ICCJ. Decizia nr. 2256/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2256/200.
Dosar nr. 23654/3/200.
Şedinţa publică din 2 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A. & R. SRL a sesizat Tribunalul Bucureşti cu o acţiune prin care a solicitat ca pârâta A.V.A.S. să fie obligată la restituirea sumei de 552.227 Ron încasată de pârâtă ca plata nedatorată, pentru bunuri inexistente, precum şi obligarea la plata dobânzii legale determinate la suma de 38.610 Ron. Sumele pretinse prin acţiunea introductivă de instanţă au fost precizate la data de 29 octombrie 2007, cuantumul astfel determinat şi precizat fiind de 552.479 lei sumă de restituit şi 45.118 lei dobândă.
În faţa primei instanţe pârâta A.V.A.S. a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva SC R.C. SA şi a solicitat la rândul său, ca, în ipoteza în care va fi obligată la plata sumelor pretinse prin acţiune, chemata în garanţie să fie obligată la plată către A.V.A.S.
Sentinţa Tribunalului Bucureşti, secţia comercială
Prin sentinţa nr. 4978 din 7 aprilie 2008, Tribunalul Bucureşti a respins ca neîntemeiată cererea principală prin care s-a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. la plata sumei de 552.479 lei, a admis excepţia prematurităţii cererii pentru plata dobânzii şi a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanţie formulată de A.V.A.S. împotriva SC R.C. SA Bucureşti.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa de fond a respins excepţiile necompetenţei materiale a inadmisibilităţii acţiunii şi a prescripţiei extinctive invocate de pârâta A.V.A.S., reţinând ca întemeiată numai excepţia prematurităţii celui de al doilea capăt de cerere privind dobânzile, temeiul legal reţinut fiind art. 7201 C. proc. civ. Pe fondul cauzei, cu referire la primul capăt de cerere prima instanţă a stabilit că reclamanta a câştigat licitaţia organizată conform procesului verbal de licitaţie nr. 496/2006, că în cuprinsul acestuia au fost cuprinse 11 active şi că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se reţine că, în cauză, se impune restituirea sumei achitată în mod voluntar, creanţa fiind reală şi acceptată din moment ce în procesul verbal de licitaţie erau individualizate bunurile care trebuiau achitate şi preţul lor.
A mai reţinut instanţa că prin această acţiune reclamanta contestă de fapt mecanismul de formare al preţului susţinere care nu a fost avută în vedere întrucât, în realitate, eroarea vizează mecanismul de formare a acordului de voinţă, or, acest lucru nu a fost invocat.
Apelul. Decizia Curţii de Apel
Împotriva sentinţei nr. 4978 din 7 aprilie 2008 a declarat apel reclamanta SC A. & R. SRL prin care a susţinut că soluţia este netemeinică întrucât s-a demonstrat că cele 11 active adjudecate au fost dublu individualizate, iar în condiţiile în care contraprestaţia pârâtei de a preda acele bunuri nu a fost îndeplinită suma achitată nu este datorată şi se cuvine a fi restituită.
Apelanta a apreciat că indiferent de preţul de adjudecare stabilit, se impune diminuarea acestuia cu valoarea activelor care au fost individualizate de două ori. S-a criticat de către apelantă şi aplicarea art. 7201 C. proc. civ., cu motivarea că, chiar şi neindividualizată dobânda curge, obiectul acţiunii fiind compus din suma de restituit plus dobânda care poate fi întregită sau modificată până la prima zi de înfăţişare.
Criticile aduse sentinţei fondului au fost înlăturate de Curtea de Apel Bucureşti, care prin Decizia nr. 623 din 18 decembrie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC A. & R. SRL .
În argumentarea soluţiei de respingere a apelului, Curtea a avut în vedere că indiferent de preţul de pornire, corect sau incorect stabilit, acesta nu are o reflectare proporţională în cuantumul preţului de adjudecare pentru că acesta se realizează după reguli proprii pe parcursul licitaţiei, astfel că, potrivit instanţei nu se poate reţine plata nedatorată invocată de apelantă pentru a se diminua preţul de adjudecare. S-a mai reţinut că bunurile au fost vândute în bloc, că raportul de evaluare a stat la baza preţului de pornire în mod orientativ, preţul de adjudecare obţinut depinzând de voinţa de a licita şi nu de valoarea reală a bunurilor licitate. Şi criticile privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale cât şi asupra modului de aplicare a art. 7201 C. proc. civ. au fost apreciate ca neîntemeiate faţă de interesul ocrotit prin textul articolului criticat , concilierea potrivit legii procesuale presupunând comunicarea în scris a tuturor pretenţiilor indiferent de natura sau temeiul lor.
