ICCJ. Decizia nr. 2466/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2466/2009
Dosar nr. 3788/114/2008
Şedinţa publică din 16 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul A.H.S. şi lichidatorul judiciar al SC L.I. SRL BUZĂU au solicitat în contradictoriu cu pârâta S.L., pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună lichidarea patrimoniului SC L.I. SRL, respectiv a bunului societăţii imobilul situat în Buzău, către asociaţii societăţii.
În motivarea acţiunii, s-a invederat faptul că reclamantul A.H.S. şi pârâta S.L. sunt asociaţi ai SC L.I. SRL, societate care are în patrimoniu bunul imobil sus-menţionat, pentru care solicită a fi numit un evaluator care să stabilească preţul minim de pornire a licitaţiei, urmând a se efectua ulterior vânzarea acestuia.
În cursul judecăţii lichidatorul judiciar a formulat cerere de renunţare la judecata acţiunii, întrucât a formulat cerere de deschidere a procedurii simplificate a insolvenţei societăţii, datoriile acesteia neachitate la scadenţă depăşind valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Prin sentinţa nr. 151 din data de 10 februarie 2009, Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea de renunţare la judecată formulată de lichidatorul judiciar S.C.D., a respins acţiunea formulată de reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, sub aspectul cererii privind renunţarea la judecată că având în vedere dispoziţiile art. 246 alin. (4) C. proc. civ., întrucât părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea la judecată nu se poate face decât cu acordul celeilalte părţi, iar în condiţiile în care reclamantul A.H.S. s-a opus acestei cereri, consecinţa este respingerea acesteia. În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut că acţiunea de faţă nu poate fi soluţionată înainte de efectuarea operaţiunilor de lichidare şi după îndestularea creditorilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A.H.S., iar Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 75 din data de 12 mai 2009, a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de reclamant, având în vedere netimbrarea cererii de apel cu taxele solicitat de către instanţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.H.S., în termen legal.
În dezvoltarea criticilor de nelegalitate, recurentul a susţinut următoarele:
- la primul termen de judecată acordat în instanţa de apel, a solicitat amânarea judecării cauzei pentru lipsă de apărare, situaţie în care nici o excepţie nu putea fi pusă discuţie;
- invederează instanţei că nu a primit citaţia pentru termenul de judecată, astfel că nu a avut cunoştinţă de obligaţia de a achita taxa de timbru;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului prin prisma motivului de recurs, raportat la soluţia instanţei de apel, de anulare a cererii de apel, ca netimbrată, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este legală, pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 întrucât taxa de timbru se achită anticipat, ca regulă si numai prin excepţie, când se constată că suma depusă este insuficientă se pune în vedere achitarea diferenţei până la primul termen de judecată. Prin urmare, nici o altă cerere formulată în faţa instanţei [(cerere formulată în temeiul art. 156 alin. (1) C. proc. civ.)] nu poate să justifice nerespectarea obligaţiei imperative de plată anticipată a taxei judiciare de timbru. Dintr-un alt punct de vedere, cel al bunei credinţe in exercitarea drepturilor procesuale, trebuie reţinut că reclamantul a fost legal citat pentru termenul când s-a aplicat sancţiunea anulării apelului, că a luat cunoştinţă de termenul fixat la 12 mai 2009, dovadă fiind cererea pentru lipsă de apărare, depusă la dosarul instanţei de apel prin serviciul registratură, în care se menţionează data termenului de judecată.
În acest sens sunt dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 cat şi art. 6 din Normele Metodologice nr. 2083/1997 pentru aplicarea OG nr. 32/1995.
În alţi termeni faţa de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătura cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative în legătură cu plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în acea instanţă.
În consecinţă, pentru motivele analizate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.H.S. împotriva deciziei nr. 75 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2464/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2469/2009. Comercial → |
|---|
