ICCJ. Decizia nr. 2308/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2308/2009
 Dosar nr. 638/1/2008
Şedinţa publică de la 7 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin cererea reconvenţionala formulată la 23 noiembrie 2004 în dosarul nr. 8593/2004, pârâta-reclamanta C.N.A.D.N. R. SA a solicitat în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SC R. SRL obligarea acesteia la plata sumei de 2.932.296 dolari SUA cu titlu de avans acordat la începerea lucrărilor şi nejustificat până la data rezilierii contractului.
Pârâta SC R. SRL a invocat prin întâmpinare excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, susţinând că începerea lucrărilor la tronsonul Bucureşti - Fundulea a avut loc în anul 1991, moment care coincide cu acordarea avansului pretins de C.N.A.D.N.R. SA.
Prin sentinţa comerciala nr. 1912 din 26 aprilie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia comerciala, a admis excepţia prescripţiei şi a respins cererea reclamantei faţă de pârâtă ca prescrisă.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut ca în baza dispoziţiilor art. 60.6 pct. a din condiţiile speciale la contractul de execuţie de lucrări încheiat la 21 decembrie 1990, reclamanta a plătit avansul în suma de 3.673.296 dolari SUA, din care s-a recuperat suma de 741.190 dolari SUA.
Pentru avansul nejustificat în suma de 2.932.106 dolari SUA termenul de prescripţie a început să curgă la data de 31 decembrie 2000, data până la care reclamanta s-a obligat să achite toate lucrările efectuate şi costurile de reziliere.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 1912 din 26 aprilie 2005 a declarat apel reclamanta C.N.A.D.N. R. SA, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei apelate şi pe fond admiterea acţiunii cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 90 din 20 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, apelul a fost respins ca nefondat, reţinând din analiza actelor de la dosar că, prin sentinţa apelată s-a respins ca prescrisă cererea în pretenţii a reclamantei, în cuantum de 2.932.296 dolari SUA, cu titlu de avans acordat intimatei, în baza contractului încheiat la 21 decembrie 1990, privind executarea secţiunii Autostrăzii Transeuropeana Nord-Sud - Tronson Bucureşti - Fundulea. Curtea nu a reţinut critica formulată în apel, conform căreia greşit s-a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, întrucât lucrările au fost suspendate de angajator, apelanta-reclamanta Âla 17 februarie 1997 din lipsa de fonduri.
Părţile au încheiat în acest sens Convenţia din 4 septembrie 1998, şi au stabilit încetarea contractului de antrepriză la 30 septembrie 1998.
Nu a fost reţinut nici că termenul de prescripţie s-a întrerupt prin reluarea lucrărilor prin Ordinul nr. 92/3438 din 6 martie 2001, la data de 9 martie 2001, şi că acestea au fost finalizate la 2 septembrie 2004, întrucât procesul-verbal de terminarea lucrărilor nr. 93/109541 din 2 septembrie 2004 (fila 23 dosar fond) face vorbire despre un alt contract, şi anume contractul A2/01 din 22 februarie 2001, încheiat ulterior convenţiei de reziliere.
În consecinţă, instanţa de apel a considerat că în mod corect a reţinut instanţa de fond ca s-a reziliat contractul de execuţie din 21 decembrie 1990, în baza căruia s-a acordat contractul la 30 septembrie 1998 şi ca termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 s-a împlinit.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta, ce urmează a fi analizat în urma admiterii contestaţiei în anulare prin Decizia nr. 707 din 4 martie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Înalta Curte, sintetizând motivele de recurs formulate de C.N.A.D.N.R. SA va reţine că aceasta critică următoarele:
1. Hotărârea a fast pronunţata cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, temei de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele susţineri ale recurentei.
a) În acord cu prevederile art. 60 alin. (6) pct. a din condiţiile speciale la contractul de execuţie a lucrărilor recurenta s-a obligat la plata unui avans de 10% din preţul de bază a contractului plătibil atât în lei cât şi în dolari SUA, odată cu, sau înainte de data ordinului de începere a lucrărilor, avans plătit în baza situaţiei lunare de lucrări nr. 00/octombrie 1991, astfel cum acesta a fost şi acceptat pentru plata sub semnătura dirigintelui coordonator în data de 20 noiembrie 1991.
Potrivit aceloraşi prevederi avansul de plată urma a fi rambursat prin 17 certificate interimare (începând cu certificatul pentru lucrurile executate în martie 1992) în 17 rate egale, iar dacă până la emiterea certificatului de recepţie au rămas rate de avans nerambursate, orice diferenţa din avansul de plata nerestituită trebuie plătită imediat beneficiarului de către antreprenor.â€.
Prin situaţia lunară de lucrări aferentă lunii octombrie 1991 (luna de începere a lucrărilor) s-a acceptat contractorului SC R. SRL plata în avans a sumei de 3.673.296 dolari SUA, avans ce urma a fi recuperat prin deducerea din situaţiile lunare de lucrări pe care contractorul SC R. SRL le introducea la plata pe măsura efectuării lucrărilor la tronsonul de autostrada Bucureşti - Fundulea.â€.
