ICCJ. Decizia nr. 2364/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2364/2009
Dosar nr. 81/113/2008
Şedinţa publică de la 13 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 august 1999 reclamantul O.I. a chemat-o în judecată pe pârâta RA A.Z.L. Brăila pentru ca instanţa prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate că executarea contractului de management nr. 2940/AN/1995, modificat prin actul adiţional nr. 2538/AN/ 1996 înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. 3284/1995, a fost întreruptă la data de 7 ianuarie 1997 de către numiţii C.C. şi D.D.; să constate că acest contract de management a încetat la data de 1 iunie 1999 la expirarea termenului pentru care a fost încheiat şi s-o oblige pe pârâtă la plata despăgubirilor în sumă de 38.500.000 lei majorate prin negocierea salariului, sporul de inflaţie şi sporul de vechime, rezultate ca urmare a împiedicării reclamantului de a exercita funcţia de manager general, conform contractului de management până la expirarea mandatului.
A arătat în cererea sa că a ocupat funcţia de manager general la RA A.Z.L. Brăila ca urmare a organizării unui concurs în urma căruia s-a încheiat contractul de management nr. 2940/AN/1995, modificat prin actul adiţional nr. 2538/AN/1996 înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. 3284/1995, durata contractului de management fiind 1 iunie 1995 â€" 1 iunie 1999.
A mai arătat că şi-a îndeplinit toate sarcinile prevăzute în contract şi cu toate acestea ceilalţi doi manageri respectiv C.C. şi D.D., care erau în echipa managerială au început să disponibilizeze personal şi pentru că reclamantul nu a fost de acord, aceştia au cerut ministrului încetarea contractului de management, încetare care nu-i este opozabilă, fiind contrară art. X. pct. 1 lit. d) din contract.
Prin ordinul nr. 2 din 6 ianuarie 1997 a fost numit director general cu delegaţie în Zona Liberă, numitul I.V., această numire fiind interpretată ca o revocare a reclamantului din funcţia de manager general, conform art. 1555 C. civ.
A mai arătat că pârâta a emis Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 1996 care se referea la pensionarea pentru limită de vârstă, începând cu 15 ianuarie 1997 şi încadrarea sa începând cu 7 ianuarie 1997 ca şef serviciu exploatare, Decizia mai sus menţionată fiind desfiinţată prin Decizia Curţii de Apel Galaţi nr. 433/R din 14 aprilie 1998. În aceste condiţii a arătat că a fost împiedicat să-şi exercite funcţia de manager general conform contractului încheiat, fiindu-i întreruptă executarea acestui contract din cauze străine de voinţa sa.
Prin sentinţa nr. 358 din 18 aprilie 2004 Tribunalul Brăila, secţia comercială, a constatat perimată cererea de chemare în judecată a reclamantului şi a respins cererea de suspendare formulată de către acesta în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. Recursul declarat împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 915/R din 14 decembrie 2004, în sensul că a fost casată sentinţa atacată şi trimisă cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
Tribunalul Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondate capetele de cerere referitoare la constatarea întreruperii unilaterale a executării contractului de management nr. 2940/2005 modificat prin actul adiţional nr. 2358/AN/1996 şi valabilităţii acestuia până la data de 1 iunie 1999. A admis excepţia invocată de pârâta RA A.Z.L. Brăila şi a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de drepturi pe perioada 6 ianuarie 1997 â€" 31 mai 1999, ca existând autoritate de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2810 din 4 aprilie 2002, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 424/F.COM din 7 noiembrie 2006.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a admis apelul declarat împotriva sentinţei mai sus menţionate prin Decizia nr. 24/A din 6 martie 2007 potrivit căreia sentinţa apelată a fost desfiinţată în totalitate, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Rejudecând cauza Tribunalul Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamant aşa cum a fost majorată, a constatat că executarea contractului de management nr. 2940/AN/1995, modificat prin actul adiţional nr. 2538/AN/ 1996 înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. 3284/1995 a încetat la data de 7 ianuarie 1997 fără acordul reclamantului şi din cauze străine de activitatea şi responsabilitatea acestuia, că în perioada 7 ianuarie 1997 â€" 1 iunie 1999 contractul de management a rămas valabil în ceea ce-l priveşte pe reclamant şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 106.947 lei reprezentând despăgubiri şi 4.349 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că prin cererea nr. 32/TB din 6 ianuarie 1997 ceilalţi membri ai echipei manageriale au solicitat încetarea contractului de management şi că prin adresa 43 din 8 ianuarie 1997 Ministerul Transporturilor a adus la cunoştinţa pârâtei că începând cu 7 ianuarie 1997 contractul de management nr. 2940/AN din 1 august 1995 îşi încetează valabilitatea conform art. X pct. 1 lit. d).
