ICCJ. Decizia nr. 2358/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2358/2009
Dosar nr. 3182/96/2007
Şedinţa publică din 13 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantele K.E., S.A. şi N.A., au chemat în judecată pe pârâtele SC H.M. SA cu sediul în Miercurea Ciuc şi SC L.A.B. SA cu sediul în Bucureşti solicitând constatarea nulităţii absolute a tuturor actelor juridice în baza cărora pârâtele au devenit proprietare pe terenul de 2125 mp moştenit de reclamante de la autoarea lor N.J., radierea transcrierii în cartea funciară, restabilirea situaţiei anterioare, predarea în posesie şi proprietate suprafaţa de teren şi obligarea pârâtelor să demoleze şi să ridice construcţiile efectuate pe teren.
Prin precizarea acţiunii, reclamantele au cerut instanţei la termenul din 5 iunie 2006 chemarea în judecată în calitate de pârâţi a SC H.M. SA, SC B.W.G. K.A. T. G.M.B.H. & CO, SC G. G.O.M.B.H. CO & CO K.G. OBERSTDORF, SC L.R. SA Baia Mare, SC U.M.T.C.F. H.A.R. SA, P.Ş., S.A., K.G., C.I. şi B.A., şi constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.A. nr.6 din 28 decembrie 1999 a SC P.I.H. SA privind participarea sa la constituirea SC H.M. SA, cu suprafaţa de teren de 2125 mp, constatarea nulităţii parţiale a actului constitutiv al acestei din urmă societăţi comerciale şi a actelor subsecvente radierea transcrierilor făcute în cartea funciară în favoarea pârâţilor, obligarea pârâtelor să predea posesia şi folosinţa terenului şi demolarea construcţiilor.
Judecătoria Miercurea Ciuc, prin sentinţa civilă 1265 din 4 septembrie 2007, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Harghita.
Prin sentinţa civilă 3027 din 6 decembrie 2007, tribunalul a respins acţiunea reclamantelor ca tardivă, considerând că hotărârea A.G.A. din 28 decembrie 1999 a fost atacată pentru motive care nu se încadrează în cele de nulitate absolută, pentru ca acţiunea să fie imprescriptibilă.
Prin încheierea de rectificare a dispozitivului sentinţei, instanţa de fond a obligat pe pârâte în solidar la plata sumei de 2000 lei pentru fiecare dintre pârâtele SC B.W.G. K.A. T. G.M.B.H. & CO, SC G. G.O.M.B.H. CO & CO K.G. OBERSTDORF şi P.Ş.
Curtea de Apel Tg. Mureş, prin Decizia 74/A din 26 septembrie 2008, a respins apelul declarat de reclamanta K.E., obligând pe apelantă la 6000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că în raport cu motivele invocate acţiunea precizată de reclamante prin invocarea obiectului ilicit al actului juridic atacat intra în sfera nulităţilor absolute pentru care era aplicabilă dispoziţia art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, însă pe fondul cauzei, chiar dacă efectele nulităţii absolute se întorc până la data încheierii actului, acestea trebuiesc analizate la momentul la care actul a cărui anulare se cere a fost încheiat. Faptul că hotărârea A.G.A. atacată a fost emisă la data de 28 decembrie 1999 iar actul administrativ prin care SC H. SA i s-a atestat dreptul de proprietate asupra terenului a fost anulat la 22 ianuarie 2001, nu îndreptăţeşte la constatarea nulităţii acestuia, întrucât cazurile de nulitate trebuie să îşi aibă originea la momentul încheierii actului.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta-apelantă a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi a trecut la judecata pe fond a cauzei, deşi, constatând că instanţa de fond s-a pronunţat pe excepţie trebuia să desfiinţeze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare.
Mai susţine recurenta că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, vizând dreptul la un recurs efectiv garantat de CEDO. Prin Decizia atacată nu s-a răspuns motivelor de nulitate prevăzute de art. 15 din Legea nr. 54/1998 privind interdicţia de înstrăinare a terenurilor a căror titlu este în litigiu, instanţa dând o greşită aplicare a legii cu atât mai mult cu cât actele atacate au intervenit după intrarea în vigoare a Legii nr. 54/1998, iar nulitatea operează pentru trecut.
