ICCJ. Decizia nr. 1786/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1786/2009
Dosar nr. 171/115/2008
Şedinţa publică din 5 iunie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş Severin, reclamanta SC O. & C. SRL REŞIŢA a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, solicitând instanţei să dispună anularea încheierii nr. 1300 din 29 martie 2005 emisă de pârâtă, având în vedere nulitatea absolută a acesteia. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta nu a comunicat încheierea sus menţionată, încălcând dispoziţiile art. 921 C. proc. civ., deşi într-un litigiu asemănător, purtat între acelaşi părţi pârâta a comunicat din oficiu reclamantei încheierea nr. 1517 din 30 martie 2006, desfiinţată de către Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 562 din 12 iunie 2006.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 359/2004 şi ale art. 921 şi art. 108 C. proc. civ.
Tribunalul Caraş Severin, prin sentinţa nr. 660 din 3 iunie 2008, a respins acţiunea comercială formulată de reclamantă.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că prin încheierea nr. 1300 din 29 martie 2005, pronunţată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului s-a dispus dizolvarea unui număr de 289 societăţi comerciale, printre care şi SC O. & C. SRL, întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţia de preschimbare a certificatului de înmatriculare. Pârâta a comunicat reclamantei încheierea sus menţionată, cu scrisoare recomandată, conform borderoului nr. 80804 din 31 martie 2006 unde figurează la poziţia 283, astfel că pârâta nu a încălcat dispoziţiile art. 30 alin. (3) din Legea nr. 359/2004, privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel, în termen legal reclamanta, iar Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 178A din 6 octombrie 2008 a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă, aplicând cererii de apel sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Decizia Curţii de Apel a fost recurată de către reclamanta SC O. & C. SRL REŞIŢA, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.. Prin cererea de recurs a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pe fond.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut că instanţa de apel nu a respectat procedura de citare prevăzută de art. 921 C. proc. civ., în sensul că nu s-a comunicat citaţia pentru termenul de judecată acordat soluţionării apelului, dovada de citare nepurtând semnătura primitorului actului.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta a arătat că au fost interpretate greşit dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 31/1990, în sensul că reclamanta nu a fost citată recomandat cu confirmare de primire de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin.
Intimata pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la soluţia instanţei de apel, de anulare a cererii de apel ca netimbrată, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este legală, pentru următoarele considerente :
Din înscrisul existent la fila 7 a dosarului de apel, rezultă că reclamanta SC O. & C. SRL REŞIŢA a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 6 octombrie 2008, cu menţiunea de a achita taxele judiciare de timbru aferente cererii de apel.
Potrivit dispoziţiilor art. 921 C. proc. civ. este suficient pentru valabilitatea procedurii ca agentul procedural, ulterior constatării lipsei oricărei persoane la sediul social, să afişeze citaţia emisă pentru termenul de judecată.
De asemenea, se constată că dovada de îndeplinire a procedurii de citare, respectă cerinţele prevăzute de art. 100 C. proc. civ., fiind indicat locul în care s-a efectuat afişarea citaţiei.
Întrucât constatările agentului poştal fac dovada celor menţionate în procesul verbal, până la înscrierea în fals şi în lipsa altor împrejurări care să conteste împrejurarea menţionată, Înalta Curte reţine că în situaţia de faţă, citarea reclamantei s-a efectuat în mod legal prin afişare, cu respectarea dispoziţiilor art. 921 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, aplicarea sancţiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru a fost corect aplicată, împrejurarea invocată de către recurentă privind comunicarea citaţiei unui reprezentant al societăţii fiind lipsită de relevanţă juridică.
Faţă de soluţia adoptată de către instanţa de apel, criticile recurentei ce vizează fondul cauzei nu se impun a fi analizate.
de citare prevăzută de art. 92 Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC O. & C. SRL REŞIŢA împotriva deciziei nr. 178A din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1783/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1789/2009. Comercial → |
|---|
