ICCJ. Decizia nr. 2324/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2324/2009
 Dosar nr. 10716/1/2008
Şedinţa publică de la 7 octombrie 200.
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 63 din 28 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. şi în consecinţă, a dispus anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare, respingând excepţia inadmisibilităţii formulată de pârâtă.
Instanţa de fond a reţinut că executare silită a fost pornită de pârâtă împotriva contestatoarei prin comunicarea titlurilor executorii â€" bilet la ordin emis de SC B.A. SA pentru 750.000 dolari SUA în favoarea B.E. cu scadenţă la 24 octombrie 1996 analizat de FPP Moldova şi convenţia de scontare încheiată între aceştia şi care au făcut obiectul contractului de cesiune între B.E. în calitate de cedent şi A.V.A.S. în calitate de cesionar din 21 iulie 1999.
S-a mai reţinut că la data scadenţei biletului la ordin â€" 24 octombrie 1996 a început să curgă conform art. 94 alin. (1) din Legea nr. 59/1934 termenul de prescripţie a dreptului la acţiunea cambială de trei ani, întrerupt la data de 17 decembrie 1996 prin somaţia la executare formulată de B.E. şi când a început să curgă un nou termen de prescripţie care la data contractului de cesiune nu era împlinit respectiv la 21 iulie 1999, situaţie în care se aplică termenul de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, al cărui curs începe cu luarea în calcul a fracţiunii scurse până la data încheierii contractului de cesiune.
Instanţa de fond a stabilit că Protocolul încheiat la 28 august 2003 având în vedere obiectul lui de reglementare şi anume modalitatea de plată, nu are caracterul unei recunoaşteri a datoriei de către contestatoarea S.I.F.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs pârâta A.V.A.S. Bucureşti pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că greşit instanţa a calculat curgerea termenului de prescripţie de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, cu data scadenţei creanţei iar nu de la data încheierii contractului de cesiune şi curgerea termenului a fost întreruptă conform art. 16 lit. c) printr-un act începător de executare, învestirea biletului la ordin şi somaţia adresată de B.E. conform Legii nr. 58/1934, opoziţia S.I.F. împotriva acesteia fiind soluţionată irevocabil prin sentinţa nr. 23/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia în sensul respingerii ei ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă contestatoarea a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei şi a arătat că dreptul aplicabil în speţă este dreptul cambial, nu prevederile OUG nr. 51/1998 şi actele de executare sunt nule pentru că lipseşte încheierea prin care s-a investit biletul la ordin şi lipsa somaţiei de executare cu transcrierea exactă şi completă a biletului la ordin.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 3606 pronunţată la data de 2 decembrie 2008 a admis recursul declarat de A.V.A.S. Bucureşti, a modificat sentinţa în sensul că a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA Bacău, ca neîntemeiată.
Împotriva deciziei pronunţată în recurs contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA Bacău a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Prin motivele invocate în contestaţia în anulare, contestatoarea a arătat că dezlegarea dată pricinii de către instanţa de recurs este rezultatul unei erori materiale, art. 318 C. proc. civ., hotărârea având totodată un caracter arbitrar şi partinic, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (hotărâre din 29 iulie 2008, cauza Mitrea vs România).
Contestatoarea a arătat că instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la Protocolul invocat de recurenta A.V.A.S., în sensul că nu a întrerupt cursul prescripţiei şi A.V.A.S. Bucureşti a acceptat această dezlegare a instanţei de fond şi nu a mai formulat recurs pe această problemă juridică dar cu toate acestea, instanţa de recurs s-a desprins de poziţia sa imparţială şi s-a erijat în apărătorul recurentei.
S-a invocat că în temeiul art. 3041 C. proc. civ., motivele de nelegalitate nu sunt limitate de cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi instanţa a reţinut că Protocolul constituie un act întrerupător de prescripţie.
Contestatoarea a arătat că printr-o eroare, instanţa de recurs a considerat ca S.I.F. Moldova a recunoscut biletul la ordin emis de B.A. INVEST SA, deoarece în loc să ia în considerare lit. d) din art. 1 a făcut referire la art. 4 din Protocol. Potrivit art. 1 lit. d) din Protocol, rezulta fără echivoc faptul ca S.I.F. MOLDOVA nu a recunoscut niciodată biletul la ordin şi a precizat că dacă va plăti vreodată acest bilet la ordin, nu o va face decât în baza unei hotărâri judecătoreşti.
S-a menţionat că dacă nu exista această eroare, instanţa de recurs ar fi constatat îndeplinită prescripţia executării silite.
Se mai arată că instanţa de recurs a omis din eroare să observe că intimata A.V.A.S. Bucureşti a pus în executare un bilet la ordin dobândit de intimată prin gir şi s-a solicitat obligarea sa în calitate de analist-debitor cambial şi în raport de aceste elemente, a formulat contestaţia la executare invocând că se aflau în prezenţa unui titlu cambial şi a unei executări cambiale.
Contestatoarea conchide arătând că instanţa de recurs nu putea să-i respingă contestaţia la executare, întrucât în afară de prescripţia dreptului la executare silită a solicitat şi nulitatea actelor de executare pe ideea că titlul cambial nu a fost investit potrivit legii, printr-o hotărâre şi de asemeni nu exista o somaţie cambială de executare.
Pentru motivele invocate, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea hotărârii pronunţată de către instanţa de recurs şi rejudecarea recursului.
Contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA Bacău nu este nefondată şi va fi respinsă pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. invocate în motivarea în drept a contestaţiei în anulare, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Analizând motivele invocate în contestaţia în anulare în raport de dispoziţiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată de către instanţa de recurs nu este rezultatul unei greşeli materiale ci de fapt reprezintă o corectă interpretare a Protocolului încheiat între A.V.A.S. şi S.I.F. SA la data de 29 august 2003, care a reprezentat o recunoaştere a obligaţiei de plată şi a reglementat de altfel modalităţile de achitare a acestora.
De asemeni, şi din punct de vedere al soluţiei cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, hotărârea pronunţată de instanţa de recurs este legală, în mod corect instanţa a reţinut că a fost întrerupt cursul prescripţiei de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998 prin încheierea Protocolului.
Aşa fiind, criticile formulate de către contestatoare nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., situaţie în care contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA Bacău împotriva deciziei nr. 3606 din 2 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2320/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2356/2009. Comercial → |
|---|
