ICCJ. Decizia nr. 2516/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2516/2009
Dosar nr. 47004/3/2007
Şedinţa publică de la 21 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 6162 din 8 mai 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active pentru reclamanţii M.V.M., S.R., C.M.; a respins acţiunea formulată de reclamanţii M.V.M., S.R. şi C.M., în contradictoriu cu pârâţii ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI, şi SC O. ROMÂNIA SA, ca fiind introdusă de persoană fără calitate procesuală activă; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active pentru ceilalţi reclamanţi ca neîntemeiată; a admis acţiunea formulată de reclamanţii M.L., M.Ş., B.R., M.S., P.G., S.I., M.I., H.I., N.T. şi P.E., în contradictoriu cu pârâţii ASOCIAŢIA DE proprietari judeţul Timiş şi SC O. ROMÂNIA SA; a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere din 10 februarie 2006 încheiat între SC O. ROMÂNIA SA şi ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI, Timişoara, judeţul Timiş; a dispus sistarea lucrărilor de amplasare a echipamentelor şi antenelor pe terasa imobilului şi a obligat pârâta SC O. ROMÂNIA SA să demonteze echipamentele şi antenele de pe terasa imobilului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt.
ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI din Timişoara, judeţul Timiş, a încheiat cu pârâta SC O. ROMÂNIA SA contractul de închiriere din 10 februarie 2006 pentru spaţiul de 110 mp situat pe terasa şi faţada imobilului pentru instalarea antenelor şi echipamentelor GSM, contract contestat de reclamanţi.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de pârâta O. este considerată întemeiată doar pentru reclamanţii M.V.M., S.R., C.M. având în vedere înscrisurile de la dosar, respectiv anexa la contractul de asociere, tabelul cu numele şi semnătura proprietarilor din imobilul respectiv.
Aşadar, lipsa unei decizii a asociaţiei de proprietari cu privire la montarea unei antene ori închirierea unei cote din spaţiul-comun conform art. 10 lit. c) din Statut şi art. 18 lit. d) HG nr. 400/2003 este considerată un motiv temeinic pentru admisibilitatea cererii. Aceasta se impune deoarece potrivit art. 11 din statut şi art. 19 alin. (1) din HG nr. 400/2003 comitetul executiv doar aduce la îndeplinire hotărârile adunării generale nu este organul care decide. Preşedintele asociaţiei de proprietari conform art. 12 din statut şi art. 20 alin. (2) din HG nr. 400/2003 urmăreşte şi asigură respectarea statutului şi a hotărârilor asociaţiei de proprietari şi realizarea contractelor angajate de aceasta. Acordul unor locatari pentru montarea antenelor nu este de natură a suplini Decizia adunării generale care trebuie să stabilească clar obiectul contractului condiţiile de derulare, obligaţiile părţilor, avizele necesare şi durata contractului respectiv, ceea ce în cauză nu s-a probat.
Prin Decizia comercială nr. 543 din 10 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantele S.R. şi M.V.M. şi pârâtele SC O. ROMÂNIA SA Bucureşti şi ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI BL. 5 TIMIŞOARA, împotriva sentinţei mai sus menţionate.
A luat act de renunţare la judecata cererilor de chemare în judecată formulate de reclamanţii B.R. şi M.Ş., conform art. 246 C. proc. civ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Dintre toţi reclamanţii care au semnat cererea de chemare în judecată, instanţa de fond a apreciat că M.V.M., S.R. şi C.M. nu au calitate procesuală activă, având în vedere tabelul aflat la fila 5 dosar Judecătoria Timişoara (după contractul de asociere) tabel în care nu se regăsesc aceşti reclamanţi.
Dintre aceşti 3 reclamanţi au formulat apel pe aspectul lipsei calităţii procesuale active M.V.M. şi S.R.
Se constată că M.V.M. nu a semnat acest tabel, titularul de apartament nr. 13 fiind M.M., iar la apartamentul nr. 23 a semnat S.E.
Nu s-au depus probe la dosar în sensul celor susţinute de apelante, nu se constată calitatea lor de proprietare a apartamentelor 13 şi respectiv 23 însă semnătura şi numele lor nu se regăsesc în tabelul aflat la fila 5 dosar Judecătoria Timişoara.
De asemenea nu s-a depus la dosar nici o împuternicire dată de apelantele reclamante către membrii de familie care au semnat tabelul, pentru a putea fi reprezentate cum de altfel există o prevedere şi în art. 17 lit. b) din statutul de organizare şi funcţionare al asociaţiei de proprietari.
