ICCJ. Decizia nr. 2268/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2268/2009
Dosar nr. 3502/108/2007
Şedinţa publică din 6 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 101 din 23 ianuarie 2007, Tribunalul Arad, secţia comercială a admis acţiunea promovată de reclamanta SC A.J.C.I.I.S.U.A. BUCUREŞTI în contradictor cu pârâta SC A. SRL ARAD şi, în consecinţă, a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 67.393,47 dolari SUA reprezentând pretenţii.
Pe baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut că reclamanta în calitate de vânzător a oferit pârâtei cumpărător prin actul numit contract nr. 428598 din 12 iulie 2005 aripi de pui din Brazilia, contract care conţine modalitatea de plată precum şi caracterizarea acestuia ca fiind „ofertă" de vânzare care poate deveni obligaţie contractuală la momentul semnării şi ştampilării ei de către cumpărătoare.
La aceeaşi dată, reclamanta a adresat pârâtei o ofertă similară, termenul de expediere fiind următoarea săptămână faţă de cea menţionată în prima ofertă.
S-au succedat alte două oferte similare dar nici una dintre oferte nu a fost semnată şi ştampilată de pârâtă pentru a stabili cadrul formal contractual deşi pârâta prin întreg comportamentul ulterior primei oferte şi-a manifestat voinţa încheierii contractelor cu reclamanta.
Prin vânzarea cotei de 10% din valoarea mărfurilor din cele patru „contracte" s-a reţinut că pârâta a achiesat la toate clauzele contractuale şi că nu mai era necesară notificarea acesteia faţă de termenele pe care ofertele le conţin.
Deşi pârâta şi-a asumat calitatea de cumpărătoare, aceasta a refuzat să plătească facturile emise, necontestând obligaţia de plată mai puţin sumele rezultate din vânzarea mărfurilor contractate.
În raport de art. 969 şi art. 1082 C. civ. raportat la art. 1 şi art. 3 C. com., acţiunea a fost admisă în sensul arătat.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 214/A/COM din 6 noiembrie 2008 a admis apelul declarat de pârâta SC A. SRL împotriva sentinţei pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acţiunea.
Criticile pârâtei cu privire la calificarea acceptării s-au apreciat întemeiate în raport de probele administrate reţinând că o acceptare trebuie să exprime neîndoielnic voinţa destinatarului de a se angaja juridic în condiţiile propuse de ofertă.
Plata avansului de 10% de către pârâtă, nu semnifică, s-a reţinut în decizie, achiesarea acesteia la clauzele contractului întrucât acceptarea trebuie să fie totală, fără rezerve sau condiţii, situaţie în care nu s-a realizat un raport contractual în sensul art. 35 C. com.
Prin vânzarea mărfurilor altor cumpărători conform opţiunii sale reclamanta nu a suferit niciun prejudiciu, motiv pentru care apelul a fost admis în sensul respingerii acţiunii.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta SC A.J.C.I. I.N.C. solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 35 C. com.
Recurenta face un amplu istoric al cauzei, o analiză de text a hotărârii atacate prin raportare la aprecierea şi interpretarea probelor administrate în cauză: înscrisuri, corespondenţă, facturi.
Faţă de această situaţie Înalta Curte aminteşte că instanţa de recurs nu are caracter devolutiv şi nu poate cenzura hotărârea atacată sub aspectul aprecierii probelor administrate şi deci al temeiniciei ei, ci numai sub aspectul legalităţii pentru motivele limitativ enumerate de art. 304 C. proc. civ.
Sub motivul prevăzut de art. 304 pct .9 C. proc. civ. se identifică critica cu privire la aplicarea prevederilor art. 35 şi respectiv art. 36 C. proc. civ., în sensul că plata avansului, recunoaşterea încheierii contractelor menţionate prin somaţia de plată, neinvocarea neacceptării contractelor prin corespondenţă constituie, în opinia recurentei, acceptare totală, fără rezerve sau condiţii.
Intimata a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului şi menţinerea ca legală a deciziei instanţei.
Aprecierea Înaltei Curţi cu privire la critica de nelegalitate întemeiată pe art. 304 pct. 9 prin raportare la art. 35 şi urm. C. proc. civ. este în sensul înlăturării ei.
Aceasta deoarece, în mod corect instanţa de apel reţine că acceptarea trebuie să fie totală, fără rezerve sau condiţii.
Stabilirea însă, a îndeplinirii condiţiilor acceptării prin valorizarea actelor comportamentale ale pârâtei în raport cu oferta reclamantei, în lipsa unui înscris care să emane de la pârâtă şi care să conţină elementele menţionate în ofertă, este atributul instanţei devolutive, controlul instanţei de recurs mărginindu-se numai la legalitatea hotărârii atacate.
Este de observat totuşi, că separat de existenţa sau nu a unei acceptări valide, instanţa de apel a reţinut neîndeplinirea uneia din condiţiile răspunderii patrimoniale în privinţa pârâtei şi anume lipsa prejudiciului, reclamanta valorificându-şi marfa obiect al ofertei către alţi cumpărători.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.J.C. I. I.N.C. ATLANTA împotriva deciziei nr. 214/A/COM din 6 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2263/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2272/2009. Comercial → |
|---|
