ICCJ. Decizia nr. 1707/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1707/2009
Dosar nr. 6417/3/2006
Şedinţa publică din 2 iunie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti , secţia a VI-a comercială, la data de 17 februarie 2006, reclamanţii M.T. şi M.C.G. au chemat în judecată pe pârâta SC E.C.H. SRL, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună rezilierea pentru neexecuatre a obligaţiilor contractuale asumate de pârâtă prin contractul de construire din 2 iulie 2004, modificat prin actele adiţionale din 9 iulie 2004 şi 23 mai 2005, obligarea pârâtei la eliberarea terenului proprietatea reclamanţilor situat în localitatea Tunari, judeţul Ilfov, prin ridicarea fundaţiei greşit executate de către pârâtă sau obligarea acesteia la plata cheltuielilor ocazionate de eliberarea terenului, obligarea pârâtului la plata sumei de 116.322,94 ron, din care debit în valoare de 83.623,89 ron şi penalităţi contractuale în valoare de 20.364,63 ron, dobânzi legale în valoare de 150 ron şi 12.184,42 ron reprezentând despăgubiri (calculate prin însumarea cheltuielilor efectuate cu proiectul de execuţie, obţinerea avizelor şi a autorizaţiei de construire), cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 12 aprilie 2006, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii principale ca neîntemeiată şi cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamanţilor la îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul de construire din 2 iulie 2004, modificat.
Prin sentinţa comercială nr. 5722 din 18 aprilie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte cererea principală formulată de reclamanţii - pârâţi M.T. şi M.C.G., dispunând rezilierea contractului de construire din 2 iulie 2004, modificat prin actele adiţionale din 9 iulie 2004 şi 23 mai 2005.
Totodată, instanţa de fond a obligat pârâta la plata sumei de 72.106,09, lei, reprezentând avans de restituit şi 18.454,51 lei, penalităţi de întârziere şi a respins restul pretenţiilor din cererea principală, ca neîntemeiate.
Instanţa de fond a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată, obligând pârâta la plata sumei de 6.453,41 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În pronunţarea sentinţei s-a reţinut că între părţi în intervenit contractul de construire a unei locuinţe P+M, pe terenul reclamanţilor la preţul de 54.257 euro inclusiv TVA, din care reclamanţii au plătit un avans de 83.623,89 lei, iar termenul final de executare era 31 octombrie 2005.
Că, lucrările în faza de fundaţie au fost efectuate necorespunzător, conform expertizei tehnice efectuate în cauză, iar remedierile ulterioare nu asigurau rezistenţa construcţiei, astfel că s-a reţinut ca întemeiată cererea de reziliere a contractului, pârâta fiind obligată la restituirea avansului şi a penalităţilor de întârziere.
Au fost respinse restul pretenţiilor reclamantei precum şi cererea reconvenţională.
Instanţa a înlăturat toate apărările pârâtei-reclamante privind cauzele obiective sau forţa majoră ce a împiedicat-o în executarea lucrărilor.
Împotriva sentinţei primei instanţe, ambele părţi au declarat apel.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 572 din 28 noiembrie 2008, a respins apelul pârâtei - reclamante SC E.C.H. SRL Bucureşti.
A fost admis apelul reclamanţilor sentinţa primei instanţe fiind desfiinţată cu trimiterea cauzei la rejudecare.
În pronunţarea deciziei, instanţa a reţinut cu privire la apelul reclamanţilor că este întemeiat întrucât:
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind dobânzile legale a căror temeinicie se poate justifica în completarea penalităţilor acordate, până la acoperirea daunelor produse prin neefectuarea lucrărilor contractate.
S-a mai reţinut că hotărârea atacată este criticabilă şi în ce priveşte păstrarea fundaţiei şi remedierilor acesteia de către reclamanţi, soluţie ce contravine reţinerii necorespunderii calitative a lucrărilor, rezilierii contractului şi restituirea avansului cu penalităţi.
S-a apreciat că instanţa de fond, nu s-a pronunţat asupra cererii de ridicare a fundaţiei ci a schimbat obiectul cererii. Ca urmare, s-a apreciat că întreg fondul cauzei urmează a fi rejudecat.
Împotriva acestei decizii, reclamanţii, M.T. şi M.C.G. au declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici.
În esenţă, recurenţii au susţinut că greşit s-a desfiinţat în tot sentinţa primei instanţe şi s-a trimis cauza la rejudecare, întrucât desfiinţarea trebuia să se facă numai în parte, adică privitor la aspectele necercetate.
Recurenţii au mai reţinut că, faţă de caracterul devolutiv, al apelului şi probelor administrate, instanţa de apel trebuia să schimbe în parte sentinţa criticată şi să admită cererea de obligare a pârâtei la ridicarea fundaţiei sau de suportare a cheltuielilor necesare ridicării, fiind străine de natura pricinii o remediere a fundaţiei.
S-a susţinut de către recurenţi că li s-a făcut o situaţie mai proastă în propria cale de atac.
Recursul este nefondat.
În cauză, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 297 C. proc. civ.
Desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la rejudecare, s-a întemeiat pe nepronunţarea asupra a două capete de cerere astfel cum au fost formulate prin acţiune, şi anume, dobânzile de întârziere şi obligarea constructorului pârât la ridicarea fundaţiei sau costul cheltuielilor de ridicare.
Desfiinţarea în totalitate s-a impus pentru că atât acţiunea principală cât şi cererea reconvenţională se axează pe calitatea lucrărilor de fundaţie efectuate de pârât.
Reţinerile instanţei de fond sunt contradictorii. Pe de o parte se dispune rezilierea contractului pentru culpa pârâtei de a efectua o lucrare necorespunzătoare calitativ, astfel că lucrările nu mai pot continua, dar, pe de altă parte, se reţine că reclamanţii pot folosi fundaţia construcţiei şi drept urmare se deduce preţul acesteia din avansul a cărui restituire s-a dispus.
Prin aceste reţineri contradictorii, instanţa de fond a schimbat petitul acţiunii, nepronunţându-se asupra cererii de ridicare a fundaţiei.
Se mai reţine nepronunţarea asupra dobânzilor de întârziere, acordarea acestora fiind admisibilă în completarea penalităţilor, pentru acoperirea daunelor suferite de reclamanţi.
Nu se poate reţine încălcarea principiului non reformatio in pejus.
În rejudecare, soluţionarea acţiunii principale şi a cererii reconvenţionale se va face în raport de probatoriul administrat din care rezultă că lucrările executate sunt necorespunzătoare calitativ şi se va analiza fiecare capăt de cerere.
Aşa fiind, hotărârea pronunţată fiind legală, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii M.T. şi M.C.G. împotriva deciziei comerciale nr. 572 din 28 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1699/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1718/2009. Comercial → |
|---|
