ICCJ. Decizia nr. 2528/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2528/2009
 Dosar nr. 3474/1/2009
Şedinţa publică de la 21 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC Z.T. SRL Ploieşti a chemat-o în judecată pe pârâta A.V.A.S. Bucureşti, solicitând ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună obligarea pârâtei la suspendarea licitaţiei din data de 19 martie 2009, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei la executare ce face obiectul dosarului nr. 202/42/2009, aflat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 19 martie 2009, a fost organizată de către pârâtă o licitaţie ce a avut ca obiect vânzarea unui activ, care a inclus şi o parte din terenul proprietatea sa, ceea ce ar produce o pagubă societăţii.
Pârâta, deşi legal citată, nu s-a prezentat în instanţă.
Prin sentinţa nr. 48 din 18 martie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta SC Z.T. SRL Ploieşti, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti şi, în consecinţă, a obligat-o pe pârâtă să suspende licitaţia din 19 martie 2009, privind activul ce aparţine societăţii reclamante, până la soluţionarea contestaţiei la executare ce face obiectul dosarului nr. 202/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel a reţinut următoarele.
Din documentaţia depusă la dosar a rezultat că, la data de 19 martie 2009, ora 11, la sediul A.V.A.S. este organizată o licitaţie publică, în vederea vânzării unei clădiri în suprafaţă de 945,40 mp, a unei platforme betonate de 500 mp şi o împrejmuire a incintei de lungimea de 250 mp, în oferta de vânzare făcându-se menţiunea expresă că terenul pe care sunt edificate imobilele nu face obiectul licitaţiei.
Faţă de această menţiune, reclamanta a susţinut că, în realitate, la licitaţie se vinde şi curtea fabricii, teren care este menţionat în oferta de vânzare ca fiind platformă betonată.
Potrivit art. 581 C. proc. civ., instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care n.
s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În speţă, instanţa a constatat că sunt întrunite cerinţele textului mai sus enunţat, în ceea ce priveşte paguba eminentă, ce nu s-ar putea repara, întrucât vânzarea terenului proprietatea reclamantei, deşi enunţată în oferta de vânzare ca fiind exceptată de la licitaţie, în realitate, acelaşi teren este supus vânzării sub titulatura platformă betonată aferentă clădirii, ceea ce ar face imposibil în viitor valorificarea terenului rămas, în cazul înstrăinării către un terţ a clădirilor.
Întrucât licitaţia este organizată pentru data de 19 martie 2009, instanţa a constatat că se impune suspendarea acesteia, până la soluţionarea contestaţiei la executare ce face obiectul dosarului nr. 202/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti.
Împotriva sentinţei mai sus menţionate a declarat recurs pârâta A.V.A.S. Bucureşti, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că suspendarea licitaţiei este nelegală.
Arată astfel că, potrivit principiului specialia generalibus derogant, având în vedere că în materia executării silite pornite de A.V.A.S. există dispoziţii legale speciale, este evident că în litigiile derivând din această executare sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale, respectiv OUG nr. 51/1998 republicată şi nu OG nr. 92/2003.
Mai arată că, potrivit art. 82 alin. (2) din OUG nr. 51/1998 republicată executarea silită începută de A.V.A.S. prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecătoreşti continuă şi pe parcursul soluţionării contestaţiilor formulate de debitori, aceştia având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Drept urmare, faţă de aceste dispoziţii coroborate cu principiul specialia generalibus derogant solicită admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de suspendare a executării formulate de SC Z.T. SRL.
Recursul este fondat potrivit celor ce vor fi arătate în continuare.
Înalta Curte urmează a se pronunţa mai întâi asupra excepţiei de necompetenţă teritorială a Curţii de Apel Ploieşti de a soluţiona cererea dedusă judecăţii.
Se constată astfel că în raport de obiectul cererii, respectiv obligarea pârâtei, A.V.A.S. Bucureşti, pe cale de ordonanţă preşedinţială, de a suspenda licitaţia din 19 martie 2009, dispoziţiile legale aplicabile în soluţionarea acesteia sunt prevederile art. 45 din OUG nr. 51/1998 republicată, conform cărora Cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.B. inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii definită la art. 38, sunt de competenţa Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul său, după caz, domiciliul pârâtului şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.
Având în vedere dispoziţiile legale mai sus arătate, raportate la prevederile art. 2 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 republicată, rezultă fără echivoc că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii revine Curţii de Apel Bucureşti.
Astfel fiind, se reţine că în mod greşit Curtea de Apel Ploieşti a procedat la soluţionarea cererii, neavând competenţă în cauză şi, în consecinţă, va fi admisă excepţia invocată din oficiu, va fi admis recursul pârâtei pentru acest considerent, se va casa sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti şi se va trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 48 din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa nr. 48 din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2527/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2531/2009. Comercial → |
|---|
