ICCJ. Decizia nr. 2259/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2259/2009
Dosar nr. 3475/1/2009
Şedinţa publică din 2 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Reclamanta SC R.P. SRL Fieni prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC M.T.S.L.G.M.B.H. Germania ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractelor de execuţie de lucrări B037/2/2004, B005 din 21 iulie 2004, a contractelor de leasing imobiliar încheiate la 7 octombrie 2004 şi 21 iulie 2004, obligarea la plata contravalorii facturilor emise în baza acestor contracte de execuţie cu plata de penalităţi de întârziere, precum şi la restituirea avansului achitat în cazul celor două contracte de leasing de 15.000 Euro şi respectiv de 9.300 Euro, iar în conformitate cu art. 494 C. civ. a solicitat să se constate că este proprietara construcţiilor edificate pe terenul proprietatea sa, urmând să o dezdăunăze pe pârâtă cu valoarea finanţării afectate pentru fiecare dintre imobile.
Tribunalul Dâmboviţa prin sentinţa nr. 2248 din 10 octombrie 2006 a respins ca nefondată acţiunea reţinând, în esenţă, că potrivit expertizei toate lucrările au fost finalizate şi că valoarea lucrărilor la cele două pensiuni este de 1.166.641 lei (ROL) conform raportului de evaluare anexat expertizei şi că rezilierea contractelor de execuţie şi leasing imobiliar nu se mai impun din moment ce lucrările au fost executate şi finalizate în întregime.
Apelul declarat de reclamanta SC R.P. SRL Fieni împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 76 din 2 mai 2007 cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii precizate dispunând rezilierea contractelor de antrepriză B037/2/2004, B005 din 21 iulie 2004 şi a contractelor de leasing imobiliar încheiate la 7 octombrie 2004 şi 21 iulie 2004 cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1.926.092.833 lei contravaloare lucrări.
De asemenea, s-a dispus restituirea avansului de 15.700 Euro şi respectiv 9.300 Euro luându-se act de renunţarea la judecată asupra capătului II al acţiunii lit. c) şi d) respectiv la sumele de 1.698 şi 10.000.000 lei daune interese.
În completarea dispozitivului deciziei nr. 76 din 2 mai 2007 aceeaşi Curte de Apel a pronunţat Decizia nr. 140 din 27 iunie 2007 prin care s-a admis cererea reclamantei şi în privinţa capătului V de cerere şi în consecinţă s-a stabilit că reclamanta SC R.P. SRL este proprietara construcţiilor edificate în baza contractelor de antrepriză încheiate cu pârâta M.T.S.L.G.M.B.H..
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1674 din 15 mai 2008 a admis recursul pârâtei SC S.L.I.F.N. SA Bucureşti, a casat Decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe în vederea determinării calităţii societăţii S.L.I.F.N. SA de a participa la proces.
În rejudecarea apelului Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 23 din 20 februarie 2009 a admis excepţia tardivităţii apelului invocată de pârâta SC S.L.I.F.N. SA Bucureşti, a respins apelul reclamantei SC R.P. SRL, ca tardiv formulat şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC S.L.I.F.N. SA Bucureşti.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că SC S.L.I.F.N. SA Bucureşti a preluat contractele de leasing prin cumpărare de la SC M.T.S.L.G.M.B.H. Voluntari, iar în cauză obiectul litigiului se referă şi la executarea acestor contracte de leasing, aşa încât această societate are calitate procesuală pasivă de intimat-pârât. Totodată s-a reţinut că cererea de repunere în termen a apelului este netemeinică întrucât apelanta nu a respectat dispoziţiile procedurale privind formularea în termen de 15 zile a apelului de la comunicarea hotărârii.
Împotriva deciziei nr. 23 din 20 februarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC R.P. SRL solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei în vederea pronunţării instanţei de apel cu privire la cererea de repunere în termen.
În motivarea recursului său reclamanta a susţinut că instanţa de apel deşi investită cu cererea de repunere în termenul de apel, nu s-a pronunţat cu privire la aceasta.
Recursul este nefondat.
În sistemul codului de procedură civilă, recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac, ceea ce înseamnă că este privit ca un ultim nivel de jurisdicţie în care efectele unei hotărâri pot fi înlăturate numai în condiţiile strict impuse de art. 3021 raportat la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Din expunerea criticilor aduse deciziei pronunţată de instanţa de apel se observă că nu a fost invocat niciun motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (1) C. proc. civ. prin care se dispune că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Înalta Curte a fost sesizată cu o cale extraordinară de atac nedevolutivă, care poate fi promovată numai în condiţiile de formă şi fond prevăzute procedural.
Faţă de aceste precizări este de reţinut că recurenta şi-a exprimat nemulţumirea în legătură cu cererea de repunere în termen a apelului fără să indice dispoziţiile legale încălcate de instanţa de apel.
Susţinerea recurentei se dovedeşte a fi o simplă afirmaţie în condiţiile în care instanţa de apel prin admiterea excepţiei de tardivitate a apelului s-a pronunţat implicit şi asupra cererii de repunere în termen a apelului, iar în considerentele deciziei şi-a exprimat opinia privind această cerere.
Faptul că în dispozitiv nu s-a trecut în mod expres respingerea cererii de repunere în termen a apelului nu poate duce la anularea deciziei.
În consecinţă potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.P. SRL FIENI împotriva deciziei nr. 23 din 20 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2257/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2260/2009. Comercial → |
|---|
