ICCJ. Decizia nr. 2441/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2441/2009
Dosar nr. 2926/83/2008
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 octombrie 2007 reclamanta F. Satu Mare a chemat în judecată pârâţii Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice şi oraşul Tăşnad solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilelor situate în Tăşnad în natură, spaţii comerciale â€" magazin Modern în suprafaţă de 81 mp, respectiv magazin Sport în suprafaţă de 146 mp înscrise în C.F. colectivă 3519 Tăşnad nr.cad. 3/a/4/5/a/2 de sub B3, 4 cu titlu juridic construcţie proprie, să constate dreptul de folosinţă al reclamantei asupra terenului aferent în suprafaţă de 17/283 mp, respectiv 36/283 mp şi să dispună intabularea drepturilor reclamantei.
În susţinerea cererii reclamanta arată că blocul nr. 8 din Tăşnad a fost construit de Oficiul Judeţean pentru construirea locuinţelor Satu Mare care era beneficiar cu privire la apartamentele situate în imobil, iar spaţiile comerciale situate la parterul blocului aparţineau I. Satu-Mare, antecesoarea reclamantei.
De la data edificării construcţiilor reclamanta a folosit spaţiile comerciale, a achitat impozitul pentru clădire.
Pârâtul Statul Român prin M.E.F. â€" D.G.F.P. Satu Mare a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive motivat de faptul că terenul în litigiu pe care s-au edificat construcţiile de către reclamantă nu face parte din patrimoniul Statului, ci al unităţii administrativ teritoriale este opozabil şi fără înscrierea acestuia în Cartea funciară.
Tribunalul Satu Mare, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1396 din 27 noiembrie 2008 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi pe fond a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare înscrierea unui drept se poate face numai împotriva aceluia care la înregistrarea cererii sale era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută.
Faţă de textul invocat s-a apreciat că, chiar în situaţia în care dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a trecut prin efectul legii în patrimoniul administrativ teritoriale, aceasta din urmă nu poate dispune de drept fără înscrierea acestuia în Cartea funciară, iar pentru ca hotărârea judecătorească să producă efecte juridice este necesară pronunţarea acesteia şi în contradictoriu cu persoana care figurează în evidenţele de carte funciară ca titular al dreptului de proprietate.
Pe fondul cererii instanţa de fond a reţinut că prin probele administrate reclamanta a dovedit că aceasta a efectuat construcţia spaţiilor comerciale prin efect propriu şi că în prezent situaţia de carte funciară a acestor imobile nu a fost reglementată situaţie în care se justifică cererea de constatare a dreptului de proprietate în baza art. 111 C. proc. civ. raportat la art. 492 C. civ.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Satu Mare, critica vizând modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
Astfel se învederează că în mod eronat instanţa de fond a respins această excepţia întrucât potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 trecerea în proprietatea comunelor şi oraşelor şi municipiilor a terenurilor aflate în proprietatea statului situate în intravilanul localităţilor şi care au fost în administrarea primăriilor la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 este opozabilă erga omnes şi fără înscriere în cartea funciară.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 35 din 17 martie 2009 a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa criticată în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi în consecinţă s-a respins acţiunea faţă de acest pârât.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că înscrierea ca proprietar tabular asupra terenului efectuată în anul 1981 a Statului Român trebuie primită prin prisma tuturor modificărilor şi delimitărilor legiSIative ce au intervenit ulterior asupra proprietăţii statului precum şi a dispoziţiilor legale incidente acestora.
De altfel, aceasta a fost şi raţiunea legiuitorului care a stipulat că trecerea din proprietatea statului în cea a unităţii administrativ teritoriale locale are loc prin efectul legii şi este opozabilă tuturor fără a fi necesară înscrierea în evidenţele de carte funciară a trecerii respective.
Cu petiţia înregistrată la data de 13 aprilie 2009 reclamanta F. Satu Mare a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că titular al dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu în Cartea Funciară colectivă nr. 35190 localităţii Tăşnad la momentul actual aşa cum reiese din înscrisurile de Carte Funciară este Statul Român.
Or, potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996 înscrierea unui drept se poate face numai împotriva aceluia care la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.
Dreptul de administrare care presupune atributele posesie şi folosinţei era exercitat la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 de proprietarii apartamentelor respectiv spaţiilor comerciale, astfel încât art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 nu este operant şi nu generează transmiterea dreptului de proprietate ope legis în favoarea unităţii administrativ teritoriale.
Recursul este fondat.
Potrivit Cărţii funciare în care este înscris imobilul în litigiu proprietatea asupra acestuia aparţine statului şi în conformitate cu art. 22 din Legea nr. 7/1996, înscrierea unui drept se poate face numai împotriva celuia care la înregistrarea cererii era înscris ca titular al dreptului de proprietate.
Or, în aceste circumstanţe actuale şi legale împrocesuarea Statului Român este nu numai legitimă ci şi necesară pentru admisibilitatea acţiunii.
Nici cel de al doilea argument adus în sprijinul excepţiei ridicate, nu poate fi primit, căci în cauză nu există temeiuri pentru a se reţine că în virtutea art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, terenul a trecut ex lege din proprietatea statului în proprietatea oraşului Tăşnad întrucât nu s-a făcut dovada că, la data intrării în vigoare a legii terenul se afla în administrarea primăriei.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta F. SATU MARE, împotriva deciziei nr. 35/C/2009-A din 17 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică Decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR PUBLICE, împotriva sentinţei nr. 1396 din 27 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Satu-Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2420/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2512/2009. Comercial → |
|---|