Prin ordinul nr. 2 din 6 ianuarie 1997 Ministerul Transporturilor l-a numit pe I.V. director general cu delegaţie, iar prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 1997 s-a dispus ca pentru perioada 7 ianuarie 1997 â€" 15 ianuarie 1997 reclamantul să fie încadrat în funcţia de şef serviciu exploatare şi începând cu data de 15 ianuarie 1997 este pensionat pentru limită de vârstă, decizie care a fost anulată de Curtea de Apel Galaţi prin Decizia nr. 433/R din 14 aprilie 1998 şi ca urmare înscrierile din carnetul de muncă de la poziţiile 62 şi 63 au rămas fără suport legal. De asemenea a reţinut instanţa de fond că prin sentinţa civilă nr. 697 din 27 septembrie 2000 Tribunalul Brăila a dispus radierea menţiunii de la poziţia 66 din carnetul de muncă al reclamantului unde se menţiona revocarea din funcţia de manager general.
A apreciat instanţa de fond că având în vedere art. X pct. 1 lit. d) din contractul de management, faţă de împrejurarea că reclamantul nu şi-a exprimat acordul de încetare a contractului de management, precum şi împrejurările menţionate mai sus referitoare la radierea menţiunii privind revocarea reclamantului din funcţia de manager general, în ceea ce-l priveşte pe reclamant contractul de manager a rămas valabil până la data de 1 iunie 1999, data până la care contractul a fost încheiat. De asemenea a apreciat că reclamantul a fost prejudiciat cu suma de 106.947 lei aşa cum a stabilit raportul de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva acestei sentinţe pârâta a declarat apel, care a fost admis de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia nr. 104/A din 13 noiembrie 2008 în sensul că a fost schimbată în tot sentinţa atacată, fiind respinsă acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că mandatul comercial este un contract încheiat de părţi intuitu personae având la bază recunoaşterea reciprocă între părţi, că lipsa concursului muncii a fost cauza determinantă în încetarea mandatului comercial în discuţie, solicitată de doi dintre membrii echipei manageriale care constituie majoritatea la care se referă art. 389 alin. (2) şi (3) C. com., că în mod corect a fost emis ordinul 2 din 6 ianuarie 1997 de către Ministerul Transporturilor prin care a fost numit director general cu delegaţie numitul I.V. şi că ordinul 9 din 10 ianuarie 1997 emis de Ministerul Transporturilor în mod legal a desemnat noul consiliu de administraţie din care nu făcea parte şi reclamantul.
De asemenea instanţa de apel a reţinut că în absenţa culpei apelantei pârâte aceasta nu poate fi obligată la plata de despăgubiri.
