ICCJ. Decizia nr. 2276/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2276/2009
Dosar nr. 447/121/2006
Şedinţa publică din 6 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 110 din 22 mai 2008, Tribunalul Tulcea, secţia comercială, a admis cererea principală având ca obiect pretenţii în contradictor cu pârâta SC C. SRL TULCEA precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi, în consecinţă, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 353.880,9 lei reprezentând prejudiciu suportat prin neexecutarea corespunzătoare a lucrărilor contractate şi respectiv suma de 21.651,10 lei reprezentând penalităţi achitate beneficiarului plus dobânda legală aferentă celor două sume, calculată, de la momentul plăţii acestora şi până la data achitării efective; a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 316.653,15 lei reprezentând contravaloarea lucrării executate în baza actelor adiţionale.
Pe baza probelor administrate instanţa de fond a reţinut încheierea de către părţi la 2 noiembrie 2004 a unui contract de subantrepriză prin care pârâta în calitate de subantreprenor s-a obligat faţă de reclamanta beneficiară să execute şi să finalizeze lucrările la obiectivul Grup Şcolar „Anghel Saligni" – Tulcea iar la 20 august 2004 un contract de subantrepriză pentru Grup Şcolar de Industrie Alimentară şi Colegiul Economic Delta Dunării, în aceleaşi condiţii.
Pe baza probelor administrate: procese verbale de recepţie, minute, proiecte de execuţie, expertize tehnice, instanţa de fond a stabilit răspunderea contractuală a ambelor părţi cu consecinţa obligării reciproce la despăgubiri în sensul mai sus arătat.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 197 din 24 noiembrie 2008 a admis apelul declarat de pârâta SC C. SRL Tulcea împotriva sentinţei pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins acţiunea principală ca nefondată, menţinând restul dispoziţiilor acesteia.
Criticile pârâtei cu privire la greşita apreciere a probelor cât priveşte răspunderea reclamantei au fost apreciate ca întemeiate de instanţa de apel.
În dubla sa calitate de antreprenor general şi de proiectant general al lucrării, reclamanta avea obligaţia să întocmească şi să transmită o documentaţie completă care să cuprindă precizări la caracteristicile parchetului ce trebuia montat iar din probele administrate, reţine instanţa de apel, nu a existat o documentaţie clară şi precisă în acest sens.
Cu privire la criticile referitoare la minuta întocmită la 27 octombrie 2004 şi procesele verbale de recepţie calitate nr. 8 şi 11/2005, instanţa de apel a reţinut că ele nu pot fi înlăturate întrucât au fost semnate de beneficiarul lucrării şi că ambele procese verbale atestă că lucrările executate sunt corespunzătoare din punct de vedere calitativ conform documentaţiei tehnice de execuţie.
În contra deciziei a declarat recurs reclamanta SC V. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare arată că:
1. instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) deoarece critica în apel a pârâtei nu a vizat şi al doilea capăt de cerere privind suma de 21.651,10 lei aşa încât examinarea acestuia s-a făcut cu încălcarea art. 295 C. proc. civ.
2. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) nerespectând prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. faţă de faptul că nu indică probele care au condus la anumite concluzii, cuprinzând numai referiri generale cu privire la aceste probe;
3. Decizia atacată este dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) întrucât a ignorat dispoziţiile legale în materia recepţiei de lucrări, procesele verbale de recepţie calitativă a lucrării nr. 8 şi 11 din 4 din 11ianuarie 2005 şi minuta din 22 octombrie 2004 neîndeplinind condiţiile prevăzute de Regulamentul din 14 iunie 1994 de recepţie a lucrărilor.
Intimata a depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
1. Cu privire la primul motiv de recurs se constată că instanţa de apel prin Decizia pronunţară nu a încălcat prevederile art. 295 C. proc. civ., având în vedere şi capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 21.651,10 lei daune interese pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor.
Aceasta deoarece apelul a privit şi această sumă cum rezultă din exprimarea motivelor de apel, pct. 1.2: "apelul are ca obiect numai admiterea acţiunii principale şi obligarea acestora la plata sumei de 353.880,09 lei şi de 21.651,10 lei plus dobânda aferentă către reclamanta SC V. SRL GALAŢI, pe de o parte, iar pe de altă parte, apreciind ca nefondată obligaţia principală era firesc să se pronunţe şi asupra cererii accesorii, derivând din aceasta.
2. Cu privire la al doilea motiv de recurs se constată că Decizia atacată respectă prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cuprinzând motivele de fapt la care acest text de lege face referire, situaţia de fapt fiind stabilită pe baza probelor apreciate ca pertinente, aşa încât critica recurentei nu are justificare.
3. Cu privire la al treia motiv de recurs, se constată că dezvoltarea criticii formulate nu se încadrează în ipoteza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care referă la situaţia când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Ceea ce recurenta consideră încălcare a legii referă la probe din dosar, procese verbale de recepţie despre care se pretinde că nu au fost încheiate cu respectarea Regulamentului care le reglementează, dar pe care recurenta şi le-a însuşit cum constată instanţa de apel, critica neantamând legalitatea hotărârii ca atare prin raportare la temeiurile de drept ale acţiunii în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
4. Aşa fiind, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC V. SRL GALAŢI împotriva deciziei nr. 197/COM din 24 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2275/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2279/2009. Comercial → |
|---|
