ICCJ. Decizia nr. 1783/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1783/2009
Dosar nr. 8165/30/200.
Şedinţa publică din 5 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 8165/30 din 2 noiembrie 2007, reclamanta SC T.C.I. SRL Bucureşti a chemat în judecată pârâta SC P.C. SRL Timişoara solicitând a se dispune rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. 100 încheiat între părţi la data de 30 noiembrie 2005, începând cu data de 1 octombrie 2007 pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor asumate de către pârâtă şi în consecinţă, obligarea acesteia la restituirea bunurilor, proprietatea reclamantei, respectiv a 4 monitoare cu plasmă Panasonic, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 79/PI din 5 februarie 2008 a admis acţiunea precizată, formulată de reclamanta SC T.C.I. SRL cu sediul în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SRL cu sediul în Timişoara, a dispus rezilierea Contractului de asociere în participaţie nr. 100 din 30 noiembrie 2005 încheiat între părţi, începând cu data de 1 octombrie 2007, a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a bunurilor proprietatea acesteia, respectiv 4 monitoare cu plasmă Panasonic şi la plata sumei de 59.933,14 lei cu titlu de preţ şi penalităţi de întârziere, precum şi 9.295,88 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele.
Între părţi a fost încheiat Contractul de asociere în participaţiune nr. 100 din 30 noiembrie 2005, care în art. 1 prevede obiectul acestuia, respectiv "asociatul participant şi asociatul administrator convin să întemeieze o asociaţie în participaţiune cu scopul comun de a obţine câştiguri de pe urma activităţii desfăşurate, în temeiul prevederilor legale ale Codului comercial art. 251-256".
Pentru realizarea scopului propus, asociatul participant în persoana reclamantei, a pus în asociaţiune 4 monitoare cu plasmă Panasonic şi un computer, iar asociatul administrator în persoana pârâtei, a adus ca aport în cadrul asocierii, elaborarea strategiei, asigurarea personalului calificat şi mijloace logistice, încheierea de contracte de publicitate cu terţii. Părţile au mai convenit ca veniturile realizate, după deducerea cheltuielilor să fie împărţite câte 50% pentru fiecare asociat. Pe de altă parte, pârâta se angajează ca, indiferent de veniturile realizate, să asigure reclamantei lunar, plata ratei de leasing pentru cele patru monitoare cu plasmă, în valoare de 1500 Euro + tva, cu modificarea adusă prin actul adiţional nr. 1/2006 potrivit căreia "în situaţia în care asociatul administrator nu achită rata scadentă în termen de 5 zile de la data emiterii facturii, va plăti asociatului participant penalităţi de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere din valoarea neachitată; părţile convin de comun acord că, cuantumul penalităţilor poate depăşi cuantumul debitului asupra căruia se percep".
Pârâta, deşi afirmă că şi-a executat parţial obligaţia asumată prin contract, nu face dovada achitării ratelor de leasing, nu depune niciun înscris în acest sens, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1169, art. 1170 C. civ. În situaţia în care contractul s-ar fi derulat normal, doar la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, asociatul administrator urma să devină proprietar, până la acea dată, având un drept de folosinţă asupra bunurilor aduse ca aport de către asociatul participant. Se constată că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1020-1021 C. civ. privind rezilierea contractului încheiat între părţi, capăt de cerere cu care pârâta este de acord, având drept consecinţă, obligarea acesteia la plata sumelor datorate reprezentând rate scadente şi penalităţi de întârziere în cuantum de 59.933,14 lei, potrivit facturilor fiscale existente la filele 68-81 dosar, în temeiul art. 969, art. 970, art. 1073 şi art. 1086 C. civ., potrivit cărora, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi trebuie executate cu bună-credinţă, creditorul având posibilitatea de a solicita îndeplinirea exactă a obligaţiei, în caz contrar având dreptul la dezdăunare, iar temeiul juridic al daunelor moratorii sub forma penalităţilor de întârziere se regăseşte în convenţia părţilor, coroborat cu dispoziţiile art. 43 C. com. şi ale Legii nr. 469/2002 privind disciplina contractuală.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 139 din 2 iulie 2008 a admis apelul declarat de pârâta SC P.C. SRL Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 79/PI din 5 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 8165/30.2007, în contradictoriu cu reclamanta intimată SC T.C.I. SRL Bucureşti, a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a admis în parte acţiunea precizată, a respins petitul 2 privind obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a bunurilor proprietatea acesteia, respectiv 4 monitoare cu plasmă Panasonic şi a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate.
