ICCJ. Decizia nr. 1438/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1438/2009
Dosar nr. 4749/121/2007
Şedinţa publică din 14 mai 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 februarie 2005 reclamanta SC N. SRL Nicoreşti cheamă în judecată pe pârâta SC M.O. SRL Tecuci solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să constate nulitatea contractului cu garanţie imobiliară încheiat între părţi şi autentificat din 5 aprilie 2002, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 383 din 15 martie 2005 Judecătoria Tecuci declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia comercială, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 809 din 21 iulie 2005 Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, admite acţiunea formulată de reclamantă, constată nulitatea contractului în litigiu, cu 1.010,90 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reţinând cauza ilicită a contractului menţionat prin care s-a încercat crearea unei aparenţe de legalitate de natură să mascheze încercarea de diminuare a patrimoniului reclamantei, plata în avans către reclamantă a sumei înscrise în contract nefiind dovedită a fi avut loc.
Prin Decizia nr. 31/A din 24 februarie 2006 Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei menţionate pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că faţă de deschiderea faţă de pârâta apelantă a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 la 24 iunie 2005 prin sentinţa comercială nr. 277 din 24 iunie 2005 şi desemnarea ca administrator judiciar al acesteia a SC C. SRL Brăila, administratorul societăţii pârâte nu mai avea calitatea de a reprezenta societatea, în cauză impunându-se a fi fost introdus administratorul judiciar desemnat de judecătorul sindic, singurul care putea legal să formuleze apărările considerate necesare stabilirii adevărului, astfel că sentinţa apelată nu s-a pronunţat în condiţii de legalitate în ceea ce priveşte reprezentarea pârâtei.
Recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel este respins ca nefondat prin Decizia nr. 557 din 7 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, care reţine că de la data desemnării de către judecătorul sindic a administratorului judiciar al societăţii pârâte, căruia i s-au stabilit atribuţiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 64/1995, acesta a devenit reprezentantul legal al societăţii debitoare, cu toate consecinţele procesuale ce decurg din acest fapt, cum corect a reţinut instanţa criticată prin recurs.
În rejudecare Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2316 din 29 octombrie 2007, admite acţiunea reclamantei şi constată nulitatea contractului comercial cu garanţie imobiliară în cauză, cu 1.010,9 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reţinând, pentru a decide astfel, că nu s-a dovedit realitatea plăţii sumei de 300.000.000 lei (rol) împrejurare prin raportare la care scopul actului juridic atacat este ilicit, întrucât prin aparenţe de legalitate a acestui act, în realitate s-a dorit diminuarea patrimoniului societăţii, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 948 pct. 4 C. civ.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond este admis de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia nr. 58/A din 19 iunie 2008, prin care instanţa de control judiciar schimbă în tot sentinţa apelată în sensul că respinge ca nefondată acţiunea reclamantei, reţinând, în acest sens, că reclamanta - intimată nu a răsturnat conţinutul contractului autentic în litigiu, aceasta invocând propria sa culpă constând în neînregistrarea în contabilitatea sa a sumei primite la 5 aprilie 2002 cu titlu de preţ plătit în avans de la pârâta - apelantă, că în cauză nu a fost încălcat un interes general spre a interveni sancţiunea nulităţii absolute a contractului autentic, ci un interes individual al reclamantei intimate aflată în culpă, neefectuarea înregistrărilor contabile la momentul încheierii actului în litigiu atrăgând alte acţiuni, că prin actul autentic intervenit între părţi s-a probat înţelegerea licită dintre acestea, actul având un conţinut clar în privinţa acordului de voinţă al părţilor şi a obiectului contractului, nefiind probată nicio cauză de nulitate absolută a menţionatului act.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate şi pe fond respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În fundamentarea recursului său recurenta - reclamantă critică instanţa de apel pentru a fi pronunţat o hotărâre cu interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 5 C. civ., ignorând încălcarea cu prilejul încheierii contractului în litigiu a unor dispoziţii legale imperative precum cele ale art. 12 din Legea nr. 82/1991 în conformitate cu care „efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise", ca şi cele ale art. 6, art. 7 alin. (2), art. 2, art. 15 din aceeaşi lege, dar şi ale art. 968 C. civ. Recurenta reproşează instanţei de apel şi greşita apreciere a probelor administrate în cauză, respectiv a constatării întocmite de D.C.F. din D.G.F.P. Galaţi la 11 august 2004 şi a chitanţelor eliberate de recurentă pentru sumele primite de la intimată în perioada imediat următoare încheierii contractului în litigiu.
Examinând recursul din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de recurentă se constată că acesta nu este fondat, instanţa de apel stabilind judicios că recurenta nu se poate prevala de propria sa culpă, aceea de a nu fi înregistrat în evidenţele sale contabile primirea de la intimată a sumei menţionate în contractul în litigiu cu titlu de preţ achitat în avans, pentru a obţine nulitatea respectivului contract, precum şi că aceasta nu a dovedit caracterul ilicit al cauzei contractului pentru a fi antrenată aplicarea dispoziţiilor art. 948 C. civ. coroborate cu art. 968 C. civ. şi nici nu a fost în măsură să combată conţinutul contractului încheiat în formă autentică, semnat de reprezentantul său legal care confirmă primirea de la intimata pârâtă a sumei de 300.000.000 lei (rol) cu titlu de preţ achitat în avans, instanţa criticată reţinând corect şi că încălcarea dispoziţiilor – evocate de reclamantă – din Legea nr. 82/1991 nu se sancţionează cu nulitatea contractelor aferente.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul recurentei - reclamante împotriva deciziei instanţei de apel, decizie legală şi temeinică, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC N. SRL Nicoreşti împotriva deciziei nr. 58 din 19 iunie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1437/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1439/2009. Comercial → |
|---|
