ICCJ. Decizia nr. 2297/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2297/2009
 Dosar nr. 46/97/2004
Şedinţa publică de la 7 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1357/CA/2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 46/97/2004 a fost respinsă ca nefondată acţiunea introdusă de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva pârâţilor T.T. şi SC G.I. SRL.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. AR05 din 14 martie 2000 Fondul Proprietăţii de Stat a vândut pârâtului T.T. pachetul de acţiuni al SC S. SA Petroşani reprezentând 100% din valoarea capitalului social. După această dată societatea şi-a schimbat forma juridică din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată.
Potrivit clauzei nr. 8.9.7 din contract, cumpărătorul s-a obligat să efectueze în societate pe o perioadă de 2 ani, începând cu data de 14 martie 2000, o investiţie pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul de conformare, echivalentul în lei a sumei de 99.513,87 dolari SUA, estimată de societatea comercială conform anexei nr. 3. Din această anexă rezultă că investiţiile la care s-a obligat pârâtul constau în înlocuirea centralelor termice cu combustibil solid şi centrala termică pe gaz, pentru obiectivele Cămin 14/1 Dâlja sediu administrativ al SC S. SA, Cămin 10 Lupeni spălătorie şi cantina Petroşani şi Cabana Rusu, precum şi realizarea unei staţii de epurare a apelor uzate menajere la Cabana Rusu.
Cu acordul scris şi transmis sub nr. 703-56 din 12 decembrie 2000 de către F.P.S. Bucureşti, pârâtul T.T. în calitate de asociat unic al SC S. SA Petroşani a vândut către SC G.I. SRL Aninoasa un număr de 13 active sub sarcina îndeplinirii de către cumpărător a obligaţiilor de investiţii de mediu pentru Cămin 14/1 Dâlja în sumă de 240 mil. lei (13.726,05 dolari SUA) Cămin 10 Lupeni â€" 200 milioane lei (11.438,38 dolari SUA) Cămin G 12 Vulcan Spălătorie Vulcan şi microcantină Vulcan /380 mil. lei (18.301,40 dolari SUA).
În temeiul acestui contract cumpărătoarea SC G.I. SRL Aninoasa şi-a achitat aceste obligaţii de mediu după cum urmează:
La sediul societăţii din Petroşani, judeţul Hunedoara a pus în funcţiune o centrală termică performantă, la punctul de lucru Cabana Rusu situat în Masivul Parâng, s-au montat o centrală termică pe combustibil lichid (GPL) şi boilere de încălzire a apei menajere şi s-a realizat o fosă septică pentru decantarea apelor uzate C.F. 125 chiar pentru imobilul Spălătorie + Cantina Vulcan.
În ceea ce priveşte termenul limită de efectuare a investiţiilor, respectiv 14 martie 2002 acesta a fost respectat, astfel cum rezultă şi din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză.
Din probele depuse la dosar de părţi rezultă că destinaţia Căminului 14/1 Dâlja a fost schimbată în depozit de materiale de construcţii iar îndeplinirea măsurii de retehnologizare a centralei termice nu mai era aspect cunoscut de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti din 7 mai 2002 ca urmare a adresei nr. 5863 emisă de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului â€" Inspectoratul de Protecţie a Mediului Deva spre ştiinţa celor menţionaţi.
Pe de altă parte, au fost depuse documentele tehnice privind efectuarea lucrării de înlocuire centrală termică pe gaz la Cămin 10 Lupeni, a cărei valoare totală este de 29.296,30 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A.V.A.S. Bucureşti solicitând schimbarea în tot a acesteia şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanta a susţinut că hotărârea este nelegală întrucât instanţa de fond a constatat îndeplinirea obligaţiilor de investiţii ale pârâţilor, deşi aceştia nu au respectat toate obligaţiile contractuale şi legale care le reveneau şi nu s-a pronunţat asupra capetelor de cerere referitoare la obligarea pârâţilor la plata penalităţilor datorate pentru nerealizarea la scadenţă a obligaţiilor de mediu.
Apelanta a mai susţinut că în vederea justificării modului de îndeplinire a obligaţiei investiţionale asumate, cumpărătorul trebuia să furnizeze un certificat emis de cenzorii societăţii sau de o firmă specializată de audit care să cuprindă în mod obligatoriu specificaţiile art. 27 alin. (1) lit. c) din OG nr. 25 din 30 ianuarie 2002.