Recursul. Motivele de recurs.
Reclamanta SC A. & R. SRL a declarat recurs şi a susţinut, în sprijinul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. pe care l-a invocat, că plata făcută în urma adjudecării bunurilor licitate este lipsită de cauză în privinţa activelor individualizate de două ori şi că astfel s-au încălcat prevederile art. 992-997 C. civ.
Pentru susţinerea acestui motiv s-a adus ca argument existenţa plăţii sumei de 430.959 Ron, recunoscută de intimate, cu trimitere la adresa din 17 martie 2008 emisă de A.V.A.S.
Alte argumente legate de plata nedatorată vizează ignorarea modalităţii de formare a preţului de adjudecare care în opinia recurentei depinde de preţul de pornire la care se adaugă oferta fiecărui participant, concluzia acestor susţineri fiind că elementele determinante pentru formarea voinţei de adjudecare este valoarea activelor. A mai susţinut recurenta că ambele componente ale preţului trebuie avute în vedere în cazul licitaţiei, respectiv al preţului de pornire şi al preţului de adjudecare, că datoria nu există dacă cele 11 active au fost luate în calcul de două ori, pentru a doua evidenţiere plata fiind fără cauză.
Printr-o altă critică s-a susţinut că dispoziţiile art. 1329 C. civ. nu sunt aplicabile, că bunurile licitate reprezentau o universalitate de fapt şi nu puteau prin definiţie să fie considerate bunuri măsurabile. Potrivit recurentei art. 1329 C. civ. ar putea fi incident dacă acţiunea era întemeiată pe art. 1327 C. civ. ori, în cauză, s-a invocat art. 992-997 C. civ., cadrul procesual fiind stabilit de reclamant potrivit principiului disponibilităţii.
Ultima critică vizează aplicarea greşită a art. 7201 C. proc. civ. motivat de faptul că excepţia putea fi invocată în condiţiile art. 136 C. proc. civ. şi cu respectarea art. 21 din Constituţie şi a art.6 din CEDO, care interzice limitarea accesului la justiţie. Faţă de împrejurarea că dobânzile curg de drept conform art. 43 C. com., obiectul acţiunii nu se poate reduce la pretenţiile indicate în convocarea la conciliere, cu atât mai mult cu cât art.132 C. proc. civ. oferă posibilitatea reclamantului să-şi modifice sau să-şi întregească cererea de chemare în judecată.
Pentru toate aceste motive recurenta a solicitat modificarea soluţiilor anterior pronunţate şi, în fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat.
1. Critica privind aplicarea art. 992 şi urm. C. proc. civ. presupune abordarea a două chestiuni care vizează răspunsul la susţinerile potrivit cărora: (a) plata este nedatorată şi (b) plata a fost făcută din eroare.
a) Plata ca operaţiune juridică presupune existenţa unei datorii, a unei obligaţii care trebuie stinsă. Dacă o asemenea obligaţie nu există, plata nu este săvârşită valabil ceea ce ar duce la concluzia că este lipsită de cauză.
O astfel de situaţie nu se regăseşte în speţă întrucât plata s-a săvârşit în executarea unui angajament contractual. În concret cauza a existat şi s-a născut din adjudecarea bunurilor scoase la licitaţie de organizatorul licitaţiei A.V.A.S., care i-a înmânat recurentei procesul verbal prin care s-a individualizat preţul de adjudecare. Prin urmare recurenta a stins prin plată, aşa cum s-a reţinut în alţi termeni de instanţa de apel, o creanţă existentă izvorâtă din procesul verbal de licitaţie.
Aşadar, cauza plăţii nu poate fi pusă la îndoială, întrucât datoria a existat, sau altfel spus ceea ce s-a plătit era debit.
b) Plata nu a fost făcută din eroare întrucât recurenta era debitoarea obligaţiei de a achita preţul masei de bunuri licitate şi adjudecate. Participarea la licitaţie şi acceptarea preţului final de adjudecare, aşa cum rezultă din fişa de licitaţie şi anexele acesteia, scot în evidenţă şi constituie fundament pentru concluzia că plata a fost făcută pentru că recurenta era debitoare şi nu pentru că a avut credinţa că este debitoare. Prin urmare, nu subzistă afirmaţia şi argumentele aduse în sprijinul plăţii din eroare şi a lipsei cauzei în privinţa activelor individualizate de două ori. Nici problema inexistenţei datoriei nu va putea fi reţinută pentru cele 11 active din masa licitată întrucât din procesul verbal de licitaţie rezultă că nu au fost scoase la vânzare bunuri individualizate (fiecare în parte) cu posibilitatea de a licita pentru fiecare, ci activele SC P. SA BACĂU, care s-au vândut în bloc.