Reclamantul O.I. a declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel solicitând modificarea deciziei în sensul menţinerii ca legală a sentinţei pronunţată de instanţa de fond. A invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. susţinând că Decizia atacată este lipsită de temei legal şi cuprinde motive contradictorii întrucât reţine în considerente că postul de manager a rămas vacant în data de 6 ianuarie 1997 când s-a emis ordinul 2 din 6 ianuarie 1997, anterior demisiei celor doi manageri din 7 ianuarie 1997 (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, şi a schimbat înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia în sensul că deşi reclamantul a solicitat că instanţa să constate că executarea contractului de management a fost întreruptă în mod unilateral la data de 7 ianuarie 1997, instanţa a înţeles să judece valabilitatea continuării contractului de management prin prisma art. 389 alin. (2) şi (3) C. com. judecând astfel efectul şi nu cauza neîndeplinirii mandatului (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.). A mai invocat recurentul motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. referitor la modificarea hotărârii atacate când a fost dată cu aplicarea greşită a legii arătând că deşi instanţa reţine corect că acest contract este un contract intuitu personae, motivarea soluţiei o face din perspectiva mandatului colectiv, a echipei manageriale în sensul de persoană juridică încălcând dispoziţiile art. 3 lit. b) şi art. 4 din Legea nr. 66/1993 valabilă la data încheierii contractului de management şi a aplicat în mod greşit art. 389 C.com.
Recursul este fondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată următoarele:
Între RA A.Z.L. Brăila, denumită regia autonomă pe de o parte şi O.I., D.D. şi C.C. denumiţi manageri, pe de altă parte s-a încheiat contractul nr. 2940/AN/1995 având ca obiect organizarea, conducerea şi gestionarea activităţii regiei de către manageri, pe baza obiectivelor şi criteriilor de performanţă în schimbul unei plăţi convenite. Durata contractului a fost stabilită de la 1 iunie 1995 la 1 iunie 1999, cu posibilitatea de prelungire.
Art. X alin. (1) din contractul menţionat stabileşte condiţiile de încetare a contractului astfel: a) expirarea perioadei pentru care a fost încheiat; b) revocarea managerilor de către ministru în cazul neîndeplinirii obligaţiilor din contract; c) renunţarea managerului la mandatul încredinţat; d) acordul părţilor; e) intervenţia unui caz de incompatibilitate; f) decesul.
Prin actul adiţional nr. 2538/AN/1996 încheiat la contractul de management nr. 2940/AN din 1 august 1995, între aceleaşi părţi, respectiv regia autonomă, pe de o parte şi O.I. în calitate de manager general, C.C. în calitate de manager şi D.D. în calitate de manager, pe de altă parte, a fost modificat art. IV alin. (1) pct. a din contract cu privire la plata salariilor.
La data de 7 ianuarie 1997 managerii C.C. şi D.D. au solicitat ministrului transporturilor încetarea contractului conform art. X pct. 1 lit. d) din contract.
Prin adresa nr. 23/49 din 8 ianuarie 1997 directorul general al Direcţiei Generale de Strategie, Management şi Integrare Europeană din cadrul Ministerului Transporturilor a comunicat pârâtei RA A.Z.L. Brăila că în conformitate cu prevederile art. X pct. 1 lit. d) din contractul nr. 2940/AN din 1 august 1995, acest contract îşi încetează valabilitatea începând cu data de 7 ianuarie 1997 şi că încetarea valabilităţii a fost determinată de solicitarea managerilor C.C. şi D.D. membri ai echipei manageriale, solicitare care a fost aprobată de Ministrul Transporturilor. Ca urmare prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 1997 directorul general al RA A.Z.L. Brăila a dispus pensionarea pentru limită de vârstă managerului general O.I. începând cu data de 15 ianuarie 1997 cu menţiunea că dosarul de pensionare va fi înaintat la D.P.M.S. Brăila, iar pentru perioada 7 ianuarie 1997 â€" 15 ianuarie 1997 salariatul a fost încadrat în funcţia de şef serviciu exploatare având un salariu mult inferior celui de manager general.
Prin Decizia nr. 433/R din 14 aprilie 1998 irevocabilă Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a anulat Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 1997 emisă de RA A.Z.L. Brăila.
