ICCJ. Decizia nr. 2471/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2471/2009
Dosar nr. 32849/3/2008
Şedinţa publică din 16 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa arbitrală nr. 155 din 11 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul nr. 371/2007, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta - pârâtă N.R.E. SRL, fostă B.R. SRL împotriva pârâtei reclamante SC M.I. SRL şi în consecinţă s-a constatat rezilierea de drept a contractului de închiriere nr. 86 din 28 noiembrie 2006 la data de 4 septembrie 2007, s-a dispus obligarea pârâtei-reclamante să evacueze spaţiul comercial folosit în temeiul contractului de închiriere nr. 86 din 28 noiembrie 2006 şi s-a mai dispus obligarea pârâtei - reclamantă să plătească reclamantei - pârâte suma de 107.697 lei reprezentând chirie restantă şi penalităţi pentru neevacuarea spaţiului comercial, cu cheltuieli de judecată. A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC M.I. SRL. Pentru a hotărî astfel, instanţa arbitrală a avut în vedere susţinerile părţilor, probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale în materie.
Împotriva acestei hotărâri arbitrale a formulat acţiune în anulare petenta SC M.I. SRL, solicitând în contradictoriu cu intimata SC N.R.E. SRL anularea sentinţei arbitrale pentru nelegalitate şi netemeinicie în condiţiile în care aceasta încalcă ordinea publică şi dispoziţii imperative ale legii, potrivit art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Acţiunea în anulare a fost înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 3284/3/2008.
Prin sentinţa comercială nr. 12537 din 19 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a dispus declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, potrivit cu art. 365 raportat la art. 342 C. proc. civ. şi coroborat cu dispoziţiile art. 33 C. com.
După declinare cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, sub nr. 32849/3/2007.
În motivarea acţiunii în anulare petenta învederează faptul nesocotirii dreptului său la apărare de către tribunalul arbitral, tribunal care a împiedicat-o să administreze probe concludente în susţinerea pretenţiilor sale. Se arată că instanţa arbitrară i-a respins cererea în probaţiune astfel cum a fost formulată, (proba testimonială, înscrisurile şi proba cu expertiză) cu motivarea că sunt suficiente înscrisurile de la dosar, că s-a ignorat în cauză faptul achitării unor sume cu titlul de chirie şi că tribunalul s-a lăsat indus în eroare cu privire la pretinsele activităţi de marketing, activităţi care în parte nu s-au realizat, iar în parte s-au realizat de alte societăţi.
Petenta subliniază că tribunalul arbitral a pronunţat o hotărâre ale cărei dispoziţii nu pot fi aduse la îndeplinire.
Prin sentinţa comercială nr. 30 din 10 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins acţiunea în anulare formulată de petenta - pârâtă - reclamantă SC MI.I. SRL SIBIU în contradictoriu cu intimata – reclamantă - pârâtă SC N.S.S.C. SRL (fostă N.R.E. SRL, fostă B.R. SRL).
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că motivele pentru care se poate desfiinţa hotărârea arbitrală sunt expres stabilite de către legiuitor în cuprinsul art. 364 C. proc. civ. şi că acestea pot sancţiona nesocotirea unor reguli stabilite prin convenţia arbitrală, ori acele reguli cu caracter imperative, precum şi încălcarea unor principii de bază.
Criticile petentei privind nesocotirea în cauză a dreptului la apărare se consideră că sunt neîntemeiate. La termenul de judecată din 10 aprilie 2008 tribunalul arbitral, după ascultarea tuturor părţilor şi cu încuviinţarea acestora a prorogat discutarea admisibilităţii probei cu martori şi a probei cu expertiză după luarea la cunoştinţă a răspunsului la interogatoriu, încuviinţat în dosar. S-a dispus şi administrarea probei cu înscrisuri.
Faptul că tribunalul arbitral a considerat că nu mai este necesar, în raport de actele şi lucrările dosarului administrarea probei testimoniale şi a probei cu expertiză nu înseamnă că a fost încălcat principiul dreptului la apărare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC M.I. SRL SIBIU invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii în anulare.
În dezvoltarea, în fapt, a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, ca tribunalul arbitral i-a încălcat dreptul la apărare nu numai prin respingerea probei ca nemaifiind utilă, ci şi prin nesocotirea cererii de amânare pentru lipsă de apărare; că dreptul la apărare a fost încălcat ab initio prin purcederea la judecată în lipsa apărătorului.
Intimata SC N.S.S.C. SRL fostă B.R. SRL) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs formulate de petentă, precum şi conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Petenta a invocat prin acţiunea în anulare dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., apreciind că prin respingerea cererii sale în probaţiune, respectiv a probei testimoniale şi a probei cu expertiza tehnică de specialitate i s-ar fi nesocotit în cauză dreptul la apărare.
Dreptul la apărare nu a fost nesocotit prin respingerea probelor solicitate de petentă, tribunalul arbitral făcând o apreciere corectă asupra acestora, a concludentei şi utilităţii lor în lămurirea faptelor deduse judecăţii.
Aşa cum corect a considerat curtea de apel, faptul că tribunalul arbitral a considerat că nu mai este necesar, în raport de actele şi lucrările dosarului administrarea probei testimoniale şi a probei cu expertiza nu înseamnă că a fost încălcat principiul dreptului la apărare câtă vreme aprecierea probelor se face de către arbitri, potrivit intimei convingeri cum reiese şi din dispoziţiile art. 35811 C. proc. civ.
Susţinerea recurentei, în sensul că dreptul la apărare a fost încălcat prin judecarea cauzei la 26 iunie 2006 în lipsa apărătorului, care formulase o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare la termen, nu poate fi primită în condiţiile în care recurenta mai beneficiase de termen pentru lipsă de apărare, iar tribunalul arbitral a amânat pronunţarea pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise.
Critica ce vizează încălcarea dreptului la apărare ca urmare a respingerii cererii de probatorii în lipsa concluziilor apărătorului său nu este de natură a atrage admiterea recursului cu consecinţa admiterii acţiunii în anulare faţă de considerentele expuse.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.I. SRL SIBIU împotriva sentinţei comerciale nr. 30 din 10 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2470/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2472/2009. Comercial → |
|---|