Apelanta a arătat că instanţa de fond a reţinut eronat, în urma unei examinări superficiale a documentelor de la dosarul cauzei care pârâţii trebuiau să realizeze obligaţiile de mediu pentru fiecare obiectiv în parte.
A mai invocat faptul că din expertiza contabilă rezultă că pârâţii nu au realizat la termenele scadente obligaţiile asumate, fapt recunoscut de aceştia, iar din art. 8.9.8 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni AR 5 din 12 martie 2006 reiese că penalitatea are caracter moratoriu, şi nu compensatoriu, pârâţii recunoscând că datorează penalităţile cuantificate, prin convocarea de conciliere şi angajându-se să le achite.
În drept s-a invocat art. 282 - 298 C. proc. civ.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială prin Decizia comercială nr. 32/A pronunţată la data de 21 martie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti şi a obligat-o la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului T.T.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut în esenţă că SC S. SA şi-a transformat forma juridică din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată şi nu a mai avut numiţi cenzori, că dispoziţiile art. 12 din OG nr. 25/2002 nu se aplică contractului de vânzare-cumpărare acţiuni încheiat de părţi în anul 2000 şi că investiţiile de mediu asumate prin contract au fost realizate.
Cu petiţia înregistrată la data de 16 mai 2008, în termen legal, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a declarat recurs împotriva deciziei, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin criticile formulate recurenta a arătat că este incident pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. deoarece instanţa de apel în mod eronat a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 25/2002, astfel au fost încălcate dispoziţiile art. 1 din OUG nr. 25/2002 modificată şi completată prin hotărârile pronunţate în cauză, greşit s-a constatat îndeplinirea obligaţiilor de investiţii ale pârâţilor, deşi aceştia nu au respectat toate obligaţiile contractuale şi legale care le reveneau.
Recurenta a menţionat că în vederea justificării modului de îndeplinire a obligaţiei investiţionale asumate, cumpărătorul trebuia să furnizeze un certificat emis de cenzorii societăţii sau de o formă specializată de audit, certificat care să cuprindă în mod obligatoriu specificaţiile art. 27 alin. (1) lit. c) din OG nr. 25/2002.
De asemeni recurenta a mai arătat că intimaţii-pârâţi nu au prezentat o confirmare eliberată de Autoritatea de mediu din care să rezulte îndeplinirea obligaţiilor de mediu asumate prin contract.
Cu privire la modul de realizare a investiţiilor de mediu la diverse active recurenta a arătat că o parte din investiţii nu au fost realizate, alte investiţii au fost îndeplinite cu mult după expirarea termenelor scadente sau în alte condiţii decât cele stabilite prin contract.
Recurenta pentru motivele invocate a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admitere apelului, schimbarea sentinţei şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii formulate.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Analizând primul motiv de recurs invocat, Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de apel a reţinut că nu sunt aplicabile contractului de vânzare-cumpărare acţiuni AR 5 din 12 martie 2006 încheiat de părţi, dispoziţiile OG nr. 25/2002 întrucât legea civilă nu retroactivează.
Astfel critica referitoare la lipsa certificatului comisiei de cenzori ai societăţii privind confirmarea investiţiilor de mediu realizate, nu poate fi primită având în vedere că intimata nu mai era societate pe acţiuni din 2000 iar societăţile cu răspundere limitată nu au obligaţia de a numi cenzori.
Analizând Decizia recurentă prin prisma dispoziţiilor pct. 9 art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că Decizia este legală nu este aplicabil temeiul de drept invocat de către recurentă, instanţa corect a reţinut că obligaţiile de mediu asumate prin contract au fost îndeplinite.
Cu privire la celelalte critici, din analiza acestora, instanţa apreciază că sunt de fapt critici de netemeinicie a hotărârii, întrucât privesc o reapreciere şi chiar o reinterpretare a probelor ceea ce excede analizei hotărârii, faţă de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În concluzie, hotărârea atacată fiind legală, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 32/A din 21 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2238/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2300/2009. Comercial → |
|---|
