ICCJ. Decizia nr. 168/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 168/2009
Dosar nr. 2947/1/2008
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă :
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
I. La data de 31 martie 2008, dl. P.I.S., prin cererea înregistrată pe rolul acestei Curţi sub nr. 2947/1/2008 a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3920 din 29 noiembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul de recurs nr. 84/42/2007, solicitând admiterea contestaţiei şi pe cale de consecinţă admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei nr. 34 din 1 martie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti cu trimiterea cauzei spre rejudecare, sau în subsidiar, modificarea hotărârilor recurate şi pe fond respingerea acţiunii introductive formulate de reclamant.
Contestatorul şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 318 teza I şi II C. proc. civ. susţinând în dezvoltarea motivelor de anulare următoarele:
1. dezlegarea dată de instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale sub un dublu aspect:
1.1. instanţa de recurs a considerat greşit că citarea contestatorului, pârât în cauză, s-a realizat în mod legal, atât la fond cât şi în apel, în condiţiile în care, conform înscrisului existent la dosar, respectiv copia cărţii de identitate, domiciliul său era în Municipiul Buzău;
1.2. sub un al doilea aspect, susţine că din eroare instanţa de recurs a considerat că procura prezentată în cauza este falsă, fiind anulată, câtă vreme nu există o hotărâre irevocabilă în acest sens;
2. instanţa de recurs a omis să cerceteze toate motivele de recurs invocate, respectiv nulitate rezultând din neîndeplinirea procedurii de citare şi motivul de interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor art. 117 din Legea societăţilor comercială; instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivelor de ordine publică puse în discuţie cu referire la tardivitatea introducerii acţiunii în anulare A.G.A. ce a făcut obiectul judecăţii.
II. Intimaţii: SC G.S.G.I.T. SRL, M.G. şi Z.G. şi G.Z. au depus în cauză la data de 7 octombrie 2008 întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei în anulare cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. pe care contestatorul şi-a întemeiat cererea.
În cauză s-a dispus ataşarea dosarului nr. 84/142/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie precum şi a dosarelor de fond şi apel aparţinând Tribunalului Buzău şi Curţii de Apel Ploieşti, prin care a fost soluţionată acţiunea în anulare a hotărârii Generale Extraordinare a asociaţilor SC G.S.G.I.T. SRL din data de 27 ianuarie 2005.
Examinând Decizia nr. 3910 din 25 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în raport de motivele contestaţiei în anulare astfel cum au fost dezvoltate Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerinţele legale care reglementează această cale extraordinară de atac, cerinţe prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. care constituie sediul materiei.
Condiţiile generale de admisibilitate ale acestei căi extraordinare de atac sunt statuate în art. 317 teza 1 C. proc. civ. potrivit cu care hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motivele prevăzute de art. 317 pct. 1 şi 2 C. proc. civ. numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Dispoziţiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ. au în vedere nerespectarea procedurii de citare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina.
În cauză, contestatorul susţine sub un prin aspect, în motivarea contestaţiei formulate, nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la citarea sa în faţa instanţei de fond şi apel, motiv pe care l-a invocat şi în faţa instanţei de recurs prin cererea de recurs şi care a fost examinat de instanţa de control judiciar prin Decizia nr. 3910 din 29 noiembrie 2007 şi prin urmare, contestaţia în anulare pe acest motiv nu este admisibilă în raport de dispoziţiile art. 317 teza 1 C. proc. civ.
Deşi contestatorul califică ca fiind o greşeală materială dezlegarea dată de instanţa de recurs acestui motiv, în realitate prin contestaţia în anulare promovată repune în discuţie motivul de nelegalitate invocat şi în faţa instanţei de recurs ceea ce este inacceptabil sub aspectul condiţiilor de admisibilitate ale acestei căi extraordinare de atac, raţiunea reglementării contestaţiei în anulare nefiind aceea de a permite părţii un recurs la hotărârea dată în recurs, cu alte cuvinte de reformare a hotărârii date în recurs soluţie spre care tinde contestatorul prin construcţia juridică pe care o face.
Cu privire la motivul întemeiat pe aprecierea eronată a procurii prezentate ca fiind falsă, dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. care reglementează contestaţia în anulare specială, au în vedere greşeli materiale evidente comise de instanţa de recurs în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, erori pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, cu alte cuvinte greşeli evidente produse prin confundarea unor elemente sau date materiale, or argumentul contestatorului vizează chestiuni ce ţin de judecata instanţei de recurs, cu privire la lipsa de efecte a procurii exhibate în cauză, care exced noţiunii de greşeală materială avută în vedere de legiuitor.
Şi motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 318 teza II C. proc. civ. vizând omisiunea cercetării tuturor motivelor de recurs, apare ca nefondat.
Examinând criticile formulate prin cerere de recurs, instanţa în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. le-a încadrat în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi le-a analizat punctual sub aceste temeiuri de drept, dezlegarea dată fiind în sensul respingerii recursului declarat de recurent ca nefondat şi menţinerii pe cale de consecinţă a hotărârilor pronunţate în fond şi apel.
Instanţa de recurs nu este datoare să răspundă tuturor argumentelor subsumate motivelor de casare sau modificare analizate ci numai aspectelor considerate relevante pentru soluţionarea cauzei.
Confirmând hotărârea dată în apel pe aspectul existenţei unor motive de nulitate absolută ce afectează valabilitatea hotărârii adunării generale atacate, instanţa de recurs s-a pronunţat, chiar dacă implicit şi asupra caracterului imprescriptibil al acţiunii în anulare A.G.A. ce a format obiectul litigiului.
În sfârşit mai trebuie precizat că în recurs, recurentul este ţinut să depună motivele în termenul prevăzut de art. 303 C. proc. civ., termen care are aceeaşi durată cu termenul de recurs, fiind un termen legal, imperativ a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii.
Drept urmare, recurentul nu poate dezvolta cu ocazia susţinerii recursului sau prin notele scrise alte motive decât cele pe care le-a depus în termen.
În prezenta contestaţie în anulare, contestatorul în susţinerea motivului prevăzut de art. 318 teza II C. proc. civ. reia, aproape in terminis argumentele şi dezvoltările din concluziile scrise depuse în recurs, care însă exced motivelor scrise depuse în termen, examinate de instanţă aşa încât şi sub acest aspect motivul invocat de nepronunţare apare ca neîntemeiat.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte, va respinge prezenta contestaţie în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.I.S. împotriva deciziei nr. 3910 din 29 noiembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1585/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1697/2009. Comercial → |
|---|
