ICCJ. Decizia nr. 2513/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2513/2009
 Dosar nr. 4513/90/2007
Şedinţa publică de la 21 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii B.M. şi T.C.L., au chemat în judecată pe pârâta SC V.P. SA şi au solicitat anularea deciziei nr. 1 din 11 octombrie 2007 a consiliului de administraţie a societăţii comerciale, obligarea pârâtei la validarea subscrierilor şi vărsămintelor efectuate de către reclamanţi în vederea majorării capitalului social şi la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii s-a susţinut că prin Decizia consiliului de administraţie nu s-au validat subscrierile de acţiuni şi vărsămintele efectuate, încălcându-se dreptul de preferinţă stabilit prin art. 216 din Legea nr. 31/1990.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa comercială nr. 544/C din 3 aprilie 2008, a respins acţiunea, reţinând că la data de 4 decembrie 2007 consiliul de administraţie al societăţii comerciale pârâte a validat subscrierile reclamanţilor astfel încât acţiunea a rămas fără obiect.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 79/A-C din 10 septembrie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamanţilor şi i-a obligat la 1785 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanţilor le-a fost recunoscut dreptul de subscripţie cu preferinţă, iar prin amânarea validării subscripţiilor nu le-a fost vătămat dreptul de preemţiune pentru ce-a de-a doua etapă de majorare a capitalului social.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanţii au declarat recurs, nemotivat în drept, dar care poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii susţin că în mod greşit instanţele de fond au considerat rămas fără obiect litigiul, respectând dispoziţiile art. 216 din Legea nr. 31/1990, care sancţionează cu nulitatea relativă nerespectarea dreptului de preferinţă, iar din Decizia nr. 1 din 11 octombrie 2007 nu rezultă validarea subscrierilor reclamanţilor şi în Registrul Independent Monitor reclamanţii nu figurează cu acţiuni subscrise.
Recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune.
Acţiunea în procesul civil, reprezintă mijlocul practic prin care o persoană, titular al unui drept subiectiv, cere instanţei de judecată realizarea, constatarea sau încetarea piedicilor în exercitarea acestuia.
Una dintre condiţiile esenţiale pentru promovarea unei acţiuni judiciare, o reprezintă interesul, adică folosul practic imediat care justifică punerea în mişcarea a procedurii judiciare.
Constatând că înainte de primul termen de judecată, pârâta a înlăturat vătămarea produsă reclamanţilor prin refuzul de a valida subscrierile acestora, instanţa de fond în mod judicios a considerat că acţiunea nu mai prezintă un folos practic.
Astfel justificarea cererii de chemare în judecată s-a stins odată cu recunoaşterea dreptului subiectiv de către pârâtă şi valorificarea acesteia de către reclamanţi, iar motivele de nulitate relativă au fost asanate prin conduita pârâtei.
Aşa fiind, în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 79/A-C din 10 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii B.M. şi T.C.L. împotriva deciziei nr. 79/A-C din 10 septembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2512/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2516/2009. Comercial → |
|---|