Ca urmare, aceste două apeluri au fost respinse ca nefondate.
În ceea ce priveşte apelul SC O. ROMÂNIA SA, sub aspectul lipsei calităţii procesuale active a tuturor reclamanţilor, o asemenea susţinere este nefondată.
În cauză nu se contestă calitatea de proprietari ai reclamanţilor asupra apartamentelor din imobilul situat în Timişoara.
Dacă acestor reclamanţi li s-ar contesta calitatea de proprietari, atunci trebuie pusă la îndoială şi calitatea de proprietari ai celor care au semnat pentru montarea antenelor GSM şi despre care apelanta afirmă că reprezintă 60% din proprietari ai apartamentelor din imobil.
Calitatea procesuală activă s-a pus în legătură cu tabelul aflat la dosarul de fond (fila 15) şi al căror nume se regăseşte sau nu printre cei care au semnat tabelul.
În ceea ce priveşte art. 17 lit. e) din Statutul de organizare al asociaţiei de proprietari referitor la atacarea în justiţie în termen de 60 de zile a unei decizii a asociaţiei de proprietari, s-a constatat că nu a existat la data de 10 februarie 2006 nici o decizie a asociaţiei de proprietari pentru încheierea contractului de închiriere, astfel încât nu aveau reclamanţii ce să atace în termen de 60 de zile.
Mai mult, au ales o altă cale juridică şi anume aceea de constatare a nulităţii absolute a unui act juridic, care este o acţiune imprescriptibilă ce poate fi introdusă oricând de orice persoană interesată, iar reclamanţii în calitate de proprietari asupra apartamentelor din imobil şi asupra cotelor părţi din coproprietatea comună care este şi terasa blocului sunt persoane interesate de introducerea unei acţiuni pentru anularea unui act juridic ale cărui efecte sunt nefavorabile.
O altă susţinere a apelantei-pârâte SC O. SA a fost aceea a neaplicabilităţii art. 6 alin. (3) din HG nr. 400/2003 cu privire la schimbarea destinaţiei spaţiului, data fiind împrejurarea că terasa imobilului fiind în proprietate comună indiviză, are un regim juridic diferit, astfel încât nu este necesară obţinerea acordului proprietarilor pentru schimbarea destinaţiei spaţiului.
Şi această susţinere este apreciată ca fiind nefondată.
Conform art. 10 lit. c) din Statutul asociaţiei de proprietari, adunarea generală a proprietarilor ia hotărâri cu privire la modul de folosire a spaţiilor comune şi (...) schimbarea destinaţiei unor asemenea spaţii nu se va putea face decât cu acordul majorităţii membrilor asociaţiei de proprietari şi în mod obligatoriu cu al celor direct afectaţi.
Din interpretarea logico-juridică a acestui text din statut a rezultat că, mai mult decât în cazul unor spaţii proprietate, în cazul spaţiilor proprietate comună, cum este şi terasa blocului este necesară o hotărâre a adunării generale a asociaţilor, hotărâre care să se ia cu votul majorităţii membrilor asociaţiei.
Nu se poate spune că destinaţia terasei blocului este aceea de a se amplasa antena GSM, încât să nu ne aflăm în situaţia schimbării destinaţiei acestui spaţiu, cu atât mai mult cu cât pentru amplasarea unor asemenea echipamente sunt necesare autorizaţii legale speciale (de constituire, aviz de mediu).
Aşadar, pentru amplasarea unor asemenea echipamente era necesară o hotărâre a adunării generale a asociaţiei adoptată cu majoritatea membrilor asociaţiei conform art. 10 lit. c) din statut.
Cum o astfel de hotărâre nu a existat, nu există acordul legal pentru amplasarea unor astfel de echipamente, ceea ce echivalează cu lipsa totală a consimţământului la încheierea contractului de închiriere.
Lipsa totală a consimţământului la încheierea unui act juridic atrage nulitatea absolută a actului încheiat cu nerespectarea cerinţelor legale.
În ceea ce priveşte apelul formulat de Asociaţia de Proprietari, faţă de primul motiv de apel invocat în sensul că nu este schimbată destinaţia spaţiului de 110 mp, situat pe terasa şi faţada imobilului, pentru considerentele expuse faţă de acest motiv invocat şi de apelanta SC O. ROMÂNIA SA, în sensul că destinaţia terasei unui imobil este pentru amplasarea de antene GSM, acest motiv de apel este nefondat.