Aşa cum rezultă din poziţia 65 din carnetul de muncă al reclamantului, pârâta a anulat în carnetul de muncă al acestuia Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 1997 emisă de RA A.Z.L. Brăila şi poziţiile 62 şi 63 cu privire la schimbarea funcţiei şi salariului acestuia iar la poziţia 66 din carnetul de muncă l-au revocat din funcţia de manager general, temeiul de drept fiind ordinul Ministrului Transporturilor nr. 2 din 6 ianuarie 1997 coroborat cu art. 1555 C. civ.
Prin Decizia civilă nr. 697 din 27 septembrie 2000 irevocabilă, Tribunal Brăila, secţia civilă, a dispus radierea menţiunii de la poziţia 66 din carnetul de muncă al reclamantului reţinând că menţiunea respectivă nu s-a făcut în temeiul legii, neavând suport legal.
În acest context Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a constatat valabilitatea contractului de management întrucât nu a intervenit acordul reclamantului privind încetarea contractului de management aşa cum prevede art. X pct. 1 lit. d) din contractul de management, iar dispoziţiile potrivit cărora reclamantului i s-a schimbat funcţia, a fost pensionat şi revocat din funcţie, au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Se constată deci că în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. instanţa de apel a dat o hotărâre cu aplicarea greşită a art. 389 alin. (2) şi (3) C. com. conform căruia dacă prin act se declară că mandatarii trebuie să lucreze împreună şi mandatul nu este primit de toţi acei ce acceptă se socotesc autorizaţi a-l îndeplini când ar forma majoritatea celor mulţi şi că comandatarii sunt responsabili solidar.
În cauză sunt aplicabile dispoziţiile contractului de management care a fost încheiat în temeiul Legii nr. 66/1993 privind contractul de management care fiind o lege specială se aplică cu prioritate. Art. X pct. 1 lit. d) prevede că încetarea contractului de management se face cu acordul părţilor şi nu cu acordul majorităţii managerilor, astfel încât aplicând dispoziţiile acestui contract se constată că reclamantul nu şi-a exprimat acordul de încetare a contractului de management, împrejurare faţă de care contractul şi-a produs efectele faţă de reclamant până la data de 1 iunie 1999, cum corect a constatat şi instanţa de fond.
 Prin modul ilegal în care a fost îndepărtat de la conducerea regiei autonome, fapt constatat şi prin hotărârile judecătoreşti menţionate, respectiv Decizia nr. 433/R din 14 aprilie 1998 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, irevocabilă şi Decizia civilă nr. 697 din 27 septembrie 2000 a Tribunalului Brăila, secţia civilă, irevocabilă, reclamantul a fost prejudiciat, aşa cum s-a constatat şi prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, reclamantul fiind lipsit de drepturi băneşti actualizate cu rata inflaţiei în valoare de 106.947 ron.
Se constată astfel că susţinerea instanţei de apel cum că pârâta nu a avut culpă în executarea contractului de management este nefondată, culpa acesteia fiind pe deplin dovedită aşa cum s-a arătat mai sus, motiv pentru care reclamantul este îndreptăţit la despăgubirile calculate conform raportului de expertiză în sumă de 106.947 lei, instanţa de fond în mod justificat obligând-o pe pârâtă la plata lor precum şi a cheltuielilor de judecată.
În acest context potrivit art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul, se va modifica Decizia atacată în sensul că se va respinge apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 277 din 8 iulie 2008 a Tribunalului Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Conform art. 274 C. proc. civ. partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere să plătească cheltuieli de judecată şi cum reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată făcând dovada acestora, cererea urmează a fi admisă cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1.703 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul O.I. împotriva deciziei nr. 104 A din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de pârâta RA A.Z.L. Brăila împotriva sentinţei nr. 277 din 9 iulie 2008 a Tribunalului Brăila.
Obligă intimata să plătească recurentei suma de 1.703 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2361/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2420/2009. Comercial → |
|---|
