ICCJ. Decizia nr. 2281/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2281/2009
Dosar nr. 10831/3/200.
Şedinţa publică din 6 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin sentinţa nr. 9953 din 29 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul MUNICIPIUL BUCUREŞTI - PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA BUCUREŞTI şi SC A.E.B. SRL BUCUREŞTI.
Prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare pentru lipsa obiectului şi cauză ilicită, cu motivarea că bunul ce a făcut obiectul închirierii, iar ulterior înstrăinat de pârâta SC C. SA BUCUREŞTI nu era proprietara acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta SC C. SA BUCUREŞTI este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu şi că reclamantul nu a dovedit motivul de nulitate invocat de acesta pentru cauză ilicită, întrucât s-ar fi procedat la vânzarea unui bun proprietate de stat şi nici nu a făcut dovada unui titlu valabil asupra imobilului, astfel că cererea sa de revendicare este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul MUNICIPIUL BUCUREŞTI - PRIN PRIMAR a declarat apel, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 218 din 23 aprilie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantului MUNICIPIUL BUCUREŞTI - PRIN PRIMAR, reţinând că, prin atribuirea imobilului în patrimoniul pârâtei SC C. SA BUCUREŞTI, în vederea desfăşurării obiectului de activitate pentru care a fost înfiinţată, reclamanta nu mai avea calitatea de proprietar şi că în cauză regimul juridic aplicabil contractului de leasing este cel prevăzut de art. 27 din OG nr. 88/1999 ca lege specială.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamantul MUNICIPIUL BUCUREŞTI - PRIN PRIMAR a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată.
Critica deciziei se referă în esenţă la faptul că instanţa de apel a considerat în mod greşit că intimata-pârâtă are un drept de proprietate asupra imobilului şi nu municipalitatea, precum şi susţinerea recurentei că sentinţa nr. 1422/2003 nu produce efecte juridice asupra sa, a fost de asemenea apreciată ca neîntemeiată.
De asemenea, instanţa a considerat că, criticile referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale la încheierea contractului sunt neîntemeiate, iar din probele administrate se constată că imobilul în litigiu nu a fost dobândit niciodată în proprietate de SC C. SA, ci în folosinţă.
Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Recursul, potrivit Titlului V, Capitolul I din codul de procedură civilă este cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerinţelor stabilite de lege.
În acest sens, art. 3021 C. proc. civ. a prevăzut menţiunile obligatorii pe care trebuie să le conţină cererea de recurs.
Printre aceste menţiuni, la lit. c), s-a stipulat obligaţia de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă şi limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Din cuprinsul cererii de recurs rezultă că recurenta a invocat nelelgalitatea deciziei atacate în raport de prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., însă argumentele folosite în susţinerea motivelor de recurs nu se pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ci vizează aspecte ce ţin de situaţia de fapt ce nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs.
În atare situaţie, Înalta Curte va da eficienţă prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs declarată de reclamantul MUNICIPIUL BUCUREŞTI - PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 218 din 23 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2269/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2282/2009. Comercial → |
|---|
