 2002 dar ignorată de instanţa criticată, care a reţinut, de asemeni eronat, că pentru penalităţile corespunzătoare sumei la plata căreia pârâta - intimată a fost obligată nu s-a făcut dovada momentului recuperării acesteia de la clienţii săi.
Din actele dosarului se reţine că instanţa de fond, a cărei soluţie a fost păstrată de instanţa de apel, a luat în considerare memoriul depus de reclamantă, recurenta de faţă, conform încheierii din 24 aprilie 2007, obligând pe pârâtă, intimata de faţă, la plata către reclamantă a sumei de 1.664.041.061 lei (rol) dovedită a fi fost încasată de către aceasta prin actele ce însoţeau menţionatul memoriu şi recunoscută şi de pârâtă, aşa cum s-a reţinut în încheierea din 22 mai 2007, astfel că în mod eronat a considerat instanţa de apel că nu s-a probat de către reclamantă momentul la care pârâta a încasat suma de 166.404,1 lei spre a putea fi acordate şi penalităţile solicitate de aceasta.
Cum pârâta - intimată a recunoscut că a încasat de la clienţii săi suma de 166.404,1 lei, cum clauza penală inserată în art. 4 lit. d) din contractul din 2002 nu s-a dovedit a fi fost modificată de către cocontractanţi, cum în cursul judecăţii pârâta - intimată nu a contestat calculul penalităţilor aferente debitului principal recunoscut ca datorat, se reţine că în mod neîntemeiat instanţa de apel a confirmat soluţia instanţei de fond şi nu a obligat pe pârâtă şi la plata penalităţilor solicitate de reclamantă şi calculate, conform contractului, la debitul principal.
Astfel fiind, constatându-se că Decizia recurată este rezultatul unei interpretări eronate a procesului - verbal de punctaj comun intervenit între părţi şi a unei greşite aplicări a art. 4 lit. d) din contractul încheiat de acestea, cu aplicarea art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. recursul declarat de reclamanta - recurentă urmează a fi admis iar Decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi admis apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei primei instanţe care urmează a fi schimbată în parte şi, în consecinţă, pârâta urmează a fi obligată şi la plata penalităţilor în sumă de 431.351,12 lei, celelalte dispoziţii ale sentinţei menţionate urmând a fi păstrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC E. SRL Mediaş, prin lichidator judiciar SC R.A. SPRL Sibiu împotriva deciziei nr. 55 din 25 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul, schimbă în parte sentinţa nr. 2112 din 16 octombrie 2007 a Tribunalului Sibiu şi obligă pârâta la plata sumei de 431.351,12 lei cu titlu de penalităţi.
Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1423/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1437/2009. Comercial → |
|---|