Din plata acestui avans în valută nu a fost dedusă nicio suma în primele 36 de certificate de plată, de abia de la certificatul 37 până la certificatul 52 s-a procedat la reţineri lunare a sumelor.
b) Totalul sumelor reţinute contractorului SC R. SRL în baza situaţiei de lucrări din avansul acordat în valută de 3.673.296 dolari SUA se ridică la suma de 741.190 dolari SUA, astfel cum rezultă şi din cuprinsul certificatului lunar de plata nr. 52 din noiembrie 1997, introdus la plata de către contractor şi acceptat de C.N.A.D.N.R. SA.
c) Prin procesul-verbal încheiat între reprezentanţii celor doua părţi la data de 26 mai 2000 se stipulează la pct. 2 că plata efectuată în avans şi neachitată va fi dedusă din valoarea costurilor revizuite de reziliere convenite de părţi.
Aceste costuri revizuite de reziliere au fost stipulate la art. 2 din Convenţia încheiata între cele doua părţi şi datată 4 august 1998 la suma de 12.605.000 dolari SUA.â€.
d) În baza ordinului de începere a lucrărilor înregistrat sub nr. 92/3438 din 6 martie 2001, intimata a reluat lucrările de execuţie la tronsonul Autostrada Bucureşti - Fundulea, în baza aceluiaşi contract de execuţie, iar prin procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 93/109541 din 2 septembrie 2004, lucrările au fost finalizate. Prin urmare, acesta ar fi momentul care marchează începutul prescripţiei în speţă, în opinia recurentei.
e) Fiind vorba de o plată efectuată prin bancă acum 14 ani este foarte greu dacă nu aproape imposibil de găsit ordinul de plată şi extrasul de cont, susţine recurenta în cadrul motivelor de recurs.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Cât priveşte primul contract, obiectul şi părţile, Curte va reţine că între A.N.D. (actuala C.N. A.N.D.R.), în calitate de angajator-beneficiar şi SC R. SRL în calitate de contractor-antreprenor, s-a încheiat la data de 21 decembrie 1990 contractul de executare a secţiunii autostrăzii denumită Autostrada Transeuropeana Nord-Sud - Tronson Bucureşti â€" Fundulea (26,5 Km).
Potrivit art. 4 din Contractul cuprinzând Condiţiile generale, preţul pentru execuţia lucrărilor a fost stabilit parţial în lei şi parţial preţ în dolari SUA. Lucrările au fost începute şi executate până la data de 17 februarie 1997 când au fast suspendate de către Angajator, întrucât acesta se afla în imposibilitate de a mai asigura resursele financiare necesare continuării lor. (Decizia 2786 din 8 octombrie 2008 a INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia comercială, pag. 6 paragraf. 5- pag. 308 din prezentul dosar).
Rezilierea contractului s-a produs din iniţiativa C.N.A.D.N.R. SA. Întrucât lucrările nu au fast reluate, prin Convenţia încheiată de părţi la data de 4 septembrie 1998, părţile au reziliat contractul, totalul costurilor de reziliere fiind de 12.605.000 dolari SUA (valoare neta) plus suma aferentă TVA. (Decizia 2786 din 8 octombrie 2008 a INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia comercială, - pag. 6 paragraf ultim pag. 308 din prezentul dosar).
Ca urmare a neplăţii, la data de 26 mai 2000 s-a încheiat o nouă Convenţie (denumita Proces-verbal) prin care, în preambul se invocă Convenţia încheiata în data de 4 septembrie 1998 În vederea stabilirii încetării contractului şi a condiţiilor aferente, iar la pct. 2 se precizează că "Plata efectuată în avans, în numerar, şi neachitată, va fi dedusa din valoarea costurilor revizuite de reziliere convenite între părţi", anterior prin Convenţia din 4 septembrie 1998, ca fiind în cuantum de 12.605.000 dolari SUA.
În speţa, instanţele au reţinut în mod corect ca dreptul la acţiune al recurentei C.N.A.D.N.R. SA pentru restituirea avansului s-a născut conform pct. 2 din Convenţia data de 26 mai 2000 la data de 31 decembrie 2000, iar termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 s-a împlinit la data de 1 ianuarie 2004.
Aşadar, raportat la momentul care marchează începutul prescripţiei în cauză (31 decembrie 2000) şi data introducerii acţiunii (23 noiembrie 2004), excepţia prescripţiei este întemeiată.
De altfel, însăşi recurenta afirma în motivele şi completările la motivele de recurs că datorită trecerii a peste 14 ani de la plata avansului nu mai deţine actele contabile şi certificatele intermediare cu privire la proba plăţii şi a restituirilor parţiale. Chiar această afirmaţie, prin ea însăşi, susţine teza pasivităţii efective a recurentei (prin persoanele responsabile) după 26 mai 2000, privind reglarea practică a situaţiei avansului, care face obiectul acestei cauze.
