ICCJ. Decizia nr. 1775/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1775/2009
Dosar nr. 647/63/2008
Şedinţa publică din 4 iunie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.I.F. Oltenia SA Craiova a chemat în judecată pe pârâta SC S.A. SA Craiova solicitând să se dispună anularea punctelor 2, 3, 4 şi 5 ale Hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 23 noiembrie 2007.
În motivarea acţiunii se arată că hotărârea a fost adoptată cu abuz de majoritate din partea pârâtei, în sensul că prin votul abuziv al acţionarului majoritar s-a hotărât preluarea de către acesta a întregii activităţi a SC S.A. SA Craiova, precum şi închirierea de către pârâtă a tuturor activelor sale către acţionarul majoritar.
La data de 19 februarie 2008 reclamantul a formulat precizare la acţiune, solicitând şi anularea punctului 1 al hotărârii A.G.E.A. a SC S.A. SA.
Prin sentinţa nr. 12 din 26 februarie 2008, Tribunalul Dolj, secţia comercială, a respins cererea formulată de reclamantă, reţinând că acţionari la SC S.A. SA sunt: SC S.A. SA cu 64,87%, S.I.F. Oltenia cu 31,94%, persoane fizice cu acţiuni reprezentând 3,12% şi alte persoane juridice cu 0,06% acţiuni.
Prin hotărârea A.G.E.A. nr. 2 din 23 noiembrie 2007 s-au aprobat schimbarea obiectului principal de activitate al societăţii, transferarea activităţii de producţie, a portofoliului de comenzi şi clienţi către SC S.A. SA Piteşti, precum şi o nouă organigramă a SC S.A. SA Craiova.
La adunarea generală reclamanta a votat împotriva propunerilor cuprinse în ordinea de zi, poziţia sa fiind consemnată în procesul verbal.
Prin nota de fundamentare, pârâta a făcut cunoscut care sunt motivele ce au determinat-o să facă propunerile consemnate în ordinea de zi a adunării generale, prin acestea urmărindu-se eficientizarea activităţii societăţii.
De asemenea, s-a reţinut că în cauză nu este un abuz de majoritate, deoarece din probele administrate nu rezultă intenţia pârâtului de a prejudicia pe ceilalţi acţionari şi nici prejudiciul cauzat reclamantului.
Reclamanta a formulat apel împotriva sentinţei nr. 12 din 26 februarie 2008 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, susţinând că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că în nota de fundamentare sunt prezentate motivele ce justifică adoptarea hotărârii, deoarece nu sunt menţionate condiţiile în care vor fi preluate compartimentele de activitate de către acţionarul majoritar, condiţiile din contractul de închiriere şi preţul, astfel încât, voinţa societăţii nu s-a format în condiţii legale şi cu respectarea dreptului la informare.
De asemenea, apelanta a mai susţinut că dovada intenţiei de a prejudicia interesul comun al acţionarilor, rezultă din faptul că acţionarul majoritar a hotărât schimbarea obiectului principal de activitate, hotărârea adoptată fiind impusă de acţionarul majoritar.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei, pronunţând Decizia nr. 175 din 5 iunie 2008, reţinând că sunt nefondate criticile invocate de apelanta reclamantă, referitoare la încălcarea dreptului de informare al acţionarilor minoritari, deoarece au fost respectate dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, privind convocarea adunării generale şi ordinea de zi, acestea fiind publicată în Monitorul Oficial din 16 octombrie 2007.
De asemenea, nota de fundamentare a fost comunicată reclamantei, iar celelalte documente puteau fi consultate la sediul SC S.A. SA Craiova, fiind respectate dispoziţiile art. 1172 din Legea nr. 31/1990.
Reclamanta nu a făcut dovada că i-a fost refuzat dreptul de a consulta documentele privind adunarea generală a acţionarilor, astfel că dreptul la informare a fost respectat, şi a menţionat că are intenţia să vândă pachetul de acţiuni deţinute şi că modificarea obiectului principal de activitate nu este în interesul său.
Faptele invocate de reclamantă nu se înscriu în abuzul de drept de natură să influenţeze sau să devieze sensul social al votului, nu sunt contrare interesului societăţii, ci din contră, este o încercare de eficientizare a activităţii SC S.A. SA Craiova.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 175 din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului şi a acţiunii.
În motivarea recursului recurenta susţine că în mod greşit instanţele de fond şi de apel au reţinut că preţul operaţiunilor este un element contabil care ţine de voinţa părţilor şi că nota de fundamentare a operaţiunii de închiriere este suficientă, deoarece competenţa de aprobare aparţine exclusiv adunării generale extraordinare a acţionarilor.
Acţionarul majoritar, cu votul căruia s-a adoptat hotărârea a cărei anulare se solicită, are un interes direct, astfel că interesul social este grav încălcat.
De asemenea, se susţine că instanţa de apel a interpretat eronat dispoziţiile privind conflictul de interese, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora acţionarul care, într-o anumită operaţiune are, fie personal, fie ca mandatar al unei persoane, un interes contrar aceluia al societăţii, va trebui să se abţină de la deliberările privind acea operaţiune.
Acordarea unei împuterniciri generale Consiliului de administraţie, de a încheia acte de dispoziţie fără limită de valoare este contrară dispoziţiilor art. 150 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind valorile mobiliare, iar hotărârea adoptată este contrară interesului prioritar al societăţii, care are ca scop realizarea de acte de comerţ şi obţinerea de profit în vederea repartizării lui către acţionari.
