ICCJ. Decizia nr. 2288/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2288/2009
Dosar nr. 4828/2/2008
Şedinţa publică din 6 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la data de 11 iulie 2006, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanţii P.D.V. şi P.C.M., în contradictoriu cu pârâta SC N. SA au solicitat, în principal, constatarea nulităţii absolute a Hotărârii A.G.E.A. N. nr. 16 din 8 iunie 2006, iar în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că normele încălcate nu au caracter imperativ, se solicită anularea Hotărârii A.G.E.A. N. nr. 16 din 8 iunie 2006, menţionarea la ORC a hotărârii care va fi pronunţată în cauză, precum şi radierea din registrul comerţului a eventualelor menţiuni efectuate în baza Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor a cărei nulitate se solicită.
Prin sentinţa nr. 7582 din 18 iunie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor P.D.V. şi P.C.M., reţinând că aceştia sunt acţionari semnificativi ai pârâtei şi că problema nelegalităţii dispoziţiilor Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006 a fost tranşată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 4865 din 13 decembrie 2007, în care s-a statuat în sensul legalităţii dispoziţiilor Regulamentului, astfel că instanţa a analizat numai motivele de nulitate invocate de reclamanţi pe fondul cauzei.
În continuare, s-a considerat că punerea la dispoziţia reclamanţilor a concluziilor raportului de evaluare întocmit cu ocazia desistării, iar nu a întregului raport, se subscrie cerinţelor privind drepturile acţionarilor de a fi informaţi, iar dacă aceştia apreciau că materialul informativ era incomplet puteau solicita informaţii suplimentare, lucru care în cauză nu s-a întâmplat.
S-a mai reţinut pe aspectul corectitudinii preţului unei acţiuni, că raportul de expertiză s-a întocmit de către un expert evaluator independent şi că întocmirea acestui raport era o condiţie necesară în procedura de retragere de la tranzacţionare, evaluatorul asumându-şi răspunderea datelor furnizate şi că s-a constatat că nu există indicii care să ateste că valorile estimate ar fi nereale, iar împrejurarea introducerii în cuprinsul hotărârii a unor dispoziţii speciale care să asigure executarea cu acurateţe a procedurii de retragere nu ar putea atrage nelegalitatea hotărârii A.G.E.A.
Totodată s-a apreciat că nu constituie motiv de nulitate faptul inserării posibilităţii plăţii în numerar, în condiţiile în care modalităţile de plată prevăzute de lege nu sunt limitative şi s-a constatat că nu există nici un indiciu care să confirme faptul că preşedintele consiliului de administraţie al pârâtei, care este şi acţionar la SC R., ar exercita un control direct asupra societăţii, precum şi în ceea ce priveşte modul în care aceasta îşi exercită activitatea.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii P.D.V. şi P.C.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 38 pronunţată la data de 27 ianuarie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamanţilor P.D.V. şi P.C.M., reţinând că asupra aspectului nelegalităţii dispoziţiilor art. 87 alin. (4) lit. d) din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4865 din 13 decembrie 2007, prin care s-a respins în mod irevocabil excepţia de nelegalitate, iar privitor la raportul de evaluare s-a constatat că nu se pot confirma suspiciunile reclamanţilor referitoare la incorectitudinea stabilirii preţului unei acţiuni.
De asemenea, s-a reţinut că nu poate fi considerat motiv de anulare a Hotărârii A.G.E.A. din 8 iunie 2006, adoptarea unui model tip de declaraţie de retragere din societate şi că reclamanţilor nu li s-a încălcat dreptul la informare recunoscut de lege, întrucât conducerea societăţii le-a pus la dispoziţie materialele informative aferente A.G.E.A. din 8 iunie 2006.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanţii P.D.V. şi P.C.M. au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii.
Critica adusă deciziei atacate se referă, în esenţă, la faptul că instanţa de apel, în mod greşit le-a respins apelul, considerând că nu li s-a încălcat dreptul la informare, întrucât reclamanţii au avut la dispoziţie materialele informative cu privire la ordinea de zi din cadrul şedinţei adunării generale.
Se mai susţine de către recurenţi că nu le-a fost înmânat raportul de evaluare, ci doar ultima pagină care conţinea concluziile expertului şi că, din acest punct de vedere nu se poate considera că societatea şi-a executat obligaţia de informare a acţionarilor, aceştia fiind puşi în imposibilitate să voteze în cunoştinţă de cauză asupra ordinii de zi şi nu au putut dezbate premisele raportului şi concluziile lui.
Totodată, recurenţii susţin că au dubii cu privire la imparţialitatea concluziilor cât şi a întregului raport, în condiţiile în care, acesta a fost întocmit nu de către un expert autorizat, ci de SC R. SA, aspect ce nu a putut fi analizat de către instanţa de apel, întrucât aceasta a refuzat administrarea probatorilor referitoare la aceste fapte.
La termenul de dezbateri în fond, intimata-pârâtă SC N. SA a invocat excepţia nulităţii recursului prevăzută de art. 3021 lit. c) C. proc. civ., iar după deliberări, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii cererii de recurs, apreciind că dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele următoare .
Susţinerea recurenţilor, potrivit căreia, nu li s-ar fi respectat dreptul la informare întrucât nu li s-au înmânat toate materiale informative aferente ordinii de zi, fapt care în opinia acestora le dă dreptul de a cere anularea Hotărârii A.G.E.A. N. din 8 iunie 2006, nu poate fi primită, având în vedere că toate materiale informative au fost puse la dispoziţia acţionarilor în termenul prevăzut de lege, situaţie ce rezultă din menţiunile aflate la punctul 7 din convocator, prin care se precizează că „materialele informative referitoare la punctele de pe ordinea de zi vor fi puse la dispoziţia acţionarilor, începând cu data de 1 iunie 2006, la sediul societăţii".
Astfel, instanţa de apel a reţinut în mod corect că, în situaţia în care recurenţii apreciau că materialul care le-a fost pus la dispoziţie nu-i poate lămuri în legătură cu problemele ce urmau a fi dezbătute în cadrul A.G.E.A., puteau solicita informaţii suplimentare şi explicaţii de la conducerea societăţii, lucru care însă nu s-a întâmplat, nerezultând că pârâtei i s-ar fi solicitat să pună la dispoziţie întregul raport de evaluare.
În ceea ce priveşte susţinerea recurenţilor referitoare la faptul că raportul de evaluare nu a fost întocmit de către un expert autorizat, nu poate fi primită, în condiţiile în care raportul a fost efectuat de I.A., expert autorizat, aflat pe listele C.N.V.M.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii cererii de recurs, iar potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii cererii de recurs.
Respinge recursul declarat de reclamanţii P.D.V. şi P.C.M. împotriva deciziei nr. 38 din 27 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2282/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2358/2009. Comercial → |
|---|