Instanţa de apel a reţinut că părţile au fost de acord cu rezilierea contractului începând cu data de 1 octombrie 2007, iar interpretarea dată clauzei cuprinse la pct. 6, trebuie să fie conformă cu regulile de interpretare a contractelor, şi, în primul rând, cu dispoziţiile art. 969 C. civ. În acest sens, părţile s-au înţeles ca la sfârşitul contractului bunurile să devină proprietatea pârâtei, clauză necondiţionată de executarea totală sau parţială a obligaţiilor contractuale.
Curtea constată însă, că interpretarea dată de prima instanţă adaugă la contract, prin enunţarea ideii că pârâta devine proprietara bunurilor numai după plata tuturor ratelor de leasing, fapt contrar dispoziţiilor art. 984 C. civ., potrivit cărora oricât de generali ar fi termenii unui contract acesta nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora părţile şi-au propus a contracta.
În condiţiile în care proprietatea bunurilor a fost stabilită contractual, reclamanta este ţinută de forţa obligatorie a contractului, astfel că în mod greşit prima instanţă, la încetarea contractului a obligat pârâta la restituirea celor patru monitoare cu plasmă Panasonic.
Prin cererea de recurs formulată, reclamanta SC T.C.I. SRL Bucureşti a susţinut că instanţa de apel face o gravă confuzie între rezilierea contractului şi reducerea termenului de valabilitate a contractului prin acordul de voinţă al părţilor.
În speţă s-a cerut rezilierea contractului urmare a neexecutării prestaţiei asumate de către pârâta-intimată, iar efectul translativ de proprietate cu privire la cele patru monitoare cu plasmă Panasonic era condiţionat de derularea normală a contractului până la expirarea termenului de valabilitate a acestuia convenit de părţi, respectiv 1 decembrie 2007.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta-intimată a precizat că nu se opune rezilierii contractului, aceasta operând de altfel, indiferent de acord, prin neexecutarea culpabilă a prestaţiei asumată de pârâtă.
Prin cererea de recurs formulată, pârâta SC P.C. SRL Timişoara a precizat că reclamanta a pus în executare sentinţa primei instanţe şi a procedat la ridicarea celor patru monitoare cu plasmă din incinta aeroportului Traian Vuia, unde acestea se aflau instalate, astfel cum rezultă din procesul-verbal de predare a bunurilor mobile, încheiate la data de 16 iunie 2008 de executorul judecătoresc (dosar executare nr. 226/2008).
Temeiul de drept indicat de recurenta-reclamantă îl constituie art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., iar recurenta-pârâtă nu a indicat niciun motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata SC T.C.I. SRL Bucureşti a solicitat respingerea recursului formulat de SC P.C. SRL, ca nefondat.
Intimata SC P.C. SRL Timişoara nu a depus întâmpinare în conformitate cu prevederile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., dar a depus înscrisul intitulat proces-verbal de predare bunuri mobile, încheiat la 16 iunie 2008 de către executorul judecătoresc, potrivit art. 305 C. proc. civ.
Recursul reclamantei este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce se succed, apreciindu-se că sunt întrunite situaţiile prevăzute de dispoziţiile invocate.
Între părţi a fost încheiat Contractul de asociere în participaţiune nr. 100 din 30 noiembrie 2005. Pentru realizarea scopului propus, reclamanta a adus în asociaţiune patru monitoare cu plasmă Panasonic şi un computer, iar pârâta a adus ca aport în cadrul asocierii, elaborarea strategiei, asigurarea personalului calificat şi mijloace logistice, încheierea de contracte de publicitate cu terţii. Convenţia părţilor a fost ca veniturile realizate, după deducerea cheltuielilor să fie împărţite câte 50% pentru fiecare asociat. De asemenea, pârâta s-a angajat ca, indiferent de veniturile realizate, să asigure reclamantei lunar, plata ratei de leasing pentru cele patru plasme, în valoare de 1500 Euro şi t.v.a., cu modificarea adusă prin actul adiţional nr. 1/2006 potrivit căreia "în situaţia în care asociatul administrator nu achită rata scadentă în termen de 5 zile de la data emiterii facturii, va plăti asociatului participant penalităţi de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere din valoarea neachitată; părţile convin de comun acord că, cuantumul penalităţilor poate depăşi cuantumul debitului asupra căruia se percep".
