ICCJ. Decizia nr. 2344/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2344/2009
Dosar nr. 3832/2/2008
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 mai 2007 reclamanta SC A.P.C. SRL Bucureşti, cheamă în judecată pe pârâta SC M.H. SRL Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 482.024,1 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 4534728 din 14 decembrie 2005 şi nr. 4534803 din 14 decembrie 2005, a sumei de 238.251,43 lei reprezentând penalităţi de întârziere de 0,15% pe fiecare zi de întârziere calculate, potrivit art. 11.2 din contract, la valoarea facturilor fiscale menţionate, datorate de la data de 24 noiembrie 2006 până la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare pârâta invocă excepţia de inadmisibilitate a cererii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzute de art. 7201 C. proc. civ. şi excepţia de prematuritate faţă de emiterea prematură de către reclamantă a facturilor în litigiu în condiţiile în care pârâta nu avea nicio obligaţie de plată scadentă.
Prin cerere reconvenţională pârâta solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 240.140,36 lei reprezentând penalităţi contractuale de întârziere, indexată cu indicele de inflaţie calculat la data plăţii efective, a sumei de 99.595,67 lei reprezentând contravaloarea remedierilor deficienţelor lucrării, indexată cu indicele de inflaţie calculat la data plăţii efective, obligarea acesteia la constituirea unei garanţii de bună execuţie în cuantum de 128.711,71 lei la dispoziţia sa în vederea efectuării remedierilor deficienţelor lucrării, constatate dar neremediate până la data cererii reconvenţionale, indexată cu indicele de inflaţie calculat la data plăţii efective, iar, în subsidiar, solicită ca, în ipoteza admiterii în parte a pretenţiilor formulate de reclamanta pârâtă, să se dispună compensarea valorică a obligaţiilor reciproce şi plata efectivă a eventualelor diferenţe, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 2063 din 13 februarie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge cererea principală formulată de reclamantă ca inadmisibilă, admite excepţia de inadmisibilitate a cererii reconvenţionale şi respinge cererea reconvenţională ca inadmisibilă, cu 11.900 lei cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei.
Pentru a decide astfel instanţa reţine că reclamanta, care a convocat pe pârâtă la concilierea prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. pentru data de 26 februarie 2007, nu a ţinut cont de solicitarea pârâtei de a se stabili o altă zi şi a întocmit procesul verbal prin care a constatat că aceasta nu s-a prezentat la data fixată, astfel că, în fapt, scopul urmărit de dispoziţia de lege evocată nu a fost atins, între părţi neavând loc negocieri pentru a se ajunge la o eventuală soluţie amiabilă deşi pârâta şi-a manifestat disponibilitatea în acest sens, procedura prevăzută precis de lege nefiind respectată.
Mai reţine instanţa că nici pârâta nu a îndeplinit procedura concilierii prealabile de care ar fi fost dispensată conform dispoziţiilor art. 7205 C. proc. civ. numai în condiţiile în care procedura concilierii ar fi avut loc la cererea reclamantei care, însă, nu a respectat dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
Prin Decizia comercială nr. 11 din 13 ianuarie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, respinge excepţia tardivităţii apelului, admite apelul declarat de reclamanta pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, reţinând că, faţă de data de 10 iunie 2008 a comunicării sentinţei la sediul ales de reclamantă, introducerea apelului la data de 20 iunie 2008 s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 284 C. proc. civ. referitoare la termenul de apel de 15 zile, precum şi că împrejurarea că pârâta a propus o altă dată pentru întâlnirea părţilor în vederea soluţionării litigiului prin conciliere directă nu poate înlătura incidenţa dispoziţiilor art. 7201 alineat final C. proc. civ. şi nici nu poate să lipsească de temei şi consistenţă demersurile legale ale reclamantei care a promovat acţiunea de faţă cu respectarea prevederilor art. 7201 alin. (5) C. proc. civ.
Împotriva deciziei instanţei de apel pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei apelate în sensul respingerii apelului reclamantei împotriva sentinţei primei instanţe, cu cheltuieli de judecată în apel şi recurs. În susţinerea recursului său recurenta, pârâtă-reclamantă reconvenţional, critică instanţa de apel pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 93 şi art. 98 C. proc. civ. luate în considerare la respingerea eronată a excepţiei de tardivitate a depunerii apelului, faţă de faptul că reclamanta pârâtă reconvenţional nu formulase nici o cerere referitoare la stabilirea unui sediu ales, iar avocaţii acesteia nu fuseseră împuterniciţi expres pentru alegerea de domiciliu în altă parte decât sediul social al intimatei, reclamanta-pârâtă reconvenţional, şi nici nu au indicat în aşa-zisa declarare de sediu ales persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură. Recurenta critică instanţa de control judiciar şi pentru greşita interpretare a actului dedus judecăţii, a naturii şi înţelesului vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv a răspunsului său la convocatorul emis la 5 februarie 2007 de BEJ B.C., instanţa reţinând motive străine de natura pricinii prin ignorarea acestui răspuns şi a conţinutului acestuia, ceea ce echivalează - în opinia recurentei - cu greşita aplicare a prevederilor art. 7201 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului prin prisma criticilor formulate de recurentă se constată că acestea nu sunt fondate.
Cât priveşte excepţia tardivităţii introducerii apelului de către reclamantă, pârâtă reconvenţional, împotriva sentinţei primei instanţe invocată de pârâtă, reclamantă reconvenţional, recurenta de faţă, aceasta a fost întemeiat respinsă de către instanţa de apel faţă de alegerea de către reclamantă a unui sediu ales în vederea comunicării actelor de procedură (fila 183 dosar de fond), alegere menţionată şi în dispozitivul sentinţei instanţei de fond (fila 210), astfel că termenul de apel de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. curge de la data comunicării sentinţei la sediul ales, respectiv de la data de 10 iunie 2008 (fila 215 dosar de fond), dată prin raportare la care introducerea apelului la data de 20 iunie 2008 (fila 3 dosar de apel) a fost făcută în termen, cum corect s-a reţinut şi în Decizia recurată prin care excepţia tardivităţii apelului a fost respinsă.
Nefondată este şi cea de a doua critică vizând greşita aplicare a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., constatându-se, în acest sens, că, aşa cum judicios a stabilit şi instanţa de apel, reclamanta intimată a înfăptuit procedura concilierii prealabile respectând întocmai dispoziţiile procedurale evocate, fiind nerelevant răspunsul recurentei pârâte la convocarea la conciliere, pe care instanţa de apel l-a avut, de altfel, în vedere şi prin care propunea amânarea datei acesteia, faţă de dispoziţiile art. 7201 alin. (5) C. proc. civ., care indică ce conduită are de urmat reclamantul în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării, conduită căreia reclamanta intimată i s-a conformat.
Astfel fiind, Decizia recurată fiind legală şi temeinică, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de recurenta pârâtă, reclamantă reconvenţional, împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M.H. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 11 din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2341/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2365/2009. Comercial → |
|---|
