ICCJ. Decizia nr. 1685/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1685/2009
Dosar nr. 7519/2/2008
Şedinţa publică din 28 mai 2009
Asupra recursului la contestaţia în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 16316 din 12 decembrie 2003 pronunţată în dosar nr. 10467/2002 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, A.F.I., împotriva pârâţilor C.V.E. şi C.I. având ca obiect rezilierea contractului de închiriere, evacuarea pârâţilor din imobilul situat administrativ în Bucureşti, sector 1, precum şi obligarea acestora la plata chiriei restante şi a majorărilor de întârziere pentru perioada martie 1998 – 31 mai 2002, cu motivarea că potrivit notificării reclamantului din data de 3 octombrie 2001, contractul a fost reziliat cu aceeaşi dată, imobilul fiind restituit fostului proprietar, iar în privinţa pretenţiilor s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 1169 C. civ., acestea fiind respinse ca nedovedite.
Apelul formulat de reclamant a fost respins prin Decizia comercială nr. 392 din 21 septembrie 2004 pronunţată în dosar nr. 722/2004 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, hotărâre care a fost casată prin Decizia nr. 1356 din 25 februarie 2005 pronunţată în dosar nr. 10573/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, cauza fiind trimisă spre rejudecare în vederea stabilirii cuantumului sumelor datorate pentru perioada 31 mai 1999 – 3 octombrie 2001.
Investită în acest mod, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în rejudecare după casare, prin Decizia comercială nr. 362 din 19 iunie 2006 a admis apelul reclamantului şi a schimbat în parte sentinţa Tribunalului în sensul admiterii în parte a acţiunii şi obligării pârâţilor la plata sumei de 24.209,90 lei cu titlu de chirie restantă, TVA şi majorări de întârziere aferente perioadei anterior menţionate, la pronunţarea deciziei fiind avute în vedere dispoziţiile deciziei de casare referitoare la perioada pentru care reclamantul era îndreptăţit să solicite obligarea pârâţilor la plata chiriei precum şi faptul că aceştia nu au contestat suma pretinsă.
Contestaţia în anulare formulată de contestatorii C.I. şi C.V.E. împotriva acestei decizii a fost admisă prin Decizia comercială nr. 79 din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cu motivarea că sunt îndeplinite condiţiile art. 317 C. proc. civ., în sensul că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu contestatorii, pentru ziua cânds-a judecat pricina, astfel încât anulând Decizia nr. 362/2006, instanţa a reţinut cauza pentru rejudecarea apelului.
În rejudecare, în raport de dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., instanţa de apel constatând că s-a statuat irevocabil asupra dreptului reclamantului la plata contravalorii locaţiunii, a admis apelul şi schimbând hotărârea instanţei de fond a admis acţiunea cu consecinţa obligării pârâţilor la plata sumei de 24.209,9 lei reprezentând chirie restantă, majorări de întârziere şi TVA pentru perioada 31 mai 1999 – 3 octombrie 2001 cu obligarea intimatei la 1.010,15 lei cheltuieli de judecată către contestatori.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat, pârâţii C.I. şi C.V.E. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) atunci când s-a pronunţat pe fondul cauzei şi fără a se administra probe din partea pârâţilor a admis cererea intimatei reclamante şi că hotărârea este nelegală (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) întrucât judecarea acestei cauze s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor procedurale şi că în perioada 31 mai 1993 – 3 octombrie 2001 pentru care se solicită plata chiriei, A.F.I. nu mai avea calitate de proprietar, imobilul fiind redobândit de către proprietarul acestuia M.I.
În consecinţă, recurenţii pârâţi în temeiul art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând recursul prin prisma motivelor şi a dispoziţiilor legale invocate, rezultă că instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre legală care nu poate fi reformată de recursul declarat de pârâţi împotriva acesteia.
Criticile formulate de recurenţii pârâţi, nu sunt întemeiate întrucât, aşa cum rezultă din practicaua deciziei atacate, având cuvântul pe fond, reprezentantul legal al pârâţilor a pus concluzii de admitere a contestaţiei aşa cum a fost formulată şi respingerea, pe fond, a acţiunii formulate de A.F.I. fără a solicita efectuarea de noi probatorii în cauză.
De altfel, recurenţii au menţionat, în mod expres în faţa instanţei de soluţionare a contestaţiei în anulare că nu contestă suma şi nu critică modul de calcul al acesteia.
Aşa fiind, nu s-a încălcat nicio regulă de procedură privind modul de soluţionare de către Curtea de Apel a contestaţiei în anulare a deciziei atacate şi pronunţarea pe fondul cauzei, sens în care s-a acordat şi cuvântul părţilor în litigiu şi nimic nu i-a împiedicat să propună noi probe sau să conteste suma în discuţie.
De asemenea, şi critica privind lipsa de titlu a reclamantei pentru perioada pentru care se solicită plata chiriei, respectiv 31 mai – 3 octombrie 2001 este neîntemeiată, întrucât prin Decizia nr. 1356 din 25 februarie 2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a statuat în mod irevocabil asupra dreptului reclamantei asupra preţului locaţiunii pentru această perioadă.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 pct. 1 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat recursul pârâţilor C.I. şi C.V.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii C.I. şi C.V.E. împotriva deciziei nr. 79 din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1673/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1695/2009. Comercial → |
|---|
