ICCJ. Decizia nr. 2120/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2120/2009
Dosar nr. 49774/3/2008
Şedinţa de la 15 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 octombrie 2007, la Tribunalul Neamţ, creditoarea D.G.F.P. – Neamţ cu sediul în Piatra Neamţ a solicitat, în temeiul art. 1, art. 3 şi art. 31 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii simplificate şi intrarea directă în stare de faliment a debitoarei SC P. SRL Săvineşti judeţul Neamţ, determinat de creanţa certă lichidă şi exigibilă faţă de bugetul statului, în sumă de 196.299 RON.
Tribunalul Neamţ, secţia comercială contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1088/F din 18 noiembrie 2008 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
S-a reţinut, în pronunţarea acestei hotărâri, că sediul debitoarei nu mai este în Judeţul Neamţ, întrucât a făcut dovada – adresa Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ cu nr. 7504 din 12 martie 2008 - că debitoarea şi-a schimbat denumirea în SC P.F. SRL Bucureşti precum şi sediul în Bucureşti, sector 5.
Ca urmare, instanţa a reţinut că faţă de prevederile art. 6 din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia toate procedurile în temeiul Legii nr. 85/2006 sunt de competenţa tribunalului de la sediul debitoarei, cum acest sediu este în prezent în Bucureşti, competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Bucureşti.
La Tribunalul Bucureşti dosarul s-a înregistrat la 24 decembrie 2008 şi a primit termen de soluţionare la 3 februarie 2009.
Prin sentinţa nr. 579 din 30 februarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, admiţând excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei la Tribunalul Neamţ şi constatând ivit conflict negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2 şi art. 21 C. proc. civ., a înaintat dosarul spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, în examinarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., constată următoarele:
Competenţa teritorială (ratione personae vel loci) a instanţei judecătoreşti chemate să aplice procedura reorganizării judiciare şi a falimentului este stabilită de art. 6 din Legea nr. 85/2006, în sensul că toate procedurile prevăzute de lege, sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în jurisdicţia căruia se află sediul debitorului care figurează în registrul comerţului.
Determinarea acestei competenţe teritoriale exclusive, prin derogare de la competenţa teritorială alternativă în cazul pricinilor comerciale prevăzută de dreptul comun – are în vedere sediul debitorului la data înregistrării cererii de către creditor, pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006.
Ca urmare, este greşită interpretarea Tribunalului Neamţ în sensul că dacă, după înregistrarea cererii, debitorul îşi schimbă sediul în raza altui tribunal, acesta are competenţa soluţionării cauzei.
Aşa cum întemeiat a reţinut Tribunalul Bucureşti, competenţa teritorială prevăzută de Legea nr. 85/2006 fiind exclusivă, determinată în raport de data înregistrării cererii, debitorul nu poate modifica competenţa instanţei sesizate, prin schimbarea ulterioară a sediului social.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a se stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, căruia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Neamţ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2119/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2127/2009. Comercial → |
|---|