2. Criticile referitoare la componenţa preţului prin care s-au adus argumente în scopul de a demonstra că preţul de pornire era lipsit de cauză sunt nefondate. Se va reţine mai întâi că chestiunile legate de aceste aspecte vizează licitaţia însăşi care nu poate fi discutată distinct de etapele sale în condiţiile în care preţul de pornire era orientativ pentru întreaga masă de bunuri, iar licitaţia nu a fost contestată. În al doilea rând, licitaţia s-a bazat pe preţuri crescătoare şi s-a oprit la cel mai mare preţ oferit de recurentă în condiţiile participării mai multor ofertanţi. În consecinţă, reducerea preţului de adjudecare pentru că preţul de pornire estimat s-a bazat pe o evaluare ce a conţinut erori nu poate fi realizată separat de procedura de licitaţie întrucât vizează însăşi acordul de voinţă, iar evoluţia preţului în timpul licitaţiei nu mai poate fi apreciată după ce licitaţia s-a încheiat. Nu în ultimul rând în procesul verbal de licitaţie s-au stabilit termene de plată a bunurilor adjudecate de aproximativ o lună de la data înmânării procesului verbal, iar plata s-a realizat fără nicio obiecţie.
3. Rezumând argumentele de mai sus se va reţine că raportul de evaluare a stat la baza preţului de pornire ca valoare estimativă în timp ce preţul de adjudecare a reprezentat preţul cel mai mare oferit care nu are legătură cu valoarea reală a masei de bunuri ci cu voinţa de adjudecare. În condiţiile în care mecanismul licitaţiei nu a avut în vedere valoarea activelor menţionate de două ori în raportul de evaluare iar licitaţia a vizat vânzarea în bloc a unor bunuri, corect au stabilit instanţele anterioare că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1329 C. civ. şi că adjudecatarul nu are dreptul la scăderea preţului pentru lipsa unor bunuri, lipsa nefiind semnificativă în raport de valoarea estimată. În măsura în care s-ar fi prezentat un singur ofertant, preţul de adjudecare fiind şi preţ de pornire iar bunurile s-ar fi licitat individual, chestiunea preţului de pornire putea fi pusă, însă în acelaşi context al realizării acordului de voinţă care precede adjudecarea.
4. Art. 7201C. proc. civ. a fost corect aplicat de instanţele anterioare. Soluţionarea capătului de cerere privind dobânzile este în strânsă legătură cu restituirea sumei pretins nedatorate. În măsura în care capătul de cerere amintit nu s-a admis nu se poate pune în discuţie plata dobânzilor întrucât acestea depind de obligaţia principală. Instanţele de fond şi apel s-au oprit asupra excepţiei prematurităţii acestui capăt de cerere observând că nu s-a realizat concilierea prealabilă şi cu privire la suma care a fost solicitată cu titlu de dobândă. În adevăr, obiectul cererii include şi această componentă, plata dobânzilor, aşa încât faptul că acestea curg de drept nu îndreptăţeşte susţinerea potrivit căreia cererea respectivă nu trebuie supusă concilierii. Dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. nu au caracter facultativ şi nici nu împiedică accesul la justiţie astfel cum a afirmat recurenta. Sesizarea instanţei pentru valorificarea drepturilor se face în condiţiile procedurale stabilite de lege, aşa încât prin condiţionarea valorificării unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri nu se restrânge accesul la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat beneficiază în condiţiile legii (Decizia Curţii Constituţionale nr. 335/2004). Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 7201 sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale privind accesul liber la justiţie precum şi cu reglementările internaţionale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De altfel în condiţiile date această critică nu mai are nicio eficienţă juridică aşa cum s-a arătat mai sus.
În acest context, respingerea primului capăt de cerere face de prisos dezvoltarea chestiunilor legate de aplicarea art. 7201 C. proc. civ., astfel că, nu vor fi reţinute nici celelalte argumente dezvoltate în recurs, care oricum nu duc la nulitatea soluţiilor anterior pronunţate.
În consecinţă, potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. & R. SRL BACĂU împotriva deciziei comerciale nr. 623 din 18 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2255/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2257/2009. Comercial → |
|---|
