ICCJ. Decizia nr. 2456/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2456/2009
Dosar nr. 552/85/200.
Şedinţa publică din 16 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I - Prin sentinţa civilă nr. 23/C din 9 aprilie 2008 Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii P.I.C., SC G.M.A.D.P.A.M. S.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL în sensul anulării procesului verbal de şedinţă al adunării generale a asociaţilor societăţii pârâte din data de 16 noiembrie 2007 şi constatării nulităţii absolute a hotărârii nr.3 adoptate la acea dată; capătul de cerere privind declararea nulităţii absolute a Încheierii Judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Sibiu nr. 9395 din 24 ianuarie 2008 privind înscrierea menţiunii cu privire la hotărârile adoptate la 16 noiembrie 2007 a fost respins ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut din analiza actelor dosarului că hotărârea nr. 3 din 16 noiembrie 2007 a fost adoptată de adunarea generală a asociaţiilor societăţii pârâte cu încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 republicată a societăţilor comerciale, care impun publicarea convocatorului pentru ţinerea adunării în Monitorul Oficial al României partea a IV-a şi într-un ziar de largă răspândire, niciuna din aceste cerinţe ale textului de lege nefiind respectată. Totodată instanţa reţine că cvorumul de vot necesar adoptării hotărârii care viza modificarea actului constitutiv respectiv majorarea capitalului social şi schimbarea sediului social, cvorum prevăzut în art. 20 din actul constitutiv, a fost de asemeni nesocotit în condiţiile în care hotărârea a fost adoptată prin votul a trei dintre cei şapte asociaţi, deşi actul constitutiv impunea cerinţa unanimităţii.
II- Apelul declarat de societatea pârâtă împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat de instanţa de control judiciar Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin Decizia comercială nr. 120 din 17 octombrie 2008.
Răspunzând criticilor de nelegalitate şi netemeinicie formulate prin cererea de apel, instanţa constată că normele încălcate, respectiv art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată privind convocarea adunărilor generale ale asociaţilor sau acţionarilor unei societăţi comerciale , sunt norme imperative a căror nerespectare atrage nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate, acţiunea în anulare fiind în această ipoteză imprescriptibilă, aşa cum, în mod legal a statuat, în cauză, prima instanţă.
III - Împotriva acestei decizii, pârâta SC A. SRL a declarat recurs la data de 25 noiembrie 2008, în termen legal, solicitând casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe două motive de nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ. în argumentarea cărora a arătat următoarele:
- instanţa de apel a judecat cauza cu neobservarea cerinţei impuse de art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 republicată referitoare la judecarea cererilor având ca obiect anularea hotărârilor A.G.A. în Camera de consiliu, ceea ce conduce la nulitatea hotărârii în temeiul art. 105 alin. (2) C. proc. civ.;
- motivul de apel privind nerespectarea dreptului la apărare al societăţilor de către prima instanţă, a fost soluţionat fără să se ţină seama de principiile care garantează un proces echitabil;
- excepţia tardivităţii acţiunii invocată prin cererea de apel, a fost soluţionată fără să fie pusă în discuţia părţilor;
- dispoziţiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată reţinute de ambele instanţe, ca temei al admiterii acţiunii reglementează convocarea adunărilor generale ale acţionarilor în societăţile pe acţiuni, societatea pârâtă fiind o societate cu răspundere limitată, căreia i se aplică dispoziţiile art. 195alin. (3) din legea societăţilor comerciale cu privire la modalitatea de convocare a adunărilor generale, dispoziţii care au fost respectate în cauză.
IV - Asupra recursului
Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate Decizia atacată constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă este fondat pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând aplicarea greşită a legii.
Legea societăţilor comerciale, Legea nr. 31/1990 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 441/2006 reglementează distinct în cadrul Titlului III - Funcţionarea Societăţilor Comerciale Capitolul VI - Funcţionarea societăţii cu răspundere limitată stabilind rolul adunării generale asociaţilor ca organ de deliberare şi decizie în toate problemele care interesează activitatea societăţii.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în acest capitol art. 195 alin. lin. ombrie (1) şi (3) convocarea adunării se face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.
Prin urmare, instanţele investite cu soluţionarea acţiunii în anulare a hotărârii adunării generale din data de 16 noiembrie 2007, în raport de motivele de nulitate invocate trebuiau să verifice modalitatea de convocare şi cvorumul de vot prin prisma dispoziţiilor legale pertinente referitoare la funcţionarea societăţilor cu răspundere limitată, aplicarea dispoziţiilor art. 117 din lege referitoare la funcţionarea societăţilor pe acţiuni neavând incidente în cauză, sub acest aspect hotărârea atacată este susceptibilă de casare pentru motivul prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
Celelalte critici formulate de recurenta se vădesc însă nefondate, deoarece potrivit art. 132 alin. (9) din Legea societăţilor comerciale cerinţa soluţionării acţiunii în anulare în Camera de consiliu are în vedere judecata în primă instanţă.
În sfârşit chestiunea tardivităţii formulării acţiunii în anulare a fost invocată ca motiv de apel în raport de dezlegarea dată de prima instanţă şi nu ca o excepţie de ordine publică ridicată pentru prima dată în faţa instanţei de control, cercetarea ei urmând a se face odată cu soluţionarea apelului.
Opinia recurentei în sensul că se impunea punerea în discuţia părţilor a acestei excepţii, prealabil soluţionării apelului, ignoră dispoziţiile procedurale care reglementează judecata apelului (art. 295 C. proc. civ.) potrivit cu care instanţa de apel verifică în limitele motivelor de apel stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii.
Distinct de acesta, urmare casării, în rejudecare, instanţa de apel va reexamina şi această apărare în contextul aplicării dispoziţiilor legale incidente.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. va admite prezentul recurs şi va casa Decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel în vederea aplicării în cadrul soluţionării acestei căi de atac devolutive a dispoziţiilor legale incidente susmenţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A. SRL CISNĂDIOARA împotriva deciziei comerciale nr. 120/A din 17 octombrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2454/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2457/2009. Comercial → |
|---|
