ICCJ. Decizia nr. 2453/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2453/2009
Dosar nr.2032/90/2007
Şedinţa publică din 16 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 mai 2007, reclamanta SC A. SRL Bălceşti - Vâlcea a chemat în judecată pe pârâtul P.M.O. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se constate nulitatea absolută a filei C.E.C. emisă la 10 noiembrie 2004, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul, prin apărător, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vâlcea şi înaintarea cauzei spre competentă soluţionare Judecătoriei Bălceşti, precum şi excepţia autorităţii de lucru judecat.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa nr. 197/ C din 6 februarie 2008, a respins ambele excepţii, precum şi acţiunea reclamantei.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a reţinut, mai întâi asupra excepţiei de necompetenţă materială, că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea nulităţii absolute, un litigiu cu caracter comercial neevaluabil în bani, astfel că, în baza art. 2 pct. l lit. a) competenţa soluţionării cauzei revine tribunalului, în primă instanţă, iar nu judecătoriei.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat se reţine că este neîntemeiată, întrucât este necesară existenţa unei triple identităţi de părţi, obiect şi cauză, cerinţe care nu sunt îndeplinite cumulativ, cererea formulată în dosarul nr. 121/185/2007 având ca obiect contestaţie la executare, obiect diferit de cel din prezenta cauză.
Referitor la fondul cauzei s-a reţinut că nu există nicio dovadă din care să rezulte caracterul prohibit de lege al cauzei actului juridic, sau faptul că aceasta este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC A. SRL Bălceşti şi prin Decizia nr. 58/ A-C din 4 iunie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că susţinerea apelantei, contradictorie, de altfel, în privinţa lipsei menţiunii beneficiarului, apoi a lipsei semnăturii trăgătorului, sunt nejustificate, pe de o parte, prin aceea că prima nu este prevăzută în mod obligatoriu de către lege, iar cea de-a doua, este infirmată de înscrisul depus, care conţine o asemenea semnătură, ce nu a fost defăimată ca falsă.
Nici faptul că fila C.E.C. a ajuns în posesia pârâtului, în mod nelegal, nu a fost demonstrată de apelantă, deşi, aceasta a susţinut că s-a urmărit fraudarea societăţii şi îmbogăţirea acestuia fără justă cauză, între părţi neexistând raporturi juridice obligaţionale.
S-a mai reţinut că lipsa semnăturii trăgătorului este o condiţie esenţială ce ar fi dus la nulitatea instrumentului de plată şi ar fi făcut întemeiată ultima critică, însă, aşa cum se susţine, inclusiv în cererea de chemare în judecată cele 20 file C.E.C. despre care s-a susţinut că au fost pierdute erau ştampilate şi semnate de trăgător.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SRL invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe pentru ca aceasta să se pronunţe asupra tuturor motivelor de netemeinicie şi nelegalitate invocate, precum şi pentru completarea probatoriului, cu proba cu martori şi proba cu expertiză tehnică, contabilă.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului declarat de SC A. SRL şi pe cale de consecinţă schimbarea în tot a sentinţei nr. 197/C/2001 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, admiterea cererii de chemare în judecată şi constatarea nulităţii absolute a actului juridic reprezentat de fila C.E.C. emisă la 10 noiembrie 2004, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea, în fapt, a recursului, s-a susţinut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină; că prin respingerea apelului instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la motivele de apel constând în lipsa rolului activ al instanţei de fond şi cu privire la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 948 pct. 4 C. civ.
S-a susţinut că în condiţiile în care cererea de probatorii formulată de apelantă a fost respinsă, greşit s-au aplicat dispoziţiile art. 1169 C. civ.; că recurenta nu şi-a exprimat consimţământul la încheierea actului juridic materializat prin emiterea filei C.E.C. cu P.M.O.; că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 948 pct. 4 C. civ. şi prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 59/1943 coroborat cu pct. 27 şi pct. 57 alin. (3) din Normele-cadru nr. 7/1994, considerând că fila C.E.C. cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 59/1934.
Intimatul-pârât P.M.O. a depus la dosarul cauzei tranzacţia nr. 1 din 17 mai 2009.
Prin încheierea de la 8 mai 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat posibilitatea părţilor să soluţioneze litigiul pe cale amiabilă, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosarul cauzei denumit „tranzacţie", afectat de un termen suspensiv şi pentru ca părţile să îşi exprime poziţia în scris faţă de cererea de recurs, în temeiul art. 7207 C. proc. civ., acordând termen la data de 16 octombrie 2009, dată la care părţile nu s-au prezentat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
În privinţa primului motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că acesta nu întruneşte cerinţele textului de lege invocat deoarece hotărârea cuprinde în considerente motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor, oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei.
Instanţa de apel s-a referit la probele dosarului făcând o apreciere corectă asupra acestora, a concludenţei şi utilităţii lor în lămurirea faptelor deduse judecăţii, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
De asemenea, instanţa s-a pronunţat în limitele cererii de apel, astfel că nu se impune admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat întrucât instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile art. 948 pct. 4 C. civ., art. 129 alin. (5) C. proc. civ., art. 1169 C. civ., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 59/1943 coroborat cu Normele-cadru nr. 7/1994 considerând că fila C.E.C. emisă la 10 noiembrie 2004 reprezintă un instrument valabil emis cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 59/1934, căruia nu-i lipseşte nicio menţiune care să-l facă anulabil.
Instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect reglementările legale incidente mai sus evocate atât în privinţa condiţiilor esenţiale ale înscrisului, cât şi a modalităţilor de transmitere a acestuia, ceea ce face nejustificate criticile recurentei sub aceste aspecte.
Susţinerile reclamantei în sensul că nu şi-a exprimat consimţământul la încheierea actului juridic, că fila C.E.C. a ajuns în posesia pârâtului în mod nelegal şi că s-a urmărit fraudarea societăţii şi îmbogăţirea fără justă cauză a pârâtului nu au fost dovedite, astfel că în mod corect au fost respinse.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva deciziei nr. 58/ A-C din 4 iunie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2452/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2454/2009. Comercial → |
|---|
