ICCJ. Decizia nr. 2512/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2512/2009
 Dosar nr. 4446/105/2007
Şedinţa publică de la 21 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta SC H.T.R. PRAHOVA SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună anularea hotărârii Consiliului de Administraţie al SC T.H.R. SA nr. 179 din 20 iunie 2007, prin care s-a aprobat majorarea capitalului social, în urma încheierii subscrierii cu suma de 3.800.000 lei prin aport în numerar adus de S.I.F. Transilvania şi 57 persoane fizice. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei să emită prin Consiliul de Administraţie o nouă hotărâre care să cuprindă lista acţionarilor care au subscris pentru fiecare etapă de majorare, precum şi să îi aloce reclamantului numărul corect de 1.211.277 acţiuni, ce îi reveneau ca urmare a majorării capitalului social, în conformitate cu Hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 17 aprilie 2007.
La termenul de judecată din data de 10 octombrie 2007, reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând pe această cale ca instanţa să constate că, potrivit art. 216 din Legea nr. 31/1990, art. 2 din Hotărârea nr. 1/2007 A.G.E.A. şi art. 1 din Hotărârea nr. 179 din 20 iunie 2007 a CA, reclamantul este îndreptăţit să îi fie alocat un număr de 1.211.277 acţiuni (75.536 subscrise şi plătite în prima etapă şi 1.135.741 subscrise şi plătite din a doua etapă).
Totodată, s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a listei cu acţionarii care au subscris în cadrul majorării capitalului social SC T.H.R. PRAHOVA SA, a procesului verbal al şedinţei CA, în care a fost adoptată Hotărârea nr. 179 din 20 iunie 2007, prin care s-a stabilit numărul de acţiuni cu care se majorează capitalul social, precum şi a raportului Consiliului de Administraţie al pârâtei, privind încheierea operaţiunilor de majorare a capitalului social, conform Hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 17 aprilie 2007.
A precizat reclamantul că, în temeiul art. 246 C. proc. civ., renunţă la judecarea capetelor de cerere enunţate în acţiunea principală.
La 22 octombrie 2007, a fost formulată o cerere de intervenţie în interes propriu depusă de N.L., în calitate de acţionar al SC T.H.R. SA, cerere care a fost disjunsă de prezenta cauză, prin încheierea de şedinţă din data de 12 decembrie 2007 şi care face obiectul dosarului cu nr. 8201/105/2007.
De asemenea, la data de 14 noiembrie 2007, B.L., B.M., S.I. şi C.N.V. au formulat cererea de intervenţie în interes propriu, solicitând pe această cale respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea de intervenţie, arătând că aceasta nu este admisibilă, întrucât intervenienţii nu invocă pe această cale un drept propriu.
În temeiul prevederilor art. 129 C. proc. civ., tribunalul a calificat cererea de intervenţie ca fiind o cerere în interesul pârâtei, având în vedere că intervenienţii nu invocă un drept propriu, ci doar simple apărări în favoarea pârâtei, şi în temeiul art. 52 C. proc. civ. a dispus admiterea cererii de intervenţie în principiu.
Prin sentinţa nr. 9 din 30 mai 2008, pronunţată în Camera de Consiliu, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea precizată şi completată formulată de reclamantul S.A., în contradictoriu cu pârâta SC H.T.R. PRAHOVA SA.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtei formulată de intervenienţii B.L., B.M., S.I. şi C.N.V.
În considerentele acestei sentinţe, tribunalul a reţinut că.
Pentru dovedirea pretenţiilor sale, reclamantul a invocat prevederile art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Potrivit acestui text de lege, acţiunile emise în schimbul aporturilor în numerar vor trebui plătite, la data subscrierii, în proporţie de cel puţin 30% din valoarea lor nominală şi integral în termen de cel mult 3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii adunării generale.
Prin această prevedere, legiuitorul a instituit obligativitatea vărsării unei cote minime de 30% la data subscrierii, iar nu obligaţia acţionarilor de a vărsa doar 30% la momentul subscrierii, iar ulterior restul.
Acest text de lege nu se aplică în cauză, în condiţiile în care la momentul subscrierii în etapa a doua au fost achitate integral toate acţiunile oferite pentru majorare, existând chiar o rată de suprasubscriere.
De altfel, nu există nici un motiv rezonabil pentru care reclamantului să-i fie alocat un număr mai mare de acţiuni, pentru că le-a achitat la data de 18 iunie 2007, în detrimentul celorlalţi acţionari, care au subscris în aceleaşi condiţii şi care au achitat acţiunile la data de 6 iunie 2007.
Se mai poate observa că rata de alocare de 0,6082 a fost aplicată în mod egal tuturor acţionarilor care au subscris în etapa a doua.
Raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar, nu poate fi avut în vedere, deoarece expertul a luat în considerare în concluziile analizei sale doar documentele prezentate de reclamant, fără a aprecia şi asupra celorlalte subscrieri efectuate în etapa a doua, conform documentelor aflate la sediul societăţii pârâte.
În raport de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că acţiunea aşa cum a fost completată şi precizată este neîntemeiată şi a respins-o.
În raport de soluţia adoptată cu privire la acţiunea principală, tribunalul, în temeiul dispoziţiilor art. 54 C. proc. civ. a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtei.
Prin Decizia nr. 201 din 22 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul S.A. împotriva sentinţei mai sus menţionate.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut următoarele.
Criticile aduse hotărârii primei instanţe sunt nejustificate şi lipsite de obiect, în condiţiile în care apelantul nu a fost vătămat în niciun fel, prin actele a căror nulitate solicită a se constata şi fiecare societate comercială decide în mod independent şi suveran în politica sa managerială şi financiară, fiind vorba de o majorare de capital social, ca urmare a nevoii de lichidităţi, în desfăşurarea activităţii comerciale.