Prin întâmpinările depuse intimaţii au solicitat respingerea recursului întrucât instanţa de apel în soluţionarea dată a avut în vedere efectul devolutiv al apelului şi a examinat caracterul nulităţii actului juridic în raport cu momentul încheierii acestuia, arătând motivele de drept ce au condus la soluţia adoptată. În privinţa încălcării art. 15 din Legea nr. 58/1998, intimaţii au susţinut că prin certificatul de atestare de proprietate SC P.H. SA a intrat în dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 110.538,06 mp cu care s-a majorat capitalul social, ca efect al vânzării-cumpărării de acţiuni de F.P.S. în temeiul Legii nr. 99/1999.
Atragerea ca acţionar a SC L.A.B. SA, SC B.W.G. K.A. T. G.M.B.H. & CO şi a altor acţionari nu a reprezentat o înstrăinare a terenului, după cum nici divizarea dispusă în A.G.A. din 28 decembrie 1999 urmată de absorbţia SC P.H. SA de către SC L.A.B. SA
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Prin sentinţa atacată cu apel, instanţa de fond a soluţionat într-adevăr cauza admiţând excepţia tardivităţii acţiunii, dar în acelaşi timp analizând în considerentele hotărârii pronunţate caracterul absolut sau relativ al nulităţii invocate de reclamanţi pentru anularea hotărârii A.G.A. Dacă instanţa de apel în calea de atac exercitată împotriva sentinţei tribunalului ar fi soluţionat cererea pe fond, recurenta era îndreptăţită să susţină încălcarea prevederilor art. 297 C. proc. civ. şi să solicite casarea deciziei curţii de apel.
Însă în apel soluţia a avut în vedere chiar admisibilitatea acţiunii în constatarea nulităţii unui act, pentru situaţii născute ulterior încheierii actului şi judicios instanţa a considerat că nulitatea unui act se pronunţă având în vedere momentul încheierii sale şi acela al naşterii cauzelor de nulitate absolută.
Din această perspectivă nu se poate afirma încălcarea dreptului la un recurs efectiv.
Prevederile art. 13 din CEDO recunosc dreptul oricărei persoane ale cărei drepturi şi libertăţi fundamentale au fost încălcate să se adreseze instanţelor judecătoreşti, iar reclamanţii au exercitat în mod efectiv dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti pe calea acţiunii sau în exercitarea căilor de atac.
Insatisfacţia dată prin hotărârile pronunţate nu reprezintă însă îngrădirea acestui drept procesual.
În privinţa încălcării prevederilor art. 15 din Legea nr. 54/1998 referitoare la circulaţia terenurilor este de remarcat că prin hotărârea A.G.A. din 28 decembrie 1999 a SC P.H. SA s-a hotărât divizarea societăţii şi constituirea unei noi societăţi comerciale SC H.M. SA la care prima societate a venit cu un aport în natură, printre altele şi cu o suprafaţă de teren. Iar o asemenea operaţiune nu este echivalentă cu o înstrăinare în sensul definit de Legea nr. 54/1998 ci reprezintă valoarea cu care un acţionar contribuie la formarea capitalului social.
Instanţa de apel a dat o calificare subsecventă acestui motiv stabilind judicios că după obţinerea pe cale petitorie a dreptului reclamanţii ar putea cere nulitatea actului juridic atacat în prezenta cauză.
Aşa fiind în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei 74/A din 26 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş.
În consideraţia culpei procesuale şi a prevederilor art. 274 C. proc. civ. instanţa va obliga pe recurentă la 2500 lei cheltuieli de judecată către intimaţii P.Ş., SC G. G.O.M.B.H. CO & CO K.G. OBERSTDORF şi SC B.W.G. K.A. T. G.M.B.H. & CO.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta K.E. împotriva deciziei nr. 74/A din 26 septembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimaţilor P.Ş., SC G. G.O.M.B.H. CO & CO K.G. OBERSTDORF, SC B.W.G. K.A. T. G.M.B.H. & CO suma de 2500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2288/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2362/2009. Comercial → |
|---|
