ICCJ. Decizia nr. 2338/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2338/2009
Dosar nr. 3297/3/2008
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 octombrie 2007 reclamantul Municipiul Bucureşti cheamă în judecată pe pârâtele SC P.C. SRL Bucureşti şi Administraţia Pieţelor Sector 6 Bucureşti solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună constatarea nulităţii absolute a contractelor de asociere în participaţiune nr. 117 din 16 octombrie 1995, nr. 219 din 3 noiembrie 1995 şi nr. 462 din 19 decembrie 1995 şi evacuarea pârâtei SC P.C. SRL din spaţiile şi terenurile ce au făcut obiectul contractelor menţionate.
Prin sentinţa civilă nr. 1398 din 12 decembrie 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, admite excepţia de necompetenţă funcţională şi declină competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, constatând că cele trei contracte în litigiu sunt încheiate în anul 1995, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, în baza art. 251-256 C. com., fiind contracte comerciale.
La 7 martie 2008 pârâta SC P.C. SRL formulează cerere de chemare în garanţie împotriva Primăriei sectorului 6 Bucureşti – Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureşti, Primarului Sectorului 6 Bucureşti şi Administraţia Pieţelor Sector 6 Bucureşti solicitând ca, în cazul admiterii cererii reclamantului, să se dispună obligarea acestora în solidar la plata de daune interese reprezentând lipsa de folosinţă a imobilelor ce formează obiectul contractelor atacate de la data admiterii cererii de chemare în garanţie până la expirarea termenului contractual pentru fiecare din aceste contracte.
Prin sentinţa comercială nr. 8044 din 27 iunie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, admite excepţia lipsei de interes al reclamantului în promovarea acţiunii, invocată de pârâta SC P.C. SRL, şi respinge acţiunea reclamantului ca lipsită de interes, reţinând că reclamantul nu este parte în contractele în cauză, el nedovedind că are un interes personal, născut, actual, direct şi evident în promovarea acţiunii, acesta nedeţinând nicio prerogativă asupra imobilelor în litigiu obiect al contractelor de asociere în participaţiune atacate.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei primei instanţe este respins ca nefondat, cu 4.760 lei cheltuieli de judecată către intimata SC P.C. SRL, prin Decizia comercială nr. 539 din 19 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care reţine, în acest sens, că, aşa cum a stabilit şi instanţa de fond, apelantul reclamant nu a justificat existenţa unui interes născut, actual şi personal, el nearătând care ar fi beneficiul ce s-ar produce în patrimoniul său ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractelor de asociere în litigiu, iar calitatea reclamantului de proprietar al imobilelor obiect al asocierii nefiind de natură – prin ea însăşi – să justifice existenţa acestui interes.
Împotriva deciziei de mai sus reclamantul declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei comerciale apelate şi, pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi arătând, în fundamentarea recursului său, că atât la momentul încheierii contractelor de asociere, ca şi în prezent, este titularul dreptului de proprietate publică a imobilelor ce fac obiectul contractelor respective, calitatea de proprietar justificându-i deplin interesul personal, născut şi actual în constatarea nulităţii absolute a contractelor în litigiu, instanţa de apel pronunţând, astfel, o decizie cu greşita aplicare a legii şi ignorând atât calitatea recurentului reclamant de titular al dreptului de proprietate publică asupra imobilelor în cauză, cât şi faptul că, anterior încheierii respectivelor contracte de asociere în participaţiune, nici Consiliul Local al Sectorului 6 şi nici pârâta Administraţia Pieţelor Sector 6 nu fuseseră abilitate să încheie acele contracte, ci, dimpotrivă, se interzisese expres încheierea oricăror asemenea contracte prin H.C.G.M.B. nr. 15 din 17 martie 1994, iar, ca urmare a constatării nulităţii contractelor în cauză, intimata pârâtă Administraţia Pieţelor Sector 6 ar deveni doar administratorul imobilelor şi nu proprietarul lor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă SC P.C. SRL solicită respingerea recursului reclamantului ca nefondat.
Recursul recurentului reclamant este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent se constată că Decizia atacată, prin care se confirmă soluţia primei instanţe, a fost dată cu greşita aplicare a legii întrucât recurentul, ca titular al dreptului de proprietate publică asupra imobilelor obiect al contractelor de asociere în participaţiune în litigiu, încheiate fără acordul său şi chiar în pofida interdicţiei pentru cei care deţineau bunurile în administrare de a încheia astfel de contracte – aşa cum s-a prevăzut prin H.C.G.M.B. nr. 15 din 17 martie 1994, justifică interesul personal, născut şi actual în promovarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a contractelor în cauză şi evacuarea pârâtei SC P.C. SRL din spaţiile şi terenurile obiect al contractelor respective. Este nesemnificativ faptul, reţinut de instanţa criticată, că recurentul proprietar al spaţiilor în cauză nu este parte în contractele de asociere în participaţiune atacate, încheiate fără acordul său, câtă vreme el este proprietarul acelor spaţii, care fac parte din domeniul proprietăţii publice, şi care, în urma constatării nulităţii absolute a acelor contracte, vor reveni în posesia şi folosinţa sa.
Astfel fiind, constatându-se că în mod nelegal instanţa de apel a respins ca nefondat apelul reclamantului, confirmând astfel soluţia instanţei de fond care, fără a antama fondul pricinii, a respins acţiunea reclamantului ca lipsită de interes, urmează ca, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul reclamantului recurent împotriva deciziei instanţei de control judiciar să fie admis, iar Decizia recurată şi sentinţa instanţei de fond urmează a fi casate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Bucureşti împotriva deciziei nr. 539 din 19 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 8044 din 27 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2335/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2341/2009. Comercial → |
|---|