Chiar apelanta, de fapt, a arătat că în data de 4 august 2007 (la aproape 1 an şi 6 luni de la încheierea contractului de închiriere â€" 10 februarie 2006) a convocat o adunare generală pentru validarea contractului de închiriere cu firma O.
A rezultat din această împrejurare că însăşi apelanta a recunoscut că era necesar acordul majorităţii membrilor asociaţiei exprimat printr-o hotărâre.
În ceea ce priveşte tabelul semnat iniţial de 29 de proprietari de apartamente, s-a reţinut că aceste semnături nu ţin loc de hotărâre a adunării generale, astfel cum sunt prevederile art. 10 lit. c) din statutul asociaţiei.
Pentru toate aceste considerente, apelurile formulate au fost considerate nefondate şi au fost respinse ca atare.
Curtea de apel a luat act că s-au depus la dosar cereri sub semnătură privată, formulate de reclamanţii B.R. şi M.Ş. şi în baza art. 246 C. proc. civ. a luat act de renunţarea la judecată a acestora.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs reclamanta S.R., precum şi pârâtele ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI TIMIŞOARA şi SC O. ROMÂNIA SA Bucureşti.
Recursul reclamantei S.R. nu este motivat şi nici timbrat.
În ce priveşte recursurile pârâtelor, se constată următoarele.
Pârâta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI Timişoara îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 4, 6 şi 9 C. proc. civ. şi solicită admiterea acestuia, aşa cum a fost motivat şi casarea în tot a sentinţei recurate, cu cheltuieli de judecată.
Susţine astfel, în esenţă, că instanţa de apel şi-a depăşit puterile judecătoreşti, întrucât legiuitorul permite, ca între două adunări generale să se poată încheia acte care vor fi supuse votului în proxima adunare generală; totodată, îşi depăşeşte atribuţiile puterii judecătoreşti, întrucât, în lipsa unei expertize, s-a pronunţat asupra unui spaţiu care nu are nici altă destinaţie decât aceea de terasă.
De asemenea, cele reţinute de instanţă sunt de natură a depăşi puterea judecătorească, prin tăgăduirea prevederilor art. 11 din OG nr. 85/2001, dispoziţii care urmăresc interesul comun al proprietarilor dintr-un imobil, în sensul că aceştia trebuie să fie informaţi cu privire la utilizarea spaţiilor comune de către asociaţia de proprietari. În acelaşi timp, hotărârea instanţei de apel este şi nelegală. În fine, instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de intervenţie în interes propriu formulată de către S.R.E.A., deşi instanţa a luat-o în considerare, de vreme ce totuşi a admis această cerere.
Pârâta SC O. ROMÂNIA SA Bucureşti îşi întemeiază recursul pe art.304 C. proc. civ. şi celelalte acte invocate în recurs şi solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii excepţiei lipsei de interes şi a calităţii active a tuturor reclamanţilor şi, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.
Recurenta susţine că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active numai faţă de M.V.M., S.R. şi C.M., pentru că, având în vedere lucrările dosarului, instanţa de fond trebuia să admită excepţia lipsei calităţii procesuale active a tuturor reclamanţilor şi să respingă acţiunea; în ceea ce-l priveşte pe reclamantul M.S., instanţa de fond, a reţinut în mod greşit că şi-a retras acţiunea în data de 21 iunie 2007, întrucât acesta nu semnase cererea de chemare în judecată, motiv de nulitate a acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 112 pct. 6 C. proc. civ. şi care atrage aplicarea dispoziţiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Pe fond, - susţine recurenta â€" în mod greşit Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea reclamanţilor şi a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 8891 din 9 martie 2006, fiind evidentă împrejurarea că instanţa de apel ar fi trebuit să modifice hotărârea pronunţată în fond, să admită excepţia tardivităţii introducerii cererii de chemare în judecată de către reclamanţi şi să respingă acţiunea.
În fine, instanţa de fond nu s-a limitat la analiza contractului de închiriere a cărui anulare a fost cerută prin cererea de chemare în judecată, ci şi-a motivat Decizia analizând şi aspecte legate de valabilitatea Autorizaţiei de construire, aspecte ce depăşesc cadrul procesual stabilit de către reclamanţi, aspecte care nu au fost cenzurate de către instanţa de apel.
