ICCJ. Decizia nr. 307/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 307/2009
Dosar nr. 7988/44/2005
Şedinţa publică din 5 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la data de 27 aprilie 2005 reclamanta SC S.I. SA Galaţi a chemat în judecată pârâta SC M.S. SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 16.237.231.397 lei reprezentând penalităţi de întârziere pentru neachitarea la termen a produselor livrate precum şi cheltuieli de judecată.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că prin actul adiţional nr. 164 din 9 octombrie 2001 la contractul de factoring nr. 150/2001 SC S.C. SA Călăraşi a subrogat-o în toate drepturile de emitent al facturilor specificate în valoare totală de 5.013.352.379 lei, debitorul acestora fiind SC S. SA Galaţi (actual M.S. Galaţi SA) stabilit între cele două societăţi prin contractul 2/D din 1 mai 2001.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că prin sentinţa nr. 1216 din 15 septembrie 2004 a Tribunalului Galaţi a fost admisă acţiunea SC S.I. SA şi obligată debitoarea la plata sumei de 5.013.352.379 lei cu titlu de preţ, actualizată în raport cu rata inflaţiei, reţinându-se că la data de 30 noiembrie 2001 obligaţia pârâtei era exigibilă.
Hotărârea pronunţată de Tribunalul, având caracter executoriu potrivit art. 720/8 C. proc. civ. a fost executată prin poprire la data de 25 noiembrie 2004 când a fost preluată din contul debitoarei suma de 9.921.947.319 lei, sumă actualizată de executorul judecătoresc în condiţiile art. 371 alin. (3) C. proc. civ. pe baza unei expertize contabile.
În virtutea prevederilor din contractul nr.2 D/2001 datorează şi penalităţi de întârziere la valoarea sumei achitate cu întârziere (după trecerea a cinci zile de la expirarea perioadei de 90 de zile calendaristice pentru fiecare zi în plus de întârziere la plata preţului).
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa nr.853 din 29 iulie 2005 a admis în parte acţiunea obligând pârâta la plata sumei de 821.187,1 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere şi a sumei de 59.624,21 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că data acordării penalităţilor de întârziere este data expirării unui număr de 5 zile după expirarea perioadei de 90 de zile calendaristice de la ultima factură, respectiv 1 decembrie 2001.
Termenul până la care s-au calculat zilele de întârziere este de 25 noiembrie 2004 data executării prin poprire a sentinţei nr.1216 a tribunalului Galaţi în total 1091 zile.
Instanţa de fond interpretând dispoziţiile alin. (2) al Cap. V din contractul de vânzare-cumpărare nr. 2 D/2001, a apreciat că penalităţile trebuie plătite pentru fiecare zi de când trebuia făcută plata (deci de la scadenţă) şi pentru sumele datorate la scadenţă.
Împotriva acestei soluţii au promovat apel ambele părţi.
Reclamanta SC S.I. Galaţi şi-a exprimat nemulţumirea faţă de baza de calcul avută în vedere de prima instanţă pentru calcularea penalităţilor de întârziere.
Pârâta SC M. Galaţi a reiterat apărările făcute la prima instanţă de fond şi pe cale de excepţie, şi pentru prima oară în apel se prevalează în susţinerea nelegalităţii hotărârii criticate de încălcarea normelor imperative privitoare la competenţa materială.
In acest context, s-a susţinut de către pârâtă, că în raport de clauza compromisorie conţinută în contractul pe care-şi întemeiază reclamanta pretenţiile, este exclusă competenţa instanţelor judecătoreşti.
Prin Decizia nr. 17 din 7 februarie 2006 Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială maritimă şi fluvială, a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că nu se justifică activarea clauzei compromisorii atâta timp cât reclamanta a renunţat la beneficiul acestei convenţii, iar pârâta formulându-şi apărarea, fără a invoca excepţia de necompetenţă, au investit instanţa cu soluţionarea cauzei.
De asemenea a înlăturat şi criticile referitoare la excepţiile ridicate la judecata fondului apreciind soluţia adoptată legală şi temeinică.
Cu privire la apelul reclamantei s-a reţinut că judecătorul fondului a dat o interpretare corectă clauzei penale cuprinsă în contractul încheiat, baza de calcul a penalităţilor fiind suma facturată cu titlu de preţ marfa, adică valoarea neachitată la data scadenţei, la acea dată fiind şi de drept în întârziere.