Prin hotărârea apelantă, apelantul nu a fost dezavantajat sau discriminat, nu are nici mai multe şi nici mai puţine drepturi decât ceilalţi acţionari, prin promovarea acţiunii sale încearcă să obţină anumite drepturi şi facilităţi patrimoniale în detrimentul celorlalţi acţionari, care au hotărât într-un anume fel modalitate de subscriere a acţiunilor la majorarea capitalului social al SC T.H.R. PRAHOVA SA.
De asemenea, din probele administrate şi actele depuse la dosar, rezultă fără echivoc, că s-au aplicat aceleaşi criterii pentru toţi acţionarii, nefiind favorizat niciunul dintre aceştia, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul S.A., întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea acţiunii introductive, astfel cum a fost formulată. Recurentul-reclamant, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susţine că în Hotărârea A.G.E.A. a SC T.H.R. PRAHOVA SA nu există nicio menţiune cu privire la obligativitatea plăţii integrale a acţiunilor subscrise la data subscrierii, după cum în mod neadevărat a constatat instanţa de apel; totodată, în mod vădit nelegal şi netemeinic instanţa de apel a considerat că nu a fost vătămat, dezavantajat sau discriminat, prin actele a căror nulitate a solicitat-o prin acţiunea introductivă, astfel cum aceasta a fost modificată.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., arată că instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii, schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, atât timp cât instanţa de apel a considerat că în cuprinsul Hotărârii A.G.E.A. din 17 aprilie 2008 ar exista o dispoziţie privind obligativitatea plăţii integrale a acţiunilor subscrise la data realizării subscrierii.
În fine, având în vedere dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, întrucât nu s-a pronunţat asupra probelor solicitate prin motivele de apel; hotărârea instanţei de apel este contrară dispoziţiilor art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi prevederilor Hotărârii A.G.E.A. a SC T.H.R. PRAHOVA SA din 17 aprilie 2007; instanţa de apel nu s-a pronunţat nici asupra concluziilor raportului de expertiză extrajudiciară.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea motivelor de recurs, în raport de actele dosarului şi de hotărârile pronunţate în cauză, se constată următoarele.
În mod evident, primul motiv de recurs, - întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că eronat s-ar fi reţinut de către curtea de apel existenţa unei dispoziţii în cuprinsul Hotărârii A.G.E.A. privind obligativitatea plăţii integrale a acţiunilor subscrise la data subscrierii, acesta reprezentând un motiv străin de natura pricinii, nu este fondat.
Se constată astfel că instanţele au stabilit corect, urmare probatoriului administrat, că acţiunile subscrise în prima etapă au fost oferite spre subscriere şi vărsate acţionarilor care au subscris în prima etapă, în ordinea solicitării, începând cu data de 6 iunie 2007, ora 800, iar pentru cea de-a doua etapă, au existat subscrieri simultane, în total existând solicitări pentru subscrierea unui număr de 9.591.530 acţiuni şi întrucât subscrierile simultane au depăşit numărul maxim al acţiunilor oferite spre subscriere, Consiliul de Administraţie a aplicat pro rata în funcţie de cantitatea subscrisă, conform celor prevăzute în Hotărârea AGA.
Se constată, de asemenea, că au fost oferite spre subscriere acţionarilor acţiunile emise, funcţie de cota de participare la capitalul social, rata de alocare de 0,6082 fiind aplicată în mod egal tuturor acţionarilor care au subscris în etapa a doua şi, în consecinţă, în mod corect s-a apreciat că nu există niciun motiv rezonabil ca reclamantului să-i fie alocat un număr mai mare de acţiuni şi anume, pentru că le-a achitat la 18 iunie 2007, în detrimentul celorlalţi acţionari, care au subscris în aceleaşi condiţii şi care au achitat acţiunile la 6 iunie 2007.
Astfel fiind, se reţine că ambele instanţe au apreciat judicios că recurentul-reclamant nu a fost vătămat, dezavantajat sau descriminat prin actele a căror nulitate a solicitat-o prin acţiunea introductivă, aşa cum a fost ulterior modificată.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel nu a schimbat înţelesul lămurit şi neîndoielnic al actului dedus judecăţii, ci dimpotrivă, s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut, astfel cum rezultă şi din cele mai sus menţionate, ca răspuns la motivele de recurs întemeiate de reclamant pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., expuse într-o strânsă legătură.
Se constată că nu au fost încălcate nici dispoziţiile legale invocate de recurentul-reclamant în susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece au fost corect aplicate şi interpretate dispoziţiile legale incidente în cauză, nefiind îndeplinite condiţiile modificării deciziei pronunţate de curtea de apel nici sub acest aspect.
În fine, susţinerile legate de administrarea probelor, de nepronunţarea asupra concluziilor raportului de expertiză, pe care tribunalul nu le-a putut avea în vedere pentru considerentele menţionate în sentinţa pronunţată, se constituie în critici de netemeinicie, ce nu pot fi examinate de instanţa de recurs, care potrivit dispoziţiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ., este îndrituită a examina hotărârile criticate, numai pentru motive de nelegalitate.
Având în vedere cele de mai sus arătate, reţinându-se că recurentul-reclamant nu a formulat niciun motiv de recurs întemeiat, care să justifice modificarea deciziei curţii de apel, în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., aceasta va fi menţinută, ca fiind legală şi se va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.A. împotriva deciziei nr. 201 din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2441/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2513/2009. Comercial → |
|---|
