ICCJ. Decizia nr. 2525/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2525/2009
 Dosar nr. 4939/63/2008
Şedinţa publică de la 21 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta D.G.F.P Dolj, a chemat în judecată pe pârâta SC P.F.C. SA Craiova solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 4.970.882.096 lei cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului în suprafaţă de 99 ha aparţinând domeniului public al statului.
Prin sentinţa civilă nr. 1409 din 21 septembrie 2005, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a respins acţiunea considerând că reclamanta nu a făcut dovada pretenţiilor sale.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 107 din 2 februarie 2006, a admis apelul reclamantei a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare întrucât greşit tribunalul a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, fără a stărui la aflarea adevărului pe baza stabilirii faptelor şi fără a analiza actul emis de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Dolj.
În rejudecare secţia civilă a tribunalului prin încheierea din 29 ianuarie 2008 a scos cauza de pe rol şi a trimis-o secţiei comerciale.
Prin sentinţa nr. 128 din 23 februarie 2009, Tribunalul Dolj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C.P.P., a admis în parte acţiunea împotriva pârâtei SC P.F.C. SA Craiova reprezentată de lichidator P.L. I.P.R.U.L. şi a obligat-o la 147408,11 lei contravaloarea lipsei de folosinţă a suprafeţei de teren 88,5 ha teren şi la 1500 lei cheltuieli de judecată, respingând acţiunea împotriva S.C.P.P.
Instanţa de fond a reţinut că suprafaţa de teren în litigiu constituie domeniul public al statului şi a fost atribuită în administrare Staţiunii de Dezvoltare Pomicolă Dolj prin HG nr. 1326/2001 iar pârâta prin faptul ocupării abuzive a suprafeţelor de teren menţionate în sentinţa nr. 668 din 7 februarie 2005 a Judecătoriei Craiova, a adus un prejudiciu reclamantei pe care raportul de expertiză al expertului Avram Traian l-a stabilit la suma de 147408,11 lei.
În privinţa excepţiei prematurităţii acţiunii, faţă de caracterul relativ al acesteia, neinvocată până la prima zi de înfăţişare, instanţa de fond a respins-o.
Prin Decizia nr. 99 din 5 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, a anulat ca netimbrat apelul pârâtei SC P.F.C. SA, prin lichidator şi a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Instanţa de apel a reţinut că pârâta nu a satisfăcut cerinţa legii de achitare a taxei de timbru judiciar, iar critica formulată asupra raportului de expertiză este nefondată, expertul actualizând în raport şi răspunsul la obiecţiuni atât cuantumul pierderilor cât şi al veniturilor, iar instanţa pronunţându-se în limita cererii introductive fără a putea actualiza proba cu indicele de inflaţie întrucât nu s-a cerut.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta susţine că Decizia atacată este nelegală întrucât în raportul de expertiză în mod greşit expertul a actualizat numai sumele cu titlu de cheltuieli fără a actualiza şi cuantumul veniturilor iar pe de altă parte nu s-a pronunţat pe actualizarea despăgubirilor cu coeficientul de devalorizare al monedei naţionale până la data stingerii debitului.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Criticile aduse deciziei atacate au în vedere aspecte legate de administrarea probei cu expertiză care exced cadrului procesual actual în care recursul se desfăşoară. Prin abrogarea pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., instanţa de recurs nu mai este abilitată să analizeze temeinicia hotărârii atacate prin această cale extraordinară de atac, astfel încât sub acest aspect recursul nu este admisibil.
În ce priveşte actualizarea prejudiciului cu coeficientul de devalorizare al monedei naţionale, recursul apare neîntemeiat, interesul reclamantei recurente, chiar în condiţiile sesizării instanţei prin cererile din 2 aprilie şi 7 mai 2008, realizându-se în faza executării silite.
Prevederile art. 3712 C. proc. civ. oferă organului de executare competenţa de actualizare a valorii obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei în cazul în care titlul executoriu conţine suficiente criterii. Astfel faţă de perioada stabilită pentru sumele de bani ce le datorează (2002-2006) organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de rata inflaţiei calculată de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în titlu.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 99 din 5 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE - D.G.F.P. DOLJ împotriva deciziei nr. 99 din 5 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2523/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2527/2009. Comercial → |
|---|