Părţile au declarat recurs împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de apel criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art.304 pct.8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel M.S. Galaţi SA arată că Decizia este lipsită de temei legal, întrucât nu se întemeiază pe nicio normă juridică de drept material, neputându-se stabili dacă legea s-a aplicat corect.
Criticile reclamantei SC S.I. SA Galaţi fac referire la modul de interpretare a clauzei penale prevăzute în contract.
Se susţine că părţile au stabilit că neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei era penalizată în condiţiile prevăzute în Capitolul V din contractul nr. 2D/2001 situaţie în care total nejustificat s-a refuzat calcularea penalităţilor raportate la valoarea obligaţiei neîndeplinite de către pârâtă care fusese definitiv stabilită la o judecată anterioară.
Se consideră că s-a încălcat puterea lucrului judecat privitor la chestiunea ca suma întârziată la plata datorată de pârâtă este de 9.921.947.319 lei şi nu 5.013.352.379 lei, caz în care urma să se stabilească că penalităţile de întârziere sunt în sumă de 16.237.231.391 lei.
Părţile au solicitat judecarea cauzei după soluţionarea recursului ce formează obiectul dosarului nr. 4455/44/2006 ce are ca obiect debitul principal.
În aceste condiţii prezentul recurs a avut în vedere modul cum s-a soluţionat debitul principal având ca obiect plata sumei de 9.921.947.319 lei.
Criticile formulate de părţi urmează a fi înlăturate.
Astfel prin actul adiţional nr. 164 din 9 octombrie 2001 la contractul de factoring nr. 150/2001 SC S.C. SA Călăraşi a subrogat-o în toate drepturile de emitent al facturilor emise debitorul acestora fiind M.S. Galaţi SA, stabilite între cele două societăţi prin contractul 2D din 1 mai 2001.
Criticile privind nevalabilitatea contractului şi actului adiţional motivat de faptul că a fost semnat cu obiecţiuni nu pot fi reţinute întrucât factoringul este o vânzare de creanţe care are loc între aderent şi factor. Ca urmare, factorul preia în proprietate de la aderent creanţele acestuia asupra debitorilor cedaţi rezultate din contractele de vânzare de mărfuri sau prestări de servicii anterior încheiate.
Neîndeplinirea unor formalităţi între aderent şi factor nu afectează validitatea contractului de factoring, iar cele 6 facturi confirmă drepturi provenind din contractul nr. 2D/2001.
Prin sentinţa nr. 1216 din 15 septembrie 2004 a Tribunalului Galaţi a fost admisă acţiunea SC S.I. SA fiind obligată debitoarea la plata sumei de 5.013.352.379 lei cu titlu de preţ actualizată în raport de rata inflaţiei reţinându-se că la data de 30 noiembrie 2001 obligaţia pârâtei era exigibilă.
Această sentinţă a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 2834 din 10 octombrie 2008 (fila 125).
Criticile privind modul de interpretare a clauzei penale nu pot fi reţinute.
Data acordării penalităţilor de întârziere este data expirării unui număr de 5 zile după expirarea perioadei de 90 zile calendaristice de la ultima factură respectiv 1 decembrie 2001.
Justificat, coeficientul de 0,15% prevăzut de contract a fost aplicat la suma de 5.013.352.379 lei contravaloarea celor 6 facturi la data scadenţei.
Aşa cum a reţinut instanţa de fond apare ilogic raţionamentul reclamantei recurente de a solicita penalităţi începând cu data de 1 decembrie 2001 la o sumă actualizată la 25 noiembrie 2004.
Contrar susţinerilor recurentei pârâte Decizia criticată cuprinde într-o formă prescurtată principalele susţineri ale părţilor necesare raportării lor la mijloacele de probă administrate şi la soluţia pronunţată în faza controlului judiciar, cerinţele art. 261 C. proc. civ. nefiind încălcate.
Valabilitatea contractului de factoring nu mai poate fi contestată acest aspect fiind soluţionat cu puterea lucrului judecat în Decizia nr. 2834 din 10 octombrie 2008.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC S.I. SA GALAŢI şi pârâta SC A.M.S. SA GALAŢI (fostă I.S. SA GALAŢI), împotriva deciziei nr. 17 din 7 februarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 290/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 31/2009. Comercial → |
|---|