Recursul este nefondat.
Hotărârea adoptată nu este contrară interesului social, S.I.F. Oltenia SA Craiova nu a prezentat probe care să arate că acestea a fost prejudiciat, astfel că nu există un abuz de majoritate.
Prin măsurile propuse s-a urmărit eficientizarea activităţii societăţii comerciale, după cum se arată în nota de fundamentare.
Motivul de recurs privind conflictul de interese nu va fi analizat, fiind invocat doar în recurs.
Se constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recursul declarat în cauză este nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de voturi.
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. Oltenia SA Craiova împotriva deciziei nr. 175 din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2009.
Opinie separată:
Admite recursul declarat de reclamantă, modifică Decizia recurată, admite apelul împotriva sentinţei nr. 12 din 26 februarie 2008 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, pe care o schimbă în tot în sensul că admite acţiunea reclamantei şi dispune anularea punctelor nr. 1, 2, 3, 4 şi 5 din Hotărârea A.G.E.A. nr. 2 din 23 noiembrie 2007.
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu opinia majoritară, consider că soluţia ce se impunea a fi pronunţată era aceea de admitere a recursului declarat de reclamantă cu consecinţa modificării deciziei în sensul admiterii apelului împotriva sentinţei şi schimbării în tot a acesteia în sensul admiterii acţiunii precizate şi anulării punctelor 1-5 ale hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 23 noiembrie 2007 adoptată de pârâta SC S.A. SA Craiova, pentru considerentele ce urmează a fi în continuare expuse:
Astfel, reclamanta a solicitat anularea hotărârilor anterior menţionate cu motivarea că aceasta a fost adoptată cu abuz de majoritate din partea SC S.A. SA Piteşti care deţine o cotă de 64,8708% din capitalul social al pârâtei SC S.A. SA Craiova, situaţie în care a impus luarea unor măsuri care au avut drept consecinţă preluarea de către acesta a întregii activităţi a pârâtei precum şi închirierea de către SC S.A. SA Craiova a tuturor activelor sale către acelaşi acţionar majoritar, fără a justifica aceste măsuri care în realitate au drept efect schimbarea în totalitate a obiectului de activitate al societăţii avut în vedere de acţionari în momentul realizării acordului de voinţă exprimat în momentul constituirii SC S.A. SA Craiova.
Procedând în acest mod, hotărârea adoptată, prin votul abuziv al acţionarului majoritar este contrară intereselor societăţii.
Deşi, este real că reclamanta a invocat în drept doar dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care constituie sediul materiei cu referire la solicitarea de a se dispune anularea unei hotărâri contrare legii sau actului constitutiv, în speţă este evidentă incidenţa prevederilor art. 127 din Legea nr. 31/1990, invocat, de altfel de reclamantă prin recursul formulat.
Din această perspectivă, rezultă fără echivoc, că hotărârea contestată a fost adoptată cu majoritate de voturi, adică cu 67% din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi (fila 9 dosar fond), din care 64,87% reprezintă procentul deţinut de SC S.A. SA Piteşti, acţionarul majoritar al pârâtei SC S.A. SA Craiova, care a impus, fără vreo dificultate, adoptarea măsurilor privind schimbarea obiectului de activitate, transferarea întregii activităţi de producţie şi a personalului precum şi închirierea tuturor activelor din patrimoniul pârâtei către SC S.A. SA Piteşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 127 din Legea nr. 31/1990 „acţionarul care, într-o anumită operaţiune are, fie personal, fie ca mandatar al unei persoane, un interes contrar aceluia al societăţii, va trebui să se abţină de la deliberările privind acea operaţiune", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol „acţionarul care contravine acestei dispoziţii este răspunzător de daunele produse societăţii, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută".
Faptul că acţionarul majoritar al pârâtei, SC S.A. SA Piteşti, era interesat în adoptarea măsurilor anterior menţionate, se impune cu forţa evidenţei, în condiţiile în care acesta a preluat întreaga activitate precum şi patrimoniul şi personalul pârâtei SC S.A. SA Craiova, situaţie în care textul legal anterior citat îi impunea să se abţină de la vot, ceea ce nu s-a întâmplat însă.
Nu poate fi însă acceptată interpretarea că singura sancţiune aplicabilă este obligarea acţionarului care nesocoteşte aceste dispoziţii legale, la plata daunelor produse societăţii pentru că legea nu exclude expres posibilitatea anulării hotărârii adoptate în aceste condiţii, hotărâri care, de altfel, nu pot fi considerate ca fiind conforme cu interesul comun al asociaţilor, câtă vreme acţionarul majoritar prin votul său a impus Decizia care îi era evident favorabilă.
Pe de altă parte, această poziţie a acţionarului majoritar încalcă şi principiul exercitării cu bună-credinţă a drepturilor de către acţionari, instituit prin art. 1361 din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia „acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari", motiv pentru care, şi din această perspectivă, este dificil a se susţine în speţă că hotărârea A.G.E.A. este conformă legii şi actului constitutiv.
În altă ordine de idei, în lipsa unei dispoziţii imperative a legii prin care să se stabilească expres că singura cale de urmat este promovarea de către acţionarul minoritar a unei acţiuni, dar nicio interdicţie expresă de a se dispune anularea hotărârii A.G.E.A., în speţă, raportat la principiul conform căruia primează interesul social, în dauna intereselor individuale, recursul trebuia admis.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1774/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1836/2009. Comercial → |
|---|
