ICCJ. Decizia nr. 2451/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2451/2009
Dosar nr. 21234/3/200.
Şedinţa publică din 16 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată A.S.M. P.A.S. Câmpulung Moldovenesc şi a solicitat instanţei ca prin sentinţa pe care o va pronunţa să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 629 din 31 octombrie 1995 cu consecinţa restituirii către A.V.A.S. a pachetului de acţiuni reprezentând 40% din capitalul social al SC M. SA Câmpulung Moldovenesc.
A mai solicitat reclamanta să se constate că în conformitate cu art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002 modificată este în drept să reţină de la pârâtă sumele plătite de aceasta în contul preţului contractual. În temeiul art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 a solicitat şi obligarea pârâtei la plata sumei de 58.611,67 Ron reprezentând daune-interese calculate până la pronunţarea rezoluţiunii contractului nr. 629/1995.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 11632 din 18 octombrie2007, a admis în parte acţiunea a dispus rezoluţiunea contractului nr. 629/1995, a constatat dreptul reclamantei de a reţine sumele achitate de cumpărător pe care l-a obligat la plata daunelor interese în sumă de 54.953,79 Ron calculate pentru ratele 11 şi 12 şi a acordat dobânzi până la 18 octombrie 2007.
Analiza situaţiei de fapt s-a bazat pe prevederile contractului de vânzare-cumpărare nr. 629/1995 care a avut ca obiect un număr de 42985 acţiuni reprezentând 40% din capitalul social al SC M. SA, pe clauzele contractuale şi pe constatările raportului de expertiză dispus în cauză. În raport de probele examinate s-a stabilit că reclamanta este în drept să solicite rezoluţiunea contractului întrucât pârâta nu şi-a executat obligaţia de plată a preţului pentru ratele 11-12. De asemenea s-au acordat reclamantei în temeiul OG nr. 25/2002, penalităţi şi dobândă şi s-a constatat dreptul acesteia de a reţine sumele achitate de cumpărător în temeiul contractului. Asupra dividendelor solicitate de reclamantă, tribunalul a reţinut că raportul de expertiză nu a relevat că s-au realizat dividendele după privatizare, ci, dimpotrivă că societatea a lucrat cu pierderi. Cum alte prejudicii nu au fost constatate, în legătură cu diminuarea valorii acţiunilor, aşa cum s-a arătat mai sus, pretenţiile din acţiunea introductivă de instanţă s-au admis numai în parte.
Sentinţa nr. 11632 din 18 octombrie 2007 a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti prin respingerea apelului declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti. Au fost respinse criticile apelantei prin care a susţinut că expertiza contabilă efectuată în cauză a fost întocmită superficial, după ce instanţa de apel a examinat încheierile de şedinţă ulterioare depunerii raportului de expertiză şi a constatat că s-au suplimentat obiectivele iniţiale ale expertizei, şi că prin completarea la raportul de expertiză s-a răspuns şi la aceste obiective. A conchis instanţa că lipsa concordanţei dintre opiniile reclamantei şi concluziile raportului de expertiză nu constituie motiv de înlăturare a probei. Curtea de Apel a înlăturat şi criticile în legătură cu neacordarea dividendelor stabilind că probele au relevat că activitatea intimatei a avut o evoluţie descendentă în fiecare an astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi acordate dividendele solicitate în temeiul art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002.
Împotriva deciziei nr. 426 din 23 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti prin care a invocat, în temeiul art. 304 alin. (9) C. proc. civ., nelegalitatea soluţiei anterior pronunţate.
În esenţă, recurenta a invocat dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. b) din OG nr. 25/2002 care, în opinia sa au fost încălcate, motivat de faptul că aceste dispoziţii prevăd obligaţia cumpărătorului de a achita în cazul desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare şi daunele-interese reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.
A mai susţinut că nu au fost examinate bilanţurilor contabile pe perioada 1996-2006 care au fost depuse la dosarul de fond iar expertul nu a formulat niciun punct de vedere cu privire la această perioadă şi la suma care i se cuvine cu titlu de dividende.
Recursul este nefondat.
Art. 304 alin. (9) C. proc. civ., pe care şi-a întemeiat recursul reclamanta A.V.A.S. Bucureşti poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Criticile vizează teza a doua a articolului menţionat care priveşte aplicarea greşită a legii, respectiv a OG nr. 25/2002, art. 21 alin. (1) lit. b) prin care se dispune că:
„În cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară, pentru prejudiciul cauzat anterior, cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese constituite din:
- sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale;
- sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului."
În alin. (2) şi (3) al articolului mai sus menţionat se prevede dreptul Autorităţii de a se adresa instanţei judecătoreşti şi de a solicita daunele-interese cauzate de cumpărător societăţii cât şi modalitatea de determinare a întinderii daunelor interese printr-o expertiză întocmită la cererea Autorităţii. Aşa cum însăşi recurenta a afirmat în argumentarea recursului, expertiza a fost efectuată, sumele acordate în primă instanţă şi menţinute în apel fiind cele determinate de expertiză. Cu toate acestea se critică expertiza şi în această fază a procesului pentru motivul că nu a analizat bilanţurile contabile pe întreaga perioadă de referinţă.
Critica nu va fi primită nu numai pentru că din suplimentul raportului de expertiză rezultă că această analiză a fost făcută ci şi pentru faptul că motivul nu vizează o chestiune de nelegalitate.
Argumentele recurentei aduc spre examinare netemeinicia soluţiei pe aspectul neacordării dividendelor prin rediscutarea probelor, critici care nu se regăsesc în motivul invocat. Este necontestat faptul că dispoziţiile ordonanţei pusă în discuţie de recurentă dau dreptul la dividende dar acordarea acestora depinde de proba lor, care a fost cerută de recurentă ca autoritate. Cu ocazia verificărilor şi analizei documentaţiei specificate în raportul de expertiză s-a stabilit că societatea a lucrat în pierdere astfel că nu s-au încasat de către intimată dividende. În aceste condiţii, daunele interese constând în dividende nu s-au acordat, instanţa de apel stabilind corect că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002. În recurs, A.V.A.S. a depus un calcul propriu vizând dividendele care i se cuvin pe o perioadă anterioară anului 2000, însă aceste calcule nu au fost confirmate de expertiza de specialitate. Dimpotrivă comparând valorile activului net în perioada 1996-2006 expertiza a constatat că aceasta a avut o evoluţie descendentă, care în anul 2005 a dus la deschiderea procedurii de lichidare judiciară a societăţii privatizate. Dincolo de faptul că acţiunea a fost introdusă în anul 2006 şi nu ar putea viza decât o anumită perioadă, consacrarea dreptului de încasare a dividendelor prin dispoziţiile ordonanţei puse în discuţie nu înlătură sarcina probei aşa încât susţinerile şi argumentele A.V.A.S. nu vor fi reţinute. Ceea ce recurenta nu a demonstrat şi nu s-a confirmat nici prin raportul de expertiză este încasarea dividendelor de către cumpărător, aceasta fiind o cerinţă a textului invocat în recurs. Textul se referă expres la "sumele reprezentând dividende încasate de cumpărător…" ceea ce în speţă nu s-a dovedit. Nu în ultimul rând trebuie reţinut că pentru a fi în ipoteza a doua a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. trebuie ca instanţa, recurgând la textele de lege aplicabile litigiului să le fi dat o greşită interpretare sau faptele reţinute să fi fost greşit calificate, or aceste situaţii nu se regăsesc în speţă.
Aşa fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 426 din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2450/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2452/2009. Comercial → |
|---|
