ICCJ. Decizia nr. 1761/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1761/2009
Dosar nr. 3432/2/200.
Şedinţa publică din 4 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 216 din 25 noiembrie 2008 a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtă şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanţii D.N. şi D.P. domiciliaţi în comuna Hotarele judeţul Giurgiu împotriva pârâtei A.V.A.S. cu sediul în Bucureşti, astfel cum a fost precizată, ca inadmisibilă.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a examinat cu prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., pe care a considerat-o întemeiată, având în vedere că în cauză reclamanţii au solicitat să se constate existenţa unei stări de fapt, respectiv să se constate stingerea obligaţiei lor de a garanta plata de către debitorul SC M.F. SRL a unei creanţe a pârâtei A.V.A.S.
Sub aspectul caracterului subsidiar al acţiunii în constatare, s-a reţinut că reclamanţii au deschisă calea realizării dreptului prin formularea unei contestaţii la executare în situaţia în care pârâta va declanşa împotriva lor executarea silită.
Împotriva sentinţei nr. 216 din 25 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, au declarat recurs reclamanţii D.N. şi D.P., care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că prima instanţă trebuia să constate actul juridic al reclamanţilor, în sensul dacă aceştia mai au sau nu calitatea de garanţi ai SC M.F. SRL. De asemenea s-a mai precizat că societatea comercială nu mai este debitorul A.V.A.S., aşa cum s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Intimata-pârâtă A.V.A.S. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamanţilor D.N. şi D.P. pentru următoarele considerente:
Corect a fost dată eficienţă juridică a dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., care precizează că, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Acţiunea reclamanţilor ca prerogativă legală, obiectivă, uniformă sub aspectul elementelor ei structurale, precum şi al funcţiilor ce-i revin, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. Doctrina, într-o clasificare relativ completă şi larg acreditată, potrivit cu scopul urmărit de reclamant, dar şi de natura soluţiei instanţei, distinge între acţiuni în realizarea dreptului, acţiuni în constatarea existenţei sau inexistenţei dreptului şi acţiuni în constituire sau de transformare.
Acţiunea în constatare are ca scop consacrarea judecătorească a existenţei dreptului reclamantei (acţiunea în constatare pozitivă) sau a inexistenţei dreptului pârâtului (acţiunea în constatare negativă). Este necesar, pentru exercitarea acţiunii în constatare îndeplinirea cumulativă a condiţiilor ca partea să nu poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes şi să nu se urmărească constatarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt. Astfel acţiunea în constatare, în speţă, a dobândit un real caracter subsidiar în raport cu toate posibilităţile procedurale pe care reclamanţii le au pentru a-şi realiza drepturile lor.
De remarcat că pârâta A.V.A.S., prin întâmpinările depuse atât în faza procesuală a fondului cât şi a recursului, a susţinut constant că cererea reclamanţilor este inadmisibilă în condiţiile dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., întrucât aceştia au deschisă calea realizării dreptului pe calea formulării unei contestaţii la executarea silită efectuată de A.V.A.S.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii D.N. şi D.P. împotriva sentinţei comerciale nr. 216 din 25 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii D.N. şi D.P. împotriva sentinţei comerciale nr. 216 din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1754/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1763/2009. Comercial → |
|---|
