ICCJ. Decizia nr. 207/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 207/2009
Dosar nr. 8704/2/2007
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. 307 din 21 mai 2005 reclamanta SC T. SA a chemat în judecată pârâta SC O. SA solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate că suspendarea SC T. SA de pe piaţa pentru ziua următoare pentru neplata penalităţilor de întârziere nu are temei legal şi să oblige pârâta să ridice măsura de suspendare a dreptului de ofertare pentru cumpărarea de energie electrică de pe „piaţa pentru ziua următoare" luată împotriva reclamantei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior, reclamanta a învederat că măsura suspendării a fost ridicată şi ca atare acţiunea se restrânge la primul capăt de cerere şi anume să se constate că suspendarea reclamantei de pe Piaţa pentru Ziua Următoare nu are nici un temei legal.
Pârâta a invocat excepţia lipsei de interes.
Prin sentinţa arbitrală nr. 187 din 3 octombrie 2007, Curtea de Arbitraj a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu face dovada unui interes în promovarea acesteia, interesul reclamantei la data formulării acţiunii fiind ridicarea măsurii de suspendare de pe piaţa pentru ziua următoare, măsură ce a fost ridicată la data de 1 iunie 2007, astfel încât cel de-al doilea capăt de cerere a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat acţiune în anulare, în motivarea acesteia arătând că tribunalul s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, conform art. 364 lit. f) C. proc. civ.
Deci, petenta a arătat că tribunalul s-a pronunţat pe capătul al doilea de cerere, având ca obiect ridicarea măsurii suspendării, la care a renunţat, reţinând că interesul reclamantei în promovarea acţiunii este ridicarea măsurii suspendării.
Petenta a mai arătat că, pe fond, acţiunea este întemeiată întrucât în speţă, măsura suspendării dispusă de intimată a fost abuzivă, procedura nespecificând expres că la baza suspendării se află plata de penalităţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială prin sentinţa comercială nr. 25 din 15 februarie 208 a respins acţiunea în anulare, ca nefondată cu motivarea în esenţă că tribunalul nu s-a pronunţat pe al doilea capăt de cerere ci a reţinut că, urmare a ridicării măsurii suspendării primul capăt de cerere având ca obiect constatarea ilegalităţii măsurii suspendării este lipsit de interes, reclamanta nedovedind folosul practic urmărit prin promovarea acţiunii în faţa instanţei arbitrale.
Împotriva sentinţei, în termen legal reclamanta a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei iar pe fond admiterea acţiunii în anulare, anularea sentinţei arbitrale şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se admită capătul de cerere nr. 1 referitor la constatarea lipsei de temei legal a măsurii de suspendare de pe piaţa pentru ziua următoare pentru neplata penalităţilor de întârziere.
Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., arătând că sentinţa atacată este pronunţată cu aplicarea greşită a legii întrucât instanţa a calificat greşit situaţia de fapt, considerând că obiectul principal al cererii este ridicarea măsurii de suspendare, de fapt obiectul principal al cererii a fost constatarea faptului că suspendarea reclamantei de pe Piaţa pentru Ziua Următoare pentru neplata penalităţilor de întârziere nu are nici un temei legal.
Recurenta mai arată că deşi la data soluţionării litigiului de către Tribunalul Arbitral măsura de suspendare fusese ridicată, interesul judecării acţiunii pe primul capăt de cerere este născut şi actual.
Sentinţa mai este criticată şi pentru faptul că acţiunea în anulare a fost respinsă în baza art. 364 lit. f) coroborat cu art. 366 C. proc. civ., astfel se arată că instanţa greşit a aplicat norme care se referă la admiterea acţiunii în anulare unor considerente care conduc la respingerea acţiunii.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Analizând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident pct. 9 al art. 304 C. civ., sentinţa nu a fost dată cu aplicarea greşită a legii, corect a apreciat instanţa că în situaţia concretă în care măsura suspendării de pe piaţa pentru ziua următoare a reclamantei, a fost revocată, litigiul dedus judecăţii a rămas lipsit de interes.
De asemeni, nu este fondată nici critica reclamantei în sensul că acţiunea în anulare a fost respinsă în temeiul art. 364 lit. f) coroborat cu art. 366 şi următoarele C. proc. civ. deoarece instanţa care a soluţionat acţiunea în anulare a analizat sentinţa atacată prin prisma motivului de anulare indicat de către reclamantă şi în mod corect şi legal a reţinut că nu este incident cauzei.
În consecinţă, hotărârea atacată fiind legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 25 din 15 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI - a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 206/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 21/2009. Comercial → |
|---|
