ICCJ. Decizia nr. 267/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 267/2009
Dosar nr. 3029/1/2008
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 41 din 7 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1599/63/2006 s-a constatat nulă acţiunea reclamantei de C.N.I. C. SA Bucureşti, sucursala I.O. Craiova împotriva pârâtei SC S.H. SRL Craiova reţinând că reclamanta este lipsită de personalitate juridică, caz în care nu poate sta în nume propriu în proces.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond reclamanta a declarat apel, care, prin Decizia nr. 100 din 24 aprilie 2007 a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, cu consecinţa desfiinţării acestei sentinţe şi trimiterea cauzei la instanţa de fond spre rejudecare.
La pronunţarea hotărârii de mai sus instanţa de apel a reţinut că prin delegaţia nr. 603 din 5 februarie 2007 aflată la fila 17 din dosarul de apel reclamanta a acţionat ca mandatar al C.N.I. C. SA Bucureşti, făcând aşadar dovada calităţii sale procesuale active.
Nemulţumită de soluţia din apel, pârâta SC S.H. SRL Craiova a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul pârâtei s-a admis prin Decizia nr. 1117 din 19 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, care a modificat hotărârea instanţei de apel şi a respins ca nefondat apelul reclamantei, reţinându-se că s-au ignorat dispoziţiile art. 35 din Decretul nr. 31/1954 şi că s-a făcut o aplicare greşită a art. 43 C. proc. civ. în condiţiile în care s-a dat relevanţă mandatului, fără a se verifica ceea ce este relevant în cauză, respectiv că cererea introductivă la instanţă s-a făcut de sucursală în nume propriu.
Împotriva acestei din urmă hotărâri C.N.I. C. SA Bucureşti, sucursala I.O. Craiova, a formulat contestaţie în anulare, a solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei atacate şi rejudecarea recursului, cu consecinţa respingerii acestuia şi menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de apel.
Au fost invocate în drept prevederile art. 318 C. proc. civ. şi a susţinut că soluţia pronunţată de instanţa de apel este rezultatul unei greşeli materiale datorită neobservării faptului că prin delegaţia nr. 603 din 5 februarie 2007 compania mamă şi-a însuşit în totalitate actele efectuate de sucursală.
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Art. 318 alin. (1) C. proc. civ., prevede că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Susţinerea contestatoarei pe care şi-a bazat contestaţia în anulare şi care reclamă greşeala materială de a nu se fi luat în considerare de instanţa de recurs delegaţia nr. 603 din 5 februarie 2007 este nefondată.
Acest aspect a fost analizat în hotărârea de recurs, fila 41 din dosarul de recurs, fiind de fapt motivul pentru care recursul pârâtei s-a admis, s-a modificat hotărârea recurată şi s-a respins apelul reclamantei, ca nefondat.
În consecinţă, această contestaţie în anulare evocă judecata pe fond a cauzei critica hotărârii instanţei de recurs este nefondată şi se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de C.N.I. C. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 1117 din 19 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 266/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 290/2009. Comercial → |
|---|
