ICCJ. Decizia nr. 2051/2009. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2051/2009
Dosar nr. 2926/98/2007
Şedinţa publică din 25 iunie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 septembrie 2007 contestatoarea P.I. a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei comerciale nr. 11637 din 14 septembrie 2006 a Tribunalului Ialomiţa în contradictoriu cu SC R. SA Bucureşti.
Tribunalul Ialomiţa prin sentinţa civilă nr. 904F din 22 octombrie 2007 a respins contestaţia în anulare. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a numitei P.I. A respins excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei Civile a Tribunalului Ialomiţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa atacată s-a dispus evacuarea pârâtei SC R.C. SRL din spaţiul reclamantei SC R. SA Bucureşti fiind reprezentată prin administratorul judiciar S.M. întrucât administratorul social al firmei – P.I. – ridicându-i-se drepturile de administrare, astfel că s-a apreciat că aceasta nu are calitate procesuală activă să atace sentinţa comercială nr. 11637/2005 a Tribunalului Ialomiţa.
Apelul declarat de contestatoarea P.I. împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-V-a comercială prin Decizia nr. 404 din 14 octombrie 2008.
Pentru a lua această hotărâre instanţa de apel a reţinut că, contestaţia în anulare formulată în nume propriu de numita P.I. este formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, aceasta nefiind parte în sentinţa comercială nr. 1163/2006 a Tribunalului Ialomiţa.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat contestatoarea P.I. prin Consiliul Director criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă că ambele instanţe nu au soluţionat fondul, încălcând principiul contradictorialităţii în ceea ce priveşte respectarea dreptului la apărare şi a unui proces echitabil, instanţa de apel refuzând apelantei acordarea unui nou termen de judecată pentru imposibilitatea de a se prezenta în şedinţă.
În consecinţă, fără a-şi preciza temeiul de drept solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat, casarea deciziei atacate şi trimiterea dosarului spre rejudecare la instanţa de fond.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi reformată prin recursul contestatoarei.
Critica formulată de recurentă că i s-a încălcat dreptul la apărare nu are nici o relevanţă juridică, întrucât în speţă, aşa cum în mod judicios s-a reţinut de ambele instanţe, P.I. nu avea şi nici nu are calitate procesuală activă, nefiind parte în sentinţa comercială nr. 11637/2006 a Tribunalului Ialomiţa.
Aşa fiind, instanţele au soluţionat în raport de excepţia lipsei calităţii procesuale active a numitei P.I. care, fiind o excepţie dirimantă face inutilă analiza motivelor contestaţiei, aşa cum, în mod corect a reţinut în pronunţarea soluţiei, instanţa de apel.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul numitei P.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.I. prin Consiliul Director al Ligii Democratice pentru Dreptate din România împotriva Deciziei nr. 404 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 2050/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2053/2009. Comercial → |
---|