Recurenta susţine, eronat, ca termenul de prescripţie a fost întrerupt conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958 întrucât prin ordinul nr. 92/3438 din 6 martie 2001 din data de 9 martie 2001 au fost reluate lucrările la tronsonul de autostrada Bucureşti - Fundulea, în baza aceluiaşi contract de execuţie. În final se retine ca: ...procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 93/10951 din 2 septembrie 2004 atesta că de abia la această dată lucrările au fost finalizate şi că abia de la această dată curge termenul de prescripţie de 3 ani.â€.
Curtea reţine însă că procesul-verbal de recepţie nr. 93/10951 din 2 septembrie 2004 se referă la contractul nr.A2/2001 din 22 februarie 2001, încheiat între C.N. A.D.N.R. SA şi asocierea I. - S.C. C.C.C.F. S.A., şi nicidecum la contractul invocat în acţiune ca izvor al raportului juridic obligaţional încheiat în anul 1990 şi reziliat în 1998 între C.N. A.D.N.R. SA şi SC R. SRL (persoana juridică diferită de I. şi S.C. C.C.C.F. S.A.).
Înalta Curte mai reţine că, indiferent de susţinerile recurentei (şi neprobate în niciun fel) nu trebuie omis faptul că prezenta acţiune a rezultat din disjungerea cererii reconvenţionale de acţiunea principală, care a fost soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 2786 din 8 octombrie 2008 a INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia comercială. (pag. 304-311 din prezentul dosar). Obiectul cererii principale privea pretenţiile reclamantei decurgând din contractul încheiat la data de 21 decembrie 1990 între A.N.D. în calitate de angajator Beneficiar şi SC R. SRL în calitate de contractor-antreprenor.
Or, potrivit art. 7205 C. proc. civ. cererea reconvenţională nu putea privi decât tot pretenţii derivând din acelaşi raport juridic, adică din contractul încheiat în 1990 şi reziliat de părţi la 4 septembrie 1998.
În consecinţă, instanţa de fond şi de apel au reţinut corect că procesul verbal la care îşi raportează recurenta calculul prescripţiei, priveşte un alt contract (A2/01 din 22 februarie 2001) şi nu contractul din 21 decembrie 1990. Dealtfel, acesta este şi singurul aflat la dosarul de fond cauzei, iar nu contractul A2/01 din 22 februarie 2001. (filele 19-20 şi 33-71 cu accent pe 54-55 dosar fond). Nici nu avea cum să fie altfel, atât timp cât nu contractul A2/01 din 22 februarie 2001 formează obiectul litigiului, ci contractul din 1990.
Suma pentru care s-a formulat cererea reconvenţională la data de 23 noiembrie 2004 s-a plătit de către recurentă la 20noiembrie 1991(fila 7 dosar fond) în baza contractului din 21 decembrie 1990 (fila 33 dosar fond).
Acest contract a fost reziliat, după cum s-a mai arătat, iar părţile au avut posibilitatea să efectueze o serie de regularizări până la 31 decembrie 2000.
La 22 februarie 2001 se încheie un nou contract, în baza unei noi oferte pentru acelaşi obiectiv şi se dă un nou ordin de începere a lucrărilor. (fila 22 dosar fond). Acest nou contract a fost depus pentru prima dată în prezentul dosar şi în urma dispoziţiei Înaltei Curţi. Din clauzele acestui nou contract nu rezultă că el reînvie contractul din 1990 sau că se completează în vreun fel cu acesta. Rezultă deci că acesta este un contract distinct, cu o existenţă de sine stătătoare, încheiat în baza unei noi oferte.
Acest contract nu are aceleaşi părţi, are numai acelaşi obiectiv. Dar chiar şi dacă ar avea aceleaşi părţi, nu are nicio relevanţă dacă între aceleaşi persoane şi pentru acelaşi obiectiv se încheie un nou contract. De altfel, chiar părţile, prin acordul de reziliere al primului contract, prevăd (art. 3) posibilitatea câştigării unei noi licitaţii de către acelaşi antreprenor, cu posibilitatea renegocierii preţului.
Ceea ce n-au renegociat părţile nu poate suplini instanţa, intervenind peste voinţa manifestată de către acestea de la momentul încheierii contractului.
În mod evident, plata pentru suma ce se pretinde prin cererea reconvenţională s-a făcut în baza contractului din 1990 şi nu rezultă că ea ar fi fost cuprinsă în noul contract din 2001. Deci, nu există temeiuri pentru a calcula termenul de prescripţie în raport de procesul verbal din 2 septembrie 2004 (fila 23 dosar fond) emis în executarea noului contract A2/01 din 22 februarie 2001.
Pentru toate aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamanta C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 90 din 20 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. va fi obligată recurenta la cheltuieli de judecată în sumă de 119.000 lei către intimata SC R. SRL BUCUREŞTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 90 din 20 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la cheltuieli de judecată în sumă de 119.000 lei către intimata SC R. SRL BUCUREŞTI.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2304/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2312/2009. Comercial → |
|---|
