ICCJ. Decizia nr. 2341/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2341/2009
Dosar nr. 4623/325/2007
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 martie 2007 şi precizată ulterior reclamanta SC U. SRL Chisoda cheamă în judecată pe pârâta SC B.E. SRL Timişoara, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să constate rezilierea contractului nr. 26 din 12 iunie 2006 din culpa pârâtei, să oblige pe pârâtă la plata sumei de 1484 Euro cu titlu de penalităţi de întârziere conform punctului VIII din contract reprezentând, la data introducerii acţiunii, 4978,90 lei, să constate că din culpa pârâtei s-a produs un prejudiciu reprezentând dezvelirea parcării şi distrugerea a 180 buc. pavele, să oblige pe pârâtă la plata sumei de 31.387,64 lei reprezentând contravaloarea a 180 buc. pavele, precum şi manopera achitată, cu cheltuieli de judecată.
Prin cerere reconvenţională pârâta solicită să se constate rezilierea contractului de prestări servicii prin acordul comun al părţilor, exprimat în mod expres, în scris, de către părţile contractante, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 8253 din 7 septembrie 2007 Judecătoria Timişoara admite excepţia lipsei competenţei materiale a judecătoriei şi, în consecinţă, declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, faţă de caracterul comercial al litigiului prin raportare la art. 4 C. com. coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 458/PI din 17 iunie 2008 Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite în parte acţiunea principală formulată de reclamantă, admite cererea reconvenţională formulată de pârâtă, dispune rezilierea contractului de prestări de servicii nr. 26/2006 cu acordul părţilor, respinge acţiunea cu privire la capetele de cerere referitoare la plata penalităţilor, constatarea culpei pârâtei şi achitarea contravalorii a 180 buc. pavele, cu 3.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei.
Reţine instanţa, pentru a decide astfel, cu privire la capătul de cerere 2, precizat de reclamantă şi, pe cale de consecinţă, la capetele 3, 4 şi 5 din cererea principală, că nu se poate constata culpa pârâtei care, faţă de clauzele contractului, şi-a îndeplinit obligaţiile conform anexei la contract, demontarea şi refacerea pavelelor parcării imobilului urmând a fi suportate de reclamantă – ca beneficiar, iar împământarea cablului fiind executată corespunzător calitativ şi cantitativ; reţine, de asemenea, instanţa că, întrucât nu s-a relevat culpa pârâtei, nu se poate dispune rezilierea contractului dintre părţi din culpa acesteia, ci conform acordului comun al părţilor, reclamanta neopunându-se rezilierii.
Prin Decizia nr. 261 din 16 decembrie 2008 Curtea de Apel Timişoara admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe pe care o schimbă în parte în sensul că reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată reclamanta de la suma de 3.000 lei la suma de 2.000 lei, menţinând în rest dispoziţiile hotărârii apelate şi reţinând, în acest sens, că în primă instanţă reclamanta a achitat suma de 1949,7 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, iar pârâta a efectuat în primă instanţă cheltuieli de judecată în sumă de 4020 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, onorariu avocat şi onorariu expert judiciar, reclamanta datorând pârâtei, prin compensarea cheltuielilor de judecată, suma de 2.000 lei, prima instanţă nefăcând corecta aplicare a dispoziţiilor art. 275 şi art. 276 C. proc. civ.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, cu consecinţa respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâtă. În susţinerea recursului său recurenta critică instanţa de apel pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 275 C. proc. civ. în temeiul cărora, faţă de constatarea că, prin întâmpinarea formulată la fond la cererea reconvenţională, reclamanta recurentă a arătat că nu se opune la rezilierea contractului, recunoscând, deci, la primul termen, pretenţia pârâtei privind rezilierea contractului, împrejurare raportat la care instanţa de control judiciar ar fi trebuit să respingă cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 276 C. proc. civ., reţinând că pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, astfel că a procedat judicios la compensarea cheltuielilor de judecată făcute de fiecare dintre părţi.
Faţă de admiterea în parte a acţiunii reclamantei recurente numai cu privire la rezilierea contractului dintre părţi, dar nu din culpa pârâtei, cum aceasta ceruse, ci prin acordul părţilor, recurenta nu se poate prevala de aplicarea dispoziţiilor art. 275 C. proc. civ., ea fiind căzută în pretenţii cât privesc capetele 2, 3 şi 4 din acţiunea sa.
Astfel fiind, Decizia recurată fiind temeinică şi legală, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC U. SRL Chisoda împotriva deciziei nr. 261 din 16 decembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2338/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2344/2009. Comercial → |
|---|