Asupra recursurilor astfel declarate, Înalta Curte constată următoarele:
În ce priveşte recursul declarat în cauză de reclamanta S.R., - netimbrat şi nemotivat -, instanţa urmează a se pronunţa primordial asupra excepţiei de netimbrare şi reţinând că acesta este netimbrat legal, deşi recurenta-reclamantă a fost citată cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei (fila 23 dosar recurs), va face aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (1) din OG nr. 32/1995 şi va anula recursul reclamantei S.R., ca netimbrat.
Recursul declarat de pârâta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI Timişoara este nefondat pentru următoarele considerente.
Instanţa de apel nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, în sensul susţinerilor recurentei-pârâte, prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ., întrucât a reţinut judicios, cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în speţă şi prin administrarea probatoriului necesar soluţionării litigiului dedus judecăţii, în esenţă, că pentru amplasarea unor echipamente de natura celor aflate în discuţie era necesară o hotărâre a adunării generale a asociaţiei, aşa cum s-a prevăzut la art. 10 lit. c) din Statutul asociaţiei de proprietari; neexistând o astfel de hotărâre, nu există nici acordul legal pentru amplasarea acestor echipamente, aceasta echivalând cu lipsa totală a consimţământului la încheierea contractului de închiriere, iar lipsa totală a consimţământului la încheierea actului juridic atrage nulitatea absolută a actului încheiat â€" aşa cum corect a apreciat instanţa de fond, prin soluţia pronunţată, ce a fost menţinută şi de instanţa de apel. Prin urmare, hotărârea curţii de apel este legală, nefiind întemeiate nici susţinerile formulate în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nici susţinerile recurentei întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, întrucât instanţa s-a pronunţat asupra cererii de intervenţie menţionată, atât timp cât această cerere a fost admisă.
În consecinţă, recursul pârâtei ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI Timişoara va fi respins, ca nefondat.
Referitor la recursul pârâtei SC O. ROMÂNIA SA Bucureşti se reţine că este, de asemenea, nefondat, având în vedere următoarele considerente.
Recurenta susţine astfel că, având în vedere lucrările dosarului, instanţa de fond ar fi trebuit să admită excepţia lipsei calităţii procesuale a tuturor reclamanţilor şi să respingă acţiunea, or, se constată că această excepţie a fost examinată de instanţa de apel, - instanţă care, în mod corect a apreciat că instanţa de fond a respins-o ca fiind nefondată. Aceasta, deoarece, într-adevăr, dacă s-ar contesta calitatea de proprietari a reclamanţilor, atunci s-ar pune la îndoială şi calitatea de proprietari a celor care au semnat pentru montarea antenelor GSM, iar, pe de altă parte, calitatea procesuală activă a fost pusă în legătură cu tabelul aflat la fila 15 dosar fond şi al căror nume se regăseşte sau nu pentru cei care au semnat tabelul respectiv.
Susţinerea potrivit căreia greşit instanţa de fond a reţinut că reclamantul M.S. şi-a retras acţiunea, când de fapt s-ar fi impus a fi declarată nulă nu poate fi luată în considerare, întrucât ea nu are forţa să conducă la desfiinţarea unei soluţii corecte, pe fond şi nu aparţine acestui reclamant, care nu a declarat apel, astfel încât nu poate fi examinată omisso medio.
Susţinerea conform căreia s-ar fi impus admiterea excepţiei tardivităţii introducerii cererii de chemare în judecată este neîntemeiată, întrucât la data de 10 februarie 2006 nu a existat nicio decizie a asociaţiei de proprietari pentru încheierea contractului de închiriere, pe care reclamanţii s-o atace în termen de 60 zile, potrivit art. 17 lit. e) din Statut, iar, pe de altă parte şi în mod esenţial, fiind vorba despre o acţiune în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic, reclamanţii o puteau introduce oricând (ca de altfel orice persoană interesată), interesul reclamanţilor constând în anularea unui act juridic ale cărui efecte le sunt nefavorabile.
Nici ultima susţinere nu este întemeiată, întrucât instanţa de apel s-a pronunţat în limitele motivelor de apel în speţă, neexistând nici un motiv legal pentru refacerea sau completarea cercetării, în sensul dispoziţiilor art. 295 alin. (2) C. proc. civ.
În consecinţă, reţinându-se că pârâtele nu au formulat nici un motiv de recurs întemeiat, în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., care să justifice modificarea sau casarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută, ca fiind legală şi vor fi respinse recursurile pârâtelor, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta S.R. împotriva deciziei comerciale nr. 543 din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Respinge recursurile declarate de pârâtele ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI Timişoara şi SC O. ROMÂNIA SA Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2513/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2523/2009. Comercial → |
|---|
