ICCJ. Decizia nr. 232/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 232/2009
Dosar nr. 16376/3/2007
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC D.P. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC C.N.D.P.I.R. SA Bucureşti solicitând rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la plata video, restituirea preţului achitat de cumpărător pentru bunul achiziţionat în sumă de 4958,68 lei (Ron) actualizată cu indicele inflaţiei şi plata daunelor morale în valoare de 1.000,00 lei ca urmare a neîndeplinirii în mod corespunzător a obligaţiei contractuale.
Prin sentinţa nr. 2190 din 29 martie 2007, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, având în vedere capătul principal de cerere neevaluabil în bani, având ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare.
Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 11258 din 11 octombrie 2007 a admis capătul 1 de cerere şi a dispus rezoluţiunea contractului încheiat între părţi, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins capătul de cerere având ca obiect pretenţii, ca inadmisibil.
Instanţa a reţinut că nu s-a îndeplinit concilierea directă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., pentru capătul de cerere având ca obiect pretenţii constând în restituirea preţului contractului, astfel că a fost respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil.
S-a reţinut cu privire la cererea de rezoluţiune că reclamanta a achiziţionat de la pârâtă mai multe produse, asamblate într-un sistem de calcul printre care şi o placă video nouă, la data de 7 septembrie 2006, după mai puţin de 6 luni de utilizare aceasta defectându-se, în condiţiile în care garanţia a fost asigurată potrivit certificatului de garanţie pentru o perioadă de 5 ani, durată medie de utilizare a produselor. Vânzătorul a asigurat cumpărătorului remedierea deficienţelor produselor noi, nefiind inclusă nici o precizare în certificatul de garanţie privind situaţia în care produsul nu poate fi remediat.
Reclamanta a achiziţionat un produs nou cu o durată medie de utilizare în regim normal de 5 ani, pe care nu l-a mai putut utiliza după nici 6 luni de funcţionare şi care nu a fost reparat.
Întrucât produsul era asamblat într-un sistem de calcul, componenţele achiziţionate fiind utilizate împreună, pârâta nu şi-a respectat obligaţia de garanţie a funcţionării produsului livrat pe perioada medie de utilizare.
Reclamantei, care a achiziţionat un produs nou, i se cuvenea fie repararea acestuia, fie, în cazul în care repararea nu mai era posibilă, acordarea unui produs similar nou, ceea ce era o executare corespunzătoare a obligaţiilor asumate de pârâtă prin contract.
Având în vedere neexecutarea de către pârâtă a obligaţiilor asumate prin contract, s-a dispus rezoluţiunea contractului.
Pârâta a formulat apel împotriva sentinţei nr. 11258 din 11 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, criticile vizând netemeinicia sentinţei atacate sub aspectul rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare.
În motivarea apelului, pârâta susţine că motivarea instanţei că în certificatul de garanţie nu este inclusă nici o precizare privind situaţia în care produsul nu poate fi remediat şi că înlocuirea produsului nu este prevăzută ca modalitate de reparare a prejudiciului cauzat prin defectarea produsului achiziţionat, este greşită în raport de faptul că reclamanta nu avea calitatea de consumator şi prin urmare nu i se aplică OG nr. 21/1992.
Se mai susţine că legea nu distinge între produse noi şi produse utilizate în cazul obligaţiei de înlocuire, reclamanta neavând temei legal sau contractual pentru a solicita înlocuirea componentei cu un produs tot nou şi că nu poate fi reţinută o cauză de neexecutare a vreunei obligaţii asumate.
Prin Decizia nr. 70 din 21 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în mod corect instanţa de fond a constatat că pârâta nu şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile contractuale, neexecutarea parţială a obligaţiilor fiindu-i imputabilă acesteia, situaţie ce atrage rezoluţiunea contractului.
Bunul vândut îl reprezenta un ansamblu de componente ce se utilizează împreună, astfel că obligaţia de garanţie a funcţionării priveşte întregul produs livrat.
Din interpretarea clauzei de garanţie, rezultă că pârâta avea obligaţia de a înlocui componenta (placa video) cu un produs cel puţin egal din punct de vedere al parametrilor tehnico-calitativi cu produsul înlocuit.
Cum componenta înlocuită era utilizată, rezultă că pârâta nu şi-a executat parţial obligaţia ce îi revenea şi prin urmare executarea necorespunzătoare îi este imputabilă, ceea ce atrage rezoluţiunea contractului.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs pârâta, susţinând în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. casarea deciziei şi rejudecarea cauzei în fond.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că şi-a îndeplinit întocmai obligaţia de garanţie asigurând reparaţia produsului prin înlocuirea componentei defecte cu una funcţională similară şi că potrivit certificatului de garanţie, pârâta nu s-a obligat să înlocuiască componentele defecte cu unele noi, ci s-a obligat să asigure funcţionarea produsului achiziţionat pe durata perioadei de garanţie.
În această situaţie, rezoluţiunea contractului nu este întemeiată, greşit s-a reţinut că s-a înlocuit componenta defectă cu o altă componentă, tot defectă şi nu cu o componentă nouă.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond precum şi instanţa de apel, corect au reţinut că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare.
Recurenta a înlocuit o componentă defectă cu o componentă funcţională dar utilizată deja, care nu poate avea parametri tehnico-calitativi la nivelul unei componente noi şi care a funcţionat doar cinci luni.
Ca atare, SC C.N.D.P.I.R. SA nu şi-a executat în perioada de garanţie obligaţiile contractuale din certificatul de garanţie, care prevede înlocuirea unei componente defecte ireparabil cu o componentă similară cu parametri tehnico-calitativi superiori.
Cumpărătorul a solicitat rezoluţiunea contractului pentru neîndeplinirea întocmai a obligaţiilor asumate de către vânzător, de înlocuire a componentei defecte, cu o componentă nouă.
Criticile formulate de recurentă nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., astfel că, recursul fiind nefondat urmează a fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.N.D.P.I.R. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 70 din 21 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 225/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 266/2009. Comercial → |
|---|