Pârâta nu şi-a executat obligaţia asumată prin contract, nu a făcut dovada achitării ratelor de leasing, fiind de altfel de acord cu rezilierea contractului încheiat între părţi.
Recurenta-pârâtă urma să devină proprietara celor patru plasme Panasonic, obiect al asocierii, numai în situaţia în care contractul s-ar fi derulat normal până la termenul prevăzut pentru expirarea lui, că până la sfârşitul contractului pârâta a avut doar un drept de folosinţă în schimbul căruia s-a obligat contractual, ca indiferent de veniturile realizate, să plătească lunar contravaloarea ratelor de leasing pentru aceste plasme şi că data până la care era valabil contractul a fost 1 decembrie 2007, însă, datorită conduitei culpabile a pârâtei, în mod corect instanţa de fond a dispus rezilierea contractului de asociere în participaţie încheiat între părţi, fapt ce are ca şi consecinţă juridică obligarea părţii culpabile la restituirea bunurilor, întrucât raporturile contractuale nu mai pot fi continuate.
Deci, potrivit contractului, bunurile nu devin proprietatea pârâtei decât numai la sfârşitul contractului, după plata tuturor ratelor de leasing, ceea ce însă nu s-a realizat din culpa contractuală exclusivă a recurentei-pârâte.
Conform art. 970 C. civ. contractul se interpretează în ansamblul lui şi este evident că atât timp cât contractul nu a putut rămâne în vigoare până la expirarea lui, respectiv 1 decembrie 2007, din culpa exclusivă a pârâtei, aceasta nu este îndreptăţită să păstreze în proprietate cele patru monitoare cu plasmă Panasonic.
Din contractul de asociere în participaţiune nr. 100 din 30 noiembrie 2005 rezultă clar, cu certitudine că părţile s-au înţeles ca pârâta să achite lunar reclamantei, rata de leasing pentru cele patru monitoare cu plasmă Panasonic, iar conform punctului 6 din contract, reclamanta rămâne proprietara bunurilor până la sfârşitul contractului, când acestea vor deveni proprietatea pârâtei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de reclamanta SC T.C.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 139 din 2 iulie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, să modifice Decizia recurentei în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 79/PI din 5 februarie 2008 a Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o va menţine.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei, acesta a fost insuficient timbrat.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată, recurenta-pârâtă trebuia să timbreze recursul cu taxa judiciară de timbru în sumă de 1.223 lei.
Constatând că taxa menţionată nu a fost achitată anticipat, prin încheierea din 20 februarie 2009, s-a dispus citarea recurentei-pârâte SC P.C. SRL Timişoara cu menţiunea de a timbra cererea de recurs cu suma de 1223 lei taxă judiciară de timbru, în condiţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, până la termenul de judecată din data de 5 iunie 2009, fiind citată cu această menţiune (fila 20 dosar recurs).
Cum potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, neîndeplinirea obligaţiei de timbrare până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea cererii, iar recurenta-pârâtă deşi încunoştiinţată prin citaţie, conform art. 36 din Normele de aplicare ale legii, pentru termenul din 5 iunie 2009 despre taxa datorată, nu a făcut dovada plăţii, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta SC P.C. SRL Timişoara împotriva deciziei recurate, ca insuficient timbrat.
Referitor la cererea recurentei-reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată, aceasta urmează a fi respinsă întrucât nu au fost depuse înscrisuri originale în dovedirea cheltuielilor efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC T.C.I. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 139 din 2 iulie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 75/PI din 5 februarie 2008 a Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o menţine.
Anulează recursul declarat de pârâta SC P.C. S SRL TIMIŞOARA împotriva deciziei recurată ca insuficient timbrat.
Respinge cererea recurentei-reclamantă privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1778/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1786/2009. Comercial → |
|---|